Ovidiu Bârlea

Ovidiu Bârlea (n. 13 august 1917, Mogoș, Alba - d. 7 ianuarie 1990, Cluj) a fost un folclorist român, fratele istoricului Octavian Bârlea.

Studii

Ovidiu Bârlea a urmat școala primară în localitatea natală (1924-1928), ulterior gimnaziul la Baia de Arieș (1928-1929). Își continuă studiile absolvind liceul miltiar din Târgu Mureș (1929-1937), iar în 1942 termină studiile universitare de Litere (specializarea filologie modernă).

Domenii de cercetare și studiu științific

Fiind mai apropiat prin afinități spirituale și preocupări de Dumitru Caracostea și Ion Mușlea, Ovidiu Bârlea definitivează, la cererea lor, și publică Tipologia folclorului din răspunsurile la chestionarele lui B.P. Hașdeu (Buc., EM, 1971, 362 p.) de I. Mușlea și Problemele tipologiei folclorice (Buc., Em, 1971, 362 p.) de D. Caracostea.

De acești doi eminenți cercetători ai culturii noastre populare, îl leagă de asemenea meditația gravă asupra destinului folcloristicii, efortul de a o elibera de sub tutela literaturii, a esteticii literare și a diletantismului, de a o dota cu instrumentele de lucru necesare, îndelung așteptate. Însă, spre deosebire cei doi, Ovidiu Bârlea și-a delimitat cu fermitate, din dorința de a-l cunoaște în profunzime, domeniul cercetării, restrângându-l la fenomenul folcloric, pe care îl studiază în complexitatea lui dialectică.

Teze și opere

Cunoașterea nemijlocită a folclorului, înregistrarea modernă a creațiilor populare și lecturile din biblioteca folcloristicii universale (îndeosebi din biblioteca germană) au dus la scrierea lucrării Metoda de cercetare a folclorului (Buc., EPL., 1969, 326 p.). În studiul său, Ovidiu Bârlea expune critic metodele de culegere a folclorului, precum și modalitățile lui specifice de interpretare. Astfel, cercetătorului creației populare i se cere un gust estetic special, apt să surprindă realitatea estetică a fenomenului și valoarea artistică a formelor celor mai arhaice, preconizând examinarea „frumosului folcloric din punct de vedere al creatorilor și interpreților acestuia“.

În continuare, autorul realizează o vastă sinteză a folcloristicii noastre de la începuturi până în prezent în lucrarea Istoria folcloristicii românești (Buc., EER, 1974, 597 p.) precum și prima încercare de sintetizare și selectare a contribuțiilor meritorii și de ierarhizare a valorilor, de la creatori de școală și „folcloriști piloni“ până la culegătorii amatori care și-au dat aportul la adunarea tezaurului culturii noastre populare.

Pe o treaptă valorică apropiată se situează Mica enciclopedie a poveștilor românești (Buc., EȘE, 1976, 478 p.) - „veritabil corpus de mitologie, credințe și artă“ (N. Bot).

Poetică folclorică (Buc., Univers, 1979, 296 p.) propune o ruptură cu poeticile clasice care s-au ocupat de folclor, precizând faptul că poetica populară este un domeniu pe deplin autonom.

Ovidiu Bârlea continuă printr-un studiu de sinteză Folclorul românesc (Buc., EM, I, 1981, 496 p., II, 1983) preocupările pentru „rolul funcțional al fiecărei specii folclorice“, cronologizarea folclorului, relația folclorului românesc cu mitologia greacă și cu cea latină, sistemul de versificație al poeziei populare românești, zonarea folclorului român.

Colaborări

Ovidiu Bârlea colaborează la: „Analele Universității din Timișoara”, „Anuarul de folclor”, „Anuarul muzeului etnografic al Transilvaniei”, „Ateneu”, „Flacăra”, „Limbă și literatură”, „Orizont”, „Revista de folclor”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista Fundațiilor regale”, „România literară”, „Satul”, „Sociologie românească”, „Steaua”, „Tribuna”.

Alte opere

• Snoave și ghicitori, Editura Tineretului, București, 1957, 72 p.;
• Folclorul și unele probleme ale dezvoltării poporului român, în Revista de Etnografie și Folclor, București, an. IV, nr. 1-2, 1959, p.195-204;
• Proverbe și zicători românești, Editura didactică și pedagogică, București, 1966, 55 p .;
• Antologie de proză populară epică, vol. I-III, Editura pentru literatură, București, 1966, vol. I – 609 p., vol. II – 586 p., vol. III – 519 p.;
• Folclorul în „Țiganiada” lui I. Budai-Deleanu, în Studii de Folclor și literatură, Editura pentru literatură, 1967, p. 497- 576;
• Petrea Făt-Frumos, Povești populare românești, Editura pentru literatură, București, 1967, 352;
• Poveștile lui Creangă, Editura pentru literatură, București, 1966, vol. I – 610 p ., vol. II – 586 p., vol. III – 519 p.;
• Colindatul în Transilvania în Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei pe anii 1965-1967, Cluj, 1969, p. 247-304.;
• Nevasta cea isteață, Ediție îngrijită de Sabina Cornelia Stroescu, Prefață de Sabina Cornelia Stroescu, Editura Minerva, București, 1971, XLVI, p;
• Cântecele rituale funebre din Ținutul Pădurenilor (Hunedoara) în Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei pe anii 1968-1970, Cluj, p. 361-407;
• Horea și Iancu în tradiția și cântecele poporului, Editura Eminescu, București, 1972, XXIX, 184 p.;
• Eseu despre dansul popular românesc, Cartea românească, 1982, 176 p.;
• D. Caracostea, Studii critice, Albatros, București.

Referințe

• Andrașoni, Dumitru, Un eseu de valoare (Ov. Bârlea: „Folclorul arhaic și poezia lui Blaga” în „Tribuna”, Cluj, an. X, nr. 29, 21 iul. 1966, p. 2;
• Nicolescu, N., Ovidiu Bârlea: „Poveștile lui Creangă”, în „Ateneu”, Bacău, an IV, nr. 12, dec. 1976, p. 12;
• Bot, N., Studierea și editarea științifică a prozei populare, în „Steaua”, Cluj, an XVIII, nr. 1, ian., 1967, p. 97-100.
• Ruxăndoiu,P., O. Bârlea: „Antologie de proză populară epică”, în „Revista de etnografie și folclor”, București, tom. 12, nr. 1, 1967, p. 79-81;
• Datcu, Iordan, O. Bârlea: „Antologie de proză populară epică”, în „Orizont”, Timișoara, an. XVIII, nr. 8, aug., 1967, p. 87-88;
• Răutu, Radu, Ovidiu Bârlea: „Poveștile lui Creangă”, în „Revista de Etnografie și Folclor”, București, tom. 13, nr. 2, 1968, p. 189-193;
• G. Muntean, G., Ovidiu Bârlea: „Metoda de cercetare a folclorului”, în „Revista de istorie și teorie literară”, București, tom. 19, nr. 2, 1970, p. 321-323;
• Florea, Virgiliu, Tipologia folclorului, în „Steaua”, Cluj, an XXII, nr.10, 16-30, sept. 1971, p. 37;
• Taloș, Ion, Enciclopedia poveștilor românești, în „Steaua”, Cluj-Napoca, an XXVIII, nr.6, iun. 1976, p. 9-10;
• Datcu, Iordan, Ovidiu Bârlea: „Mică enciclopedie a poveștilor românești”, în „Orizont”, Timișoara, an XXVIII, nr. 2, 31 ian. 1977, p. 3;
• MUngheanu, M., Lecturi și rocade, Editura Cartea Românească, București, 1978, p. 160-166;
• Coman, Mihai,De la poetică la antropologie, în „Luceafărul”, București, an XXII, nr. 23 (897), 9 iunie 1979;
• Nicolescu, N., Folclorul românesc I, în „Ateneu”, an 18, nr. 2 (146), iun. 1981, p. 15;
• Bot, Nicolae, Ovidiu Bârlea „Folclorul românesc I-II”, în „Anuarul Arhivei de folclor”, III-IV, 1983, p. 350-353;
• Dobre, Al., Ovidiu Bârlea sau încercarea de abordare cuprinzătoare a folclorului românesc, în „Revista de Etnografie și Folclor”, t. 32, 1987, nr. 1, p. 73-77;
• Stănescu, Gabriel, Ovidiu Bârlea: „Efigii”, în „Tribuna României”, XVII, nr. 357, 1 febr. 1988, p. 5;
• Vasile, Marian, Teorii folclorice românești în ultimele decenii, în „Revista deEtnografie și Folclor”, t. 34, nr. 3, 1989, p. 253-255;
• Datcu, Iordan, Ovidiu Bârlea și demnitatea scrisului, în „Jurnalul literar”, București, an I, nr. 5, febr. 1990, p.4;
• Cuceu, Ion, Ovidiu Bârlea (1917-1990), în „Anuarul Arhivei de folclor”, XII-XIV (1991-1993), 1993, p. 429-432;
• Blaga, Doina, Evocându-l pe Ovidiu Bârlea, Studii și Comunicări de etnologie, Sibiu, t. XI, 1997, p. 185-191;
• Zaciu, Mircea, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Dicționarul scriitorilor români, A-C, Editura Fundației Centrale Române, București, 1995, p. 247-249 (art. de Virgiliu Florea);
• Eretescu, Constantin, Periscop. Mărturiile unui venetic, Editura Eminescu, București, 2003, p. 158.

Bibliografie

• Datcu, Iordan, Dicționarul etnologilor români, Editura Saeculum I.O., București 2006, p. 111-116.