Mario Puzo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Mario Puzo

Pseudonim Mario Cleri
Naștere 15 octombrie 1920
Manhattan, New York
Deces 2 iulie 1999 (78 de ani)
Manor Lane în West Bay Shore
Ocupație Romancier, scenarist
Naționalitate American (italiano-american)
Căsătorit(ă) cu Erika Puzo (1921–78)
Copii Anthony Puzo
Joseph Puzo
Dorothy Antoinette Puzo
Virginia Erika Puzo
Eugene Puzo
Activitatea literară
Activ ca scriitor 1955–99
Subiecte Mafia
Specie literară Literatură criminalistică
Opere semnificative Nașul (1969)

Note
Mario Puzo signature.svg
Website mariopuzo.com/

Mario Gianluigi Puzo (n. 15 octombrie 1920 - d. 2 iulie 1999) a fost un autor și scenarist italo-american, câștigător a 2 Premii Oscar, cunoscut în special pentru romanele sale despre mafie, și în special pentru "Nașul" (1969), roman care l-a consacrat și pe care l-a adaptat cinematografic, într-o trilogie foarte apreciată de criticii de film, împreună cu Francis Ford Coppola.

Viața[modificare | modificare sursă]

Puzo s-a născut într-o familie săracă de imigranți italieni ce trăiau în cartierul Hell's Kitchen (Bucătăria Iadului) din New York. Multe cărți au această caracteristică. După absolvirea City College din New York, s-a înrolat în Armata Aeriană a Statelor Unite ale Americii în timpul celui de-al doilea război mondial. Din cauza vederii slabe, nu a luptat efectiv pe front, dar a devenit ofițer de relații cu publicul, staționat în Germania. După război, a scris prima sa carte, "Arena sumbră", care a fost publicată în 1955.

Cea mai faimoasă lucrare a sa, "Nașul", a fost publicată pentru prima dată, în 1969 după ce a auzit câteva anecdote despre organizarea Mafiei, cat timp a cochetat cu jurnalismul. Mai târziu, într-un interviu cu Larry King, a declarat ca principala sa motivație a fost aceea de a face bani. Scrisese deja 2 cărți, ce au fost foarte bine primite de către critici, dar nu a câștigat foarte mult. Ca funcționar public, cu 5 copii, dorea sa scrie ceva care sa anime masele. Fiind bestseller-ul numărul 1 în lista revistei "The New York Times", Mario Puzo, și-a găsit audiența. Cartea a fost adaptata cinematografic mai târziu, în filmul "Nașul" regizat de Francis Ford Coppola. Coppola și Puzo au colaborat și la urmările acestui prim film: "Nașul II" și "Nașul III".

Puzo a scris prima schiță a scenariului pentru filmul "Cutremur" din 1974, la care nu a mai putut continua, din cauza dedicării sale complete pentru "Nașul II". Puzo a fost de asemenea co-autor la filmul lui Richard Donner, "Superman: Filmul" și a scris scenariul original pentru "Superman II".

Puzo nu a apucat sa vadă publicarea penultimei sale cărți, "Omerta", dar manuscrisul a fost terminat înaintea morții sale, ca și manuscrisul cărții "Familia". Într-o recenzie publicată inițial în "San Francisco Chronicle", Jules Siegel, ce a lucrat îndeaproape cu Puzo, nu a crezut că Mario Puzo a terminat "Omerta" și a spus că această carte a fost terminată de altcineva.

Puzo a murit din cauza unei insuficiente respiratorii, la 2 iulie 1999, în casa sa din Bay Shore, Long Island, New York. Familia sa locuiește acum în East Islip, New York.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • "The Dark Arena" (Arena sumbră) - 1955
  • "The Fortunate Pilgrim" - 1965
  • "The Godfather" (Nasul) - 1969
  • "Fools Die" (Moartea Nebunilor) - 1978
  • "The Sicilian" (Sicilianul) - 1984
  • "The Fourth K" (Al patrulea K) - 1990
  • "The Last Don" (Ultimul Don) - 1996
  • "Omerta" - 2000
  • "The Family" (Familia) - 2001

Filme[modificare | modificare sursă]

  • The Godfather (Nasul) - 1972
  • The Godfather Part II (Nasul partea a II-a) - 1974
  • Earthquake - 1974
  • Superman: The Movie - 1978
  • Superman II - 1980
  • The Godfather Part III (Nasul partea a III-a) - 1990
  • Christopher Columbus: The Discovery (Cristopher Columbus: Descoperirea) - 1992
  • The Last Don - 1997
  • The last Don II - 1998