Nunta lui Figaro

Opere de Wolfgang Amadeus Mozart
Die Schuldigkeit des ersten Gebotes  – 1767 Apollo et Hyacinthus  – 1767 Bastien und Bastienne  – 1768 La finta semplice  – 1768 Mitridate, rè di Ponto  – 1770 Ascanio in Alba  – 1771 Betulia Liberata, un oratoriu  – 1771 Il sogno di Scipione  – 1772 Lucio Silla  – 1772 Thamos, König in Ägypten  – 1773 La finta giardiniera  – 1774 Il rè pastore  – 1775 Zaide  – 1779 Idomeneo  – 1781 Die Entführung aus dem Serail  – 1782 L'oca del Cairo  – 1783 Lo sposo deluso  – 1786 Der Schauspieldirektor  – 1789 Le nozze di Figaro  – 1786 Don Giovanni  – 1787 Così fan tutte  – 1789 Die Zauberflöte  – 1791 La clemenza di Tito  – 1791

Nunta lui Figaro (conform titlului original Le nozze di Figaro, înregistrată K 492 în catalogul operelor lui Mozart) este o operă a cărei muzică a fost compusă de Wolfgang Amadeus Mozart pe un libret scris în limba italiană de Lorenzo da Ponte, care a fost inspirat și bazat pe comedia lui Pierre Caron de Beaumarchais La folle journée ou Le mariage de Figaro.

Premiera absolută a operei a avut loc la 1 mai 1786, la "Burgtheater" din Viena.

Personajele operei

• Figaro
• Susanna, logodnica lui Figaro
• Contele de Almaviva
• Rosina, Contesa de Almaviva
• Cherubino
• Doctorul Bartolo
• Marcellina, menajera doctorului Bartolo
• Don Bazilio și Don Curzio
• Barbarina
• Antonio
• două fete

Acțiunea operei

Nunta lui Figaro este o operă plină de contraste, cu arii melodioase, care la rândul lor evoluează dintr-un cântec linistit, într-o explozie sonoră fulminantă.

Stăpânul lui Figaro, Contele Almaviva, căsătorit cu Rosina, dar plictisit de ea, încearcă să o cucerească pe subreta Susanna, logodnica lui Figaro. Contele încearcă să împiedice nunta celor doi, ajutat de Marcellina, menajera doctorului Bartolo. Marcellina încearcă să-l forțeze pe Figaro să o ia de nevastă, în contul unei datorii pe care acesta nu a putut să i-o restituie. Figaro, la rândul său, încearcă să împiedice acest plan și să o ia de soție pe Susanna. Planul Marcellinei se destramă când Figaro află întâmplător că Marcellina este de fapt mama sa, de mult pierdută. După multe trucuri și aventuri, Figaro și Susanna redobândesc încrederea și dragostea, iar Contele Almaviva este nevoit să o roage pe Rosina să-l ierte.

Referințe

• Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971
• Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999
• Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol. IV, București, 2002

Legături externe

• ro Nunta lui Figaro (acțiunea operei)
• ro Nunta lui Figaro
• ro Nunta lui Figaro