Così fan tutte
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
COSI FAN TUTTE
Muzica: Wolfgang Amadeus Mozart
Libretul: Lorenzo Da Ponte
Premiera: 26 ianuarie 1790, la „Burgtheater”, Viena
Cuprins |
[modifică] Acţiunea
[modifică] Actul I
Tinerii ofiţeri Guglielmo si Ferrando se întrec în a lăuda graţia şi virtuţile logodnicelor lor - surorile Dorabella si Fiordiligi. Prietenul lor mai vârstnic, Don Alfonso, ascultă toată această tiradă cu un aer amuzat şi îngaduitor, dar nu pare de loc convins de constanţa si fidelitatea în dragoste a celor două logodnice, a femeilor în general. Discuţia celor trei este gata sa se transforme într-o cearta serioasa, când Don Alfonso, pus pe glume si farse, ca de obicei, propune o solutie rezonabila. Vor face un pariu: daca într-un timp stabilit cele doua logodnice se vor dovedi credincioase si incoruptibile, Don Alfonso va plati prietenilor mai tineri o pungă cu ţechini de aur. Daca nu, va primi el aceasta sumă frumoasa, pe lânga satisfactia de a fi învingator. În acest timp, Dorabella si Fiordiligi îsi amăgesc nerabdarea cu care asteaptă sosirea logodnicilor iubiţi, privind portretele acestora. Suspinele lor drăgostoase sunt întrerupte de sosirea lui Don Alfonso care, cu o vădită “strângere de inima”, le comunică trista veste: Guglielmo si Ferrando vor trebui să plece la razboi. Ştirea cade ca un trăznet asupra bietelor fete, care se pierd în lacrimi. Conform întelegerii secrete, cei doi logodnici sosesc şi ei dupa scurta vreme, pentru a-şi lua adio de la iubitele lor. Promisiunile si juramintele prin care se leagă să-si ramână credincioşi dau o dovadă în plus a dragostei celor patru tineri, care acum urma sa fie pusă la încercare. Tristetea si suferinta celor doua surori nu este înteleasa şi nici acceptată de camerista lor - vesela si isteata Despinetta, care le sfătuieste sa renunţe la lacrimi, fiindca nu aduc nici un folos, şi nu sunt nici meritate de cele mai multe ori. Preocupat sa-si duca planul cu bine pâna la capat, Don Alfonso a câstigat de partea sa pe Despinetta, care, în schimbul unei pungi cu bani, consimte sa-i dea tot ajutorul. Astfel, în casa celor doua surori sunt introdusi doi tineri îmbrăcati excentric. Prezentati de catre Don Alfonso drept prietenii lui, tinerii par încântati de cunostinta si nu pregeta sa faca declaratii de dragoste stapânelor casei. Mai întâi surprinse, apoi intrigate de îndrazneala oaspetilor, Dorabella si Fiordiligi îi resping, demne si cu răceală. În aparenţă dezamăgiţi, cei doi tineri, care nu sunt altii decât Guglielmo si Ferrando deghizati, par încântaţi de fidelitatea logodnicelor si se vad cu pariul aproape câstigat. Însa Don Alfonso pune la cale o alta încercare. În grădină, în faţa celor doua surori, tinerii simuleaza o adevărată disperare din cauza iubirii neîmpărtăşite, care îi determina să se otravească. Cu toţii intră în panica, iar Despinetta, expeditivă, alearga sa cheme un doctor. Acesta soseşte si, uimindu-i pe toti cu ştiinţa lui cam bizară, pretinde celor doua surori să-i sărute pe tineri, fiindca numai aşa îsi vor reveni. De această reţetă originala numai Don Alfonso nu se miră, pentru ca numai el stia ca medicul era Despinetta travestita.
[modifică] Actul II
Despinetta doreşte sa-si convinga stapânele ca tinerii straini îndragostiti de ele merita mai multa atentie, iar o femeie trebuie întotdeauna sa stie sa se faca ascultata si iubita. Drăgălaşele fete ajung pâna la urma la concluzia ca admiratorii lor nu sunt lipsiti de farmec si alege fiecare pe cel preferat, care în realitate era logodnicul celeilalte. În amurgul blând care învaluie gradina, Dorabella, ascultând cuvintele de dragoste ale lui Guglielmo, este aproape convinsa de sinceritatea sentimentelor lui. Medalionul pe care i-l daruieste, si care simbolizeaza inima îndragostita a tânarului, o cucereste definitiv. În semn de afectiune, ea îi ofera portretul logodnicului plecat. Compatimindu-l pe Ferrando înselat de logodnica, Guglielmo ia lucrurile mai usor, încercând sa nu faca o tragedie din aceasta întâmplare. Fiordiligi, logodnica lui Guglielmo, care fusese mai ferma si mai greu de convins, se lasa pâna la urma si ea cucerita de insistenţele tandre ale lui Ferrando. Si pentru ca farsa sa aiba un punct culminant, Don Alfonso pregateste numaidecât celebrarea căsătoriei dintre cele doua surori si noii lor pretendenti. Este adus notarul, care întocmeste actele asa de bine, încât nimeni nu-si da seama ca este tot Despinetta travestita. Dar, tocmai când urma sa fie semnate contractele de casatorie, de afara răzbat glasuri care anunţă reîntoarcerea din război a celor doi logodnici trădaţi. Teama si panica îi cuprind pe toti, iar în învălmăşeala produsă Guglielmo si Ferrando reusesc sa se strecoare afara, unde îsi schimbă costumele, ca peste câteva momente să apară, spre uimirea si încurcătura mireselor. Ca întotdeauna, la momentul potrivit intervine însa Don Alfonso. El reuseste să-i împace pe tineri, dupa ce le dăduse o lecţie, sfătuindu-i că-i bine să ştii să iei lucrurile aşa cum sunt. În definitiv, “COSI FAN TUTTE” (“AŞA FAC TOATE”)...
[modifică] Referinţe
- Ana Buga şi Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, Bucureşti, 1999
