Muntele Mare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Muntele Mare este o grupă montană a Munţilor Apuseni aparţinând de lanţul muntos al Carpaţilor Occidentali. Este situat în partea de est a Munţilor Apuseni, între râul Someşul Rece la nord, aliniamentul văilor Feneş - Iara la est, râul Arieş la sud, şi culoarele cursurilor superioare ale râurilor Bistra, afluentul stâng al râului Mureş şi al râului Someşul Rece la vest.
Cuprins |
[modifică] Descriere
Împreună cu Munţii Gilău, formează o unitate geomorfologică distinctă, cunoscută sub denumirea de Gilău - Muntele Mare. Masivul este acoperit cu păduri de fag în amestec cu molid.
Este alcătuit din şisturi cristaline, care au generat un relief cu forme greoaie, masive, cu interfluvii largi separate de văi înguste şi adânci. Partea centrală este ocupată de un masiv de granit (roca magmatică ), în formă de L, ce dă zonei din jurul vârfului principal un aspect de câmpie de mare altitudine.
Cel mai înalt vârf este Vârful Muntele Mare, cu 1.826 m (al treilea ca altitudine din Carpaţii Occidentali[1]. Alte vârfuri sunt Vârful Balomireasa cu 1.632 m, Piatra Groşilor (1.756 m), Pietrele Mărunte (1.735 m), Buscat (1.676 m), Dumitreasa (1.638 m).
Masivul muntos se compune, similar Munţilor Gilăului, din cele 3 suprafeţe de nivelare, acoperite în majoritate de păduri (acoperire de 67% la valea Ierii) şi Păşuni sau fânaţe.
[modifică] Vezi şi
[modifică] Bibliografie
- Grigor P. Pop şi colectivul (2007). Judeţul Cluj, Bucureşti: Editura Academiei Române. ISBN ISBN 978-973-27-1123-1.
[modifică] Note
- ^ Grigor P. Pop, p. 44
