Parcul din satul Stolniceni

Parcul din satul Stolniceni
Vedere de ansamblu, din depărtare

Poziția	Raionul Edineț Republica Moldova
Coordonate	48°01′49″N 27°20′21″E ({{PAGENAME}}) / 48.030212°N 27.339064°E
Suprafață	3 ha
Înființare	1910
Modifică date / text

Parcul din satul Stolniceni, raionul Edineț, este amplasat la marginea de sud-est a satului sus-numit, la 18 km sud de orașul Edineț. Are o suprafață de 3 ha. Este o arie protejată din Republica Moldova, reprezentând un monument de arhitectură peisagistică. În 1998, se afla în administrarea unui spital de sector al Ministerului Sănătății.^[1]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Lângă satul Stolniceni, pe moșia moșierului basarabean V. E. Stroescu (1795-1875), a fost ridicat în anul 1882 un spital de boli infecțioase. Primăria comunei îl atestă pe V. E. Stroescu ca fondator al spitalului, deși acesta a decedat cu 7 ani înainte de deschidere. Cel mai probabil spitalul a fost inaugurat de moștenitorul moșiei — cel mai mare fiu al lui V. E. — Mihail Stroescu, care moștenise 1.000 ha de pământ în Stolniceni.^[2] După moartea lui Mihail, spitalul a fost întreținut de soția sa, Eliza.

În 1910, V. V. Stroescu, fratele lui Mihail Stroescu, a amenajat lângă spital o livadă de pomi fructiferi și un parc dendrologic: livada cu spitalul ocupând 1,5 ha, iar parcul încă 1,5 ha.

Spitalul a funcționat până la sfârșitul secolului al XX-lea, fiind închis din motive financiare. În prezent, clădirea este un monument de arhitectură de însemnătate națională, cu denumirea „Spitalul cu parc dendrologic din Stolniceni”.^[3]

Descriere[modificare | modificare sursă]

Complexul este amplasat pe un deal cu expoziție nordică, la o distanță de 2-3 km sud-est de Stolniceni. Intrarea este situată în partea de sud-est. Livada se afla pe ambele părți ale drumului de acces; astăzi aceasta este pe cale de dispariție. Complexul este împărțit în două regiuni de suprafață egală: a spitalului și a parcului propriu-zis. Împrejurul spitalului sunt amplasate grupuri de arbori și arbuști decorativi, iar în spatele clădirii vegetația densă a parcului.

Parcul beneficiază de îngrijire și atenție din partea primăriei comunei și a locuitorilor satului.

Structura compozițională[modificare | modificare sursă]

Teritoriul este înconjurat de un gard viu, format din exemplare de glădiță și paltin de câmp. Parcul este separat de clădiri de un gard de Caragana arborescens (pe cale de dispariție), un rând de molizi și pini moi. În interiorul parcului este amplasată o alee de ulmi și paltini de câmp, plantată în forma literei „S”, de la denumirea satului și, probabil, de la numele de familie al fondatorului.

Dendroflora[modificare | modificare sursă]

Fondul dendrologic al parcului număra, în 2013, 26 de specii și forme de plante, majoritatea de proveniență străină. Plantele exotice, deși rezistă la geruri și arșițe, au o longevitate redusă din cauza condițiilor climaterice relativ nefavorabile.

Lista speciilor de plante lemnoase ale parcului din Stolniceni este prezentată în tabel.

Nomenclatura binară	Denumirea populară	Proveniență geografică
Conifere
Abies alba Mill.	Brad alb	Europa de sud și de mijloc
Biota orientalis Endl.	Biota orientală	China de nord-vest
Picea excelsa Link.	Molid obișnuit	Europa
Picea excelsa f. columnaris Carr.	Molid obișnuit f. columnaris	Europa
Pinus nigra Arn.	Pin negru	Europa de sud
Pinus silvestris L.	Pin silvestru	Europa, Siberia
Pinus strobus L.	Pin moale	America de Nord
Angiosperme
Acer campestre L.	Jugastru	Europa de sud și de mijloc
Acer tataricum L.	Arțar tătăresc	Europa de sud-est, Iran
Acer platanoiides L.	Paltin de câmp	Europa până la Ural
Aesculus hippocastanum L.	Castan porcesc	Peninsula Balcanică
Caragana arborescens L.	Caragana	Siberia, Manciuria
Celtis occidentalis L.	Sâmbovină	America de Nord
Cerasus avium (L.) Molnch.	Cireș sălbatic	Europa de sud și de mijloc
Fraxinus excelsior L.	Frasin obișnuit	Europa de sud-vest
Frazinus excelsior f. monofila Kutz.	Frasin obișnuit f. monofila
Gleditschia triacanthos L.	Glădiță	America de Nord
Gleditschia triacanthos f. inermis Pursk.	Glădiță fără spini	America de Nord
Philadelphus pubescens Lois.	Lămâița	Europa de sud-vest
Populus simonii Carr.	Plop chinezesc	Asia centrală și orientală
Robinia pseudacacia L.	Salcâm alb	America de Nord
Rosa canina L.	Măcieș	Europa, Asia
Spiraea vanhouttei (Briot.) Zab.	Spirea Vanhoutta	hibrid
Syringa vulgaris L.	Liliac obișnuit	Europa de sud, Balcani
Tilia tomentosa Moench.	Tei argintiu	Europa de sud-est
Ulmus foliaceae Gilib.	Ulm de câmp	Europa de sud

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Anexa 11: Monumente de arhitectură peisagistică” (doc). Parlamentul Republicii Moldova. Accesat în 24 octombrie 2017.
^ Stan, C. (1999). Minunata tăcere a unui boier basarabean, Vasile Stroiescu (1845-1926). București: Editura fundației culturale române.
^ Ștefăniță, Ion (2011). Patrimoniul Cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate. Chișinău. ISBN 9789975424806. Accesat în 23 iulie 2015.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Tarhon, Petru (2013). Parcurile vechi boierești din Republica Moldova. Academia de științe a Moldovei, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Chișinău: Pontos. pp. 185–190. ISBN 978-9975-51-487-3.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Parcul din satul Stolniceni la Wikimedia Commons

[map-1] „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Anexa 11: Monumente de arhitectură peisagistică” (doc). Parlamentul Republicii Moldova. Accesat în 24 octombrie 2017.

[stan-2] Stan, C. (1999). Minunata tăcere a unui boier basarabean, Vasile Stroiescu (1845-1926). București: Editura fundației culturale române.

[patrimoniu-3] Ștefăniță, Ion (2011). Patrimoniul Cultural al Republicii Moldova: de la realitate la necesitate. Chișinău. ISBN 9789975424806. Accesat în 23 iulie 2015.

[1]

[2]

[3]