Nunta lui Figaro

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Opere de Wolfgang Amadeus Mozart
Wolfgang-amadeus-mozart 1.jpg

Nunta lui Figaro (conform titlului original Le nozze di Figaro sau Le nozze di Figaro o sia la folle giornata - „Nunta lui Figaro sau o zi nebună”), înregistrată K 492 în catalogul operelor lui Mozart) este o operă a cărei muzică a fost compusă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte, care a fost inspirat și bazat pe comedia lui Pierre Caron de Beaumarchais - La folle journée ou Le mariage de Figaro.

Nunta Lui Figaro este împărțită în două părți și patru acte. Partea nr. 1: Actul I, Actul II; Partea nr. 2: Actul III, Actul IV.

[1] - Partea nr.1, actele I și II [2] - Partea nr.2, actele III și IV

Scenă din „Nunta lui Figaro”, actul I, scena 19
Le nozze di Figaro

Premiera absolută a operei a avut loc la 1 mai 1786, la "Burgtheater" din Viena.

Personajele operei[modificare | modificare sursă]

  • Figaro
  • Susanna, logodnica lui Figaro
  • Contele de Almaviva
  • Rosina, Contesa de Almaviva
  • Cherubino
  • Doctorul Bartolo
  • Marcellina, menajera doctorului Bartolo
  • Don Bazilio și Don Curzio
  • Barbarina
  • Antonio
Afișul operei
Rol tip de voce Premiera pe 1 Mai 1786
Dirijor: W.A. Mozart
Contele Almaviva bas Stefano Mandini
Contesa Rosina Almaviva soprană Luisa Laschi
Susanna, servitoarea contesei soprană Nancy Storace
Figaro, valetul personal al contelui bas Francesco Benucci
Cherubino, pajul contelui soprană (în travesti) Dorotea Bussani
Marcellina, servitoarea doctorului Bartolo soprană Maria Mandini
Bartolo, medicul Seviliei bas Francesco Bussani
Basilio, profesorul de muzică al Susannei tenor Michael Kelly
Don Curzio, judecătorul tenor Michael Kelly
Barbarina, fiica lui Antonio soprană Anna Gottlieb
Antonio, grădinarul contelui, unchiul Susannei bas Francesco Bussani
cor format din țărani, săteni și servitori

Acțiunea operei[modificare | modificare sursă]

Nunta lui Figaro este o operă plină de contraste, cu arii melodioase, care la rândul lor evoluează dintr-un cântec linistit, într-o explozie sonoră fulminantă.

Afișul operei, 1786

Contele Almaviva, căsătorit cu Rosina, dar plictisit de ea, încearcă să o cucerească pe subreta Susanna, logodnica lui Figaro. Contele încearcă să împiedice nunta celor doi, ajutat de Marcellina, menajera doctorului Bartolo. Marcellina încearcă să-l forțeze pe Figaro să o ia de nevastă, în contul unei datorii pe care acesta nu a putut să i-o restituie. Figaro, la rândul său, încearcă să împiedice acest plan și să o ia de soție pe Susanna. Planul Marcellinei se destramă când Figaro află întâmplător că Marcellina este de fapt mama sa, de mult pierdută. După multe trucuri și aventuri, Figaro și Susanna redobândesc încrederea și dragostea, iar Contele Almaviva este nevoit să o roage pe Rosina să-l ierte.

Actul I[modificare | modificare sursă]

Într-o cameră din palatul contelui Almaviva din Sevilla, Figaro măsoară odaia pentru a așeza mobila. Logodnica lui, Susanna, își pregătește ținuta de nuntă. Curând, Susanna află de la Figaro că acea cameră îi este destinată ei după căsătorie. Susanna îi spune că domnul conte îi face avansuri și în fiecare dimineață îi trimite scrisori de amor. Apoi, Figaro se înfurie și dorește să îi dejoace planurile contelui. După aria "Se vuol ballare", "signor Contino", intră doctorul Bartolo în scenă, părintele contesei Rosina. Împreună cu Bartolo intră și o bătrână menajeră - Marcellina. Aceasta a inventează un act în care îi cere lui Figaro o sumă de bani pe care Figaro nu i-o poate da. Iar dacă Figaro nu plătește la timp suma de bani, el trebuie să se căsătorească cu Marcellina. Susanna, auzind așa ceva își bate joc de pretențiile menajerei. Dar, Bartolo vrând să se răzbune pe Figaro, deoarece l-a ajutat pe conte să o ia de soție pe Rosina, și nu l-a lăsat să se căsătorească cu ea, o ajută pe Marcellina. Intră apoi pajul Cherubino care, din cauza dragostei sale față de femei în special de contesa Rosina, îl enervează pe conte. Cherubino spune că a venit ca să și ceară scuze Barbarinei, deoarece a intrat în camera ei și o roagă pe Susanna să îl ajute. Apoi, îi face cameristei Susanna o declarație de dragoste. Auzindu-l pe conte, Susanna îl ascunde pe Cherubino pe un fotoliu acoperit de cearșaf (scena 19). Contele îi face declarații de dragoste. Sosirea profesorului de muzică al Susannei, Don Basilio, o face pe aceasta să-l ascundă pe conte după fotoliu. Basilio intenționează să-i spună că Cherubino că ar fi îndrăgostit de Rosina. Auzind acest lucru, contele iese din ascunzătoare și îl descoperă pe Cherubino, luănd cearceaful după fotoliu. Almaviva hotărăște să îl pedepsească pe pajul necredincios, trimițăndu-l într-unul din regimentele sale. Glumeț, Figaro îi povesteștește lui Cherubino în aria "Non piu andrai" cum e să fi militar. Apoi, contele amână nunta lui Figaro și a Susannei.

Actul II[modificare | modificare sursă]

În camera ei, Rosina este sigură că contele nu o mai iubește. Susanna, Figaro și Rosina, plănuiesc să-i facă contelui o farsă: Susanna îi va scrie contelui o scrisoare în care îl invită pe acesta la o întâlnire în grădină, însă va merge doar Cherubino, abia venit din armată, îmbrăcat în hainele cameristei Susanna. Pajul vine și îi cântă contesei o serenadă, acompaniat de Susanna cântând la chitara contelui. Dar, se auzi vocea lui Almaviva! Susanna și Rosina erau cuprinse de panică, neștiind ce să facă. Susanna plecă, iar contesa îl ascunse pe Cherubino într-o altă cameră. Contesa, refuzând să deschidă dulapul, îl pune pe gânduri pe conte. Împreună cu soția lui, contele se duce să își ia uneltele pentru a sparge ușa. În acest timp, Susanna îi deschide ușa lui Cherubino și îi spune să sară pe geam. Susanna se duce în camera în care a fost ascuns pajul. Contele venind cu un topor, rămăsese surprins să vadă că în cameră era Susanna. Lucrurile i-au din nou o întorsătură rea, deoarece a venit grădinarul Antonio, plângându-se contelui că un adolescent (Cherubino) i-a distrus florile. Figaro spune că el este vinovatul, dar contele nu credea. Marcellina, Bartolo și Basilio, amână iar nunta celor doi.

Actul III[modificare | modificare sursă]

Susanna îi scrie contelui un bilet în care îl invită la o întâlnire în grădina palatului, seara. Contesa este nevoită să se ducă ea, dar îmbrăcată în hainele Susannei. Mai târziu, Marcellina și Bartolo află că Figaro era de fapt fiul lor, iar contele este obligat să îl lase pe valetul său să se căsătorească cu Susanna. În timpul căsătoriei, Susanna îi dă biletul.

Actul IV[modificare | modificare sursă]

În grădina palatului, Barbarina caută acul cu care a fost sigilat biletul cameristei. Contele i-a cerut Barbarinei acul pentru a i-l da Susannei în semn că ar fi primit biletul. Figaro o vede pe Barbarina și curând află povestea cu acul. Apoi, valetul Figaro se crede înșelat. În întuneric se văd două femei: Rosina și Susanna. Dar una are rochia celeilalte. Susanna îi spune lui Figaro cât de mult îl iubește. Apoi, începe aventura - Cherubino crede că Susanna e contesa și contele crede că contesa este Susanna și amândoi fac declarații de dragoste pretinselor iubite. Dar Figaro, știe care este soția lui, datorită glasului ei. Susanna și Figaro se amuză văzând că domnul conte a fost păcălit. Almaviva își cere scuze contesei pentru infidelitatea sa, iar Figaro și Susanna își redobândesc dragostea și fericirea de altă dată.


Arii celebre din Nunta lui Figaro[modificare | modificare sursă]

[3] - Wolfgang Amadeus Mozart's Werke

Primul act[modificare | modificare sursă]

  • N. 1 Duet - Cinque... dieci... venti... (Susanna, Figaro)
  • N. 2 Duet - Se a caso madama la notte ti chiama (Susanna, Figaro)
  • N. 3 Cavatina - Se vuol ballare, signor Contino (Figaro)
  • N. 4 Arie - La vendetta, oh la vendetta! (Bartolo)
  • N. 5 Duet - Via resti servita, madama brillante (Susanna, Marcellina)
  • N. 6 Arie - Non so più, cosa son, cosa faccio (Cherubino)
  • N. 7 Terțet - Cosa sento! tosto andate (Susanna, Basilio, contele)
  • N. 8 Cor - Giovani liete, fiori spargete (Soprană, Alto, Tenor, Bas) - sătenii
  • N. 9 Arie - Non più andrai, farfallone amoroso (Figaro)

Actul al doilea[modificare | modificare sursă]

  • N. 10 Cavatina - Porgi amor qualche ristoro (contesa)
  • N. 11 Arie - Voi che sapete che cosa è amor (Cherubino)
  • N. 12 Arie - Venite inginocchiatevi (Susanna)
  • N. 13 Terțet - Susanna or via sortite (Contesa, Susanna, contele)
  • N. 14 Duet - Aprite presto aprite (Susanna, Cherubino)
  • N. 15 Final - Esci omai garzon malnato (Susanna, contesa, Marcellina, Basilio, contele, Antonio, Bartolo, Figaro)

Actul al treilea[modificare | modificare sursă]

  • N. 16 Duet - Crudel! perché finora (Susanna, contele)
  • N. 17 Arie recitativă - Hai già vinta la causa - Vedrò mentr'io sospiro (contele)
  • N. 18 Sextet - Riconosci in questo amplesso (Susanna, Marcellina, Don Curzio, contele, Bartolo, Figaro)
  • N. 19 Arie recitativă - E Susanna non vien - Dove sono i bei momenti (contesa)
  • N. 20 Duet - Canzonetta sull'aria (Susanna, contesa)
  • N. 21 Cor - Ricevete, o padroncina (Sopranele I, II)
  • N. 22 Finalul - Ecco la marcia, andiamo (Susanna, contesa, contele, Figaro; Cor)

Actul al patrulea[modificare | modificare sursă]

  • N. 23 Cavatina - L'ho perduta... me meschina (Barbarina)
  • N. 24 Aria - Il capro e la capretta (Marcellina)
  • N. 25 Aria - In quegl'anni in cui val poco (Basilio)
  • N. 26 Arie recitativă - Tutto è disposto - Aprite un po' quegl'occhi (Figaro)
  • N. 27 Arie recitativă - Giunse alfin il momento - Deh vieni, non tardar (Susanna)
  • N. 28 Finalul - Pian pianin le andrò più presso (Susanna, contesa, Barbarina, Cherubino, Marcellina, Basilio, contele, Antonio, Figaro)


Portretul lui Nancy Storace - 1788 de Pietro Bettelini
Portretul lui Francesco Benucci - 1800
Anna Gottlieb

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971
  • Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999
  • Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, București, 2002

Partituri[modificare | modificare sursă]

Manuscrisele lui Mozart - 1786[modificare | modificare sursă]

[4] [5] [6] [7]

Partituri în format PDF[modificare | modificare sursă]

[8] [9] [10] [11] [12] [13] [14] [15] [16] [17]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


Referințe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Nunta lui Figaro
Wikicitat
La Wikicitat găsiți citate legate de Nunta lui Figaro.

Note[modificare | modificare sursă]