Natalia Leonida
| Natalia Leonida | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Vaslui, Vaslui, România |
| Decedată | 1948 (69 de ani) București, România |
| Frați și surori | Elisa Leonida Zamfirescu Dimitrie Leonida Adela Leonida-Paul Gheorghe Leonida |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | profesoară universitară[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din București |
| Premii | Medalia „Răsplata Muncii pentru Învățământ” () Ordinul Meritul Cultural () Ordinul Coroana României () |
Modifică date / text  | |
Natalia Leonida (n. 25 iulie 1878, Vaslui – d. 1948, București) a fost o pedagogă română.[1]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Natalia Leonida s-a născut la Vaslui, fiind fiica ofițerului Atanase Leonida și a Matildei Leonida (născută Gill). Provenind dintr-o familie influentă din clasa de mijloc, ea a fost unul dintre cei 11 copii ai familiei. Printre frații și surorile ei a fost și o pionieră a ingineriei feminine, Elisa Leonida Zamfirescu și, de asemenea, inginerul Dimitrie Leonida.[2]
Studiile universitare le-a făcut în Franța, fiind licențiată a Facultății de Litere de la Sorbona (1901), apoi a obținut și licența în filologie modernă la Universitatea București (1904).
Începe cariera didactică ca profesoară de limba franceză la Liceul „Frații Buzești” din Craiova, după care la 1 noiembrie 1927, Ministerul Instrucțiunii o numește prin Decretul nr. 3119/1927, directoare a Liceului de fete Regina Maria din București, liceu desființat în 1948.[3]
Datorită Nataliei Leonida, ajutată și de frații săi, liceul avea o dotare de excepție. Astfel, Dimitrie Leonida și Gheorghe Leonida au participat la organizarea și dotarea laboratoarelor de fizică și geografie.
Fiind o pianistă talentată, Natalia a ajutat-o pe sora ei, Adela Leonida-Paul, la transcrierea în Braille, în premieră în România, a numeroase partituri muzicale și a operelor din literatura română și universală.
În anul 1948, anul morții creatoarei sale, liceul a fost desființat de regimul comunist. În prezent, în clădirea fostului liceu de pe strada Traian Vuia nr. 6, se află Facultatea de Farmacie a Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București.[4]
Distincții[modificare | modificare sursă]
Realizările din timpul directoratului său i-au adus mai multe distincții:
- Medalia „Răsplata Muncii pentru Învățământ”, clasa II (1924),
- „Ofițer al Academiei Franceze” (1933),
- „Brevetul pentru serviciul de distincție” din partea „Crucii Roșii” (1942),
- Ordinul „Meritul Cultural” pentru școală în grad de cavaler, clasa II (1934)
- Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler (1941).[1]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Marcu 2017.
- ^ Zorzor, Corina (). „Chipul românesc al lui Iisus din Rio de Janeiro”. Adevarul. Accesat în .
- ^ „O familie model – familia Leonida (2) – Crainou”. www.crainou.ro.
- ^ „Asociatia Generala a Inginerilor din Romania”. www.agir.ro.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Marcu, George (). Femei de seamă din România. De ieri și de azi. București: Editura Meronia.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Album: Familia Leonida și societatea românească interbelică, autor: Monica Neațu
