Oratoriul Saint-Céneré
| Oratoriul Saint-Céneré Oratoire de Saint-Céneré | |
 Fațada oratoriului | |
| Informații generale | |
|---|---|
| Confesiune | romano-catolică |
| Hram | Sfântul Céneré |
| Jurisdicție religioasă | diocèse de Laval[*]  |
| Tip | biserică |
| Țara | Franța |
| Localitate | Saulges |
| departament al Franței |  Mayenne |
| Coordonate | 47°59′07″N 0°24′58″W / 47.985376°N 0.416075°V |
| Istoric | |
| Perioadă construcție | secolul al VII-lea |
| Localizare | |
Modifică date / text  | |
Oratoriul Saint-Céneré (în franceză Oratoire de Saint-Céneré), denumit de obicei Saint-Céneré, este o capelă romano-catolică, situată în Montguyon, cartier al orașului francez Saulges. Oratoriul datează din secolul al VII-lea, în secolul al XIX-lea fiind construită o nouă biserică.
Istorie[modificare | modificare sursă]
Oratoriul poartă numele Sfântului Céneré (sau Serenus[1][2]), un călugăr benedictin născut la Spoleto în secolul al VII-lea El a fost trimis de papa Martin I să predice în Galia merovingiană împreună cu fratele său, Serenicus, iar împreună cu el a ajuns în dieceza de Le Mans, la Saulges, pe la 649-650. El a fondat o comunitate creștină care a construit Biserica Saint-Pierre din Saulges(d).
Peștera a servit ca schit pentru călugăr. Oratoriul, situat circa 1 km de oraș, a fost construit în 1849 pentru a proteja statuia sfântului.[3]
În peștera situată mai jos, statuia din secolul al XVIII-lea a Sfântului Cénéré din lemn policrom, restaurată în 2005, depășește izvorul descris de Grosse Dupéron. Acest curent continuu de apă i-a dat sfântului Cèneré porecla de „sfântul care face pipi”.[4]
Galerie foto[modificare | modificare sursă]
-
Izvorul cu statuia Céneré -
Izvorul văzut din cealaltă parte
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Piero Bargellini, Mille santi del giorno, pag. 255, Vallecchi, Firenze, 1977.
- ^ „San Cerenico (Cenerico, Cinereo) di Spoleto Diacono in Normandia” (în italiană). santiebeati.it. Accesat în .
- ^ „Statue : saint Céneré - Chapelle, dite ermitage Saint-Céneré, Montguyon, Saulges” (în italiană). gertrude.paysdelaloire.fr. Accesat în .
- ^ Grosse Dupéron, Albert (). Mayenne, ed. Deux Excursions au Pays de Saulges : Souvenirs d'Un Touriste (în franceză). Poirier-Bealu.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- «Oratoire de Saint-Céneré», Alphonse-Victor Angot, Ferdinand Gaugain, Dictionnaire historique, topographique et biographique de la Mayenne, Laval, Goupil, 1900-1910
- Dom Piolin, Vie de St Céneré et Pèlerinages de Saulges.
- Amand Dagnet, À travers les Coëvrons, Laval, Imprimerie mayennaise, 1907.
- Foisneau Nicolas, Davy Christian, Chapelle, dite ermitage Saint-Céneré, sur patrimoine pays de la Moire, 2006
