Louise de la Vallière
| Louise de la Vallière | |
 Louise de La Vallière cu copiii săi |
|
| Naștere | 6 august 1644 Tours, Franța |
|---|---|
| Deces | 7 iunie 1710 (65 de ani) Paris, Franța |
| Naționalitate | franceză |
| Copii | Marie Anne de Bourbon Louis de Bourbon |
| Părinți | Laurent de La Vallière Françoise Le Provost |
modifică  |
|
Louise, Françoise de La Baume Le Blanc de La Vallière (6 august 1644 - 7 iunie 1710) a fost metresa regelui Ludovic al XIV-lea al Franței în perioada 1661-1667. Ea a devenit mai târziu Ducesă de la Vallière și Ducesă de Vaujours.
Cuprins |
Primii ani [modificare]
Louise s-a născut la Tours ca fiica unui ofițer, Laurent de La Baume Le Blanc - care a luat numele de La Vallière de la o mică proprietate din aproapiere de Amboise - și Françoise Le Provost. Laurent de La Vallière a murit în 1651; în 1655, văduva lui s-a căsătorit cu Jacques de Courtarvel, marchiz de Saint-Rémy, care avea funcția de prim majordom al lui Gaston, Duce de Orléans, fratele mai mic al lui Ludovic al XIII-lea. Noua familie s-a mutat la Blois, la curtea lui Gaston. Între 1655 și 1661 Louise împreună cu cele trei surori vitrege ale sale duce o viață lipsită de griji; învață să danseze, să cânte, să scrie, să se exprime cu eleganță.
După moartea lui Gaston, văduva s-a mutat cu fiicele sale la Palatul Luxemburg din Paris și împreună cu ele a mers și Louise, în vârstă de șaisprezece ani.
La curtea Franței [modificare]
Prin influența Mme de la Choisy, Louise a fost numită doamnă de onoare la curtea Henriettei, sora regelui Carol al II-lea al Angliei, care avea acceeași vârstă cu Louise și care tocmai se căsătorise cu Filip I, Duce de Orléans, fratele regelui Ludovic al XIV-lea. Curând, au apărut o serie de zvonuri legate de Henrietta și cumnatul ei, regele Ludovic al XIV-lea. Pentru a le contracara, mama sa a selectat trei tinere fete pentru "a sta în calea lui". Louise a fost selectată. Abbé de Choise spunea că avea șaptesprezece ani "părul blond, ochi albaștri, un zâmbet dulce ... o expresie tandră și modestă."[1] Avea un picior mai scurt decât celălalt, așa că purta încălțăminte specială.
Metresă [modificare]
După doar două luni la curtea de la Fontainebleau, Louise devine metresa regelui. Initial, Louise a fost destinată să distragă atenția regelui de la periculosul flirt cu cumnata sa, prințesa Henrietta, însă Louise și Ludovic s-au îndrăgostit.[2] Louise nu era extravagantă și nu era interesată de bani sau titluri ci doar de dragostea regelui. Antonia Fraser scrie că ea a fost "o dragoste secretă nu o metresă oficială precum Barbara Villiers."[3]
În februarie 1662 a fost un adevărat scandal atunci când Louise a refuzat să-i spună iubitului ei despre legătura dintre Madame (Henrietta) și contele de Guise. Rivala ei, Olympe Mancini, contesă de Soissons, nepoata cardinalului Mazarin a căutat să o îndepărteze aducând la cunoștința reginei Maria Tereza a Spaniei despre legătura cu regele.
A fost îndepărtată din serviciul Madamei și s-a stabilit într-o mică clădire din palatul regal, unde la 19 decembrie 1663 a dat naștere unui fiu, Charles. Louise îl urma pe Ludovic la vânătoare, în mutăriile de la o reședință la alta, în călătorii, în expedițiile militare. Această relație, pe care regele n-a ascuns-o, o făcea pe soția sa să sufere și provoca îndurerare mamei sale, Ana de Austria. La șapte zile după moartea Anei de Austria, la masa celebrată în amintirea ei, în tribuna de onoare, la dreapta suveranei, s-a aflat Louise de Vallière. Din vremurile Dianei de Poitiers, metresa regelui Henric al II-lea al Franței Parisul nu mai asistase la așa o umilire a reginei.
După mai mult de patru ani de relație, regele își găsește o nouă favorită în persoana frumoasei Françoise-Athénaïs de Montespan însă nu pune capăt legăturii cu Louise din mai multe motive: doamna de Montespan era măritată, ceea ce îi agravează lui Ludovic poziția în fața Bisericii. În momentul când își afișează favorurile pentru doamna de Montespan, regele o numește pe Louise, care era însărcinată în șase luni, ducesă. Împrejurările de acum patru ani se repetă, numai că acum Louise este cea care trebuie să suporte durerea și umilința. Fetița lor este recunoascută de rege ca și noul-născut, Louise de Bourbon. După trei ani, în 1670, lovită de o boală gravă, Louise devine conștientă de păcatul comis și cuprinsă de vinovăție se deschide în fața lui Dumnezeu. Criza ei religioasă este povestită de ea însăși într-un document publicat pentru prima oară în 1680 cu titlul Réflexions sur la miséricorde de Dieu (Rugăciuni și reflecții asupra Îndurării Divine). După încă patru ani, timp în care continuă să sufere din cauza relației regelui cu doamna de Montespan, ex-favorita se retrage la mănăstirea Carmel. La 2 iunie 1674 Louise este primită ca novice în biserica mănăstirii. La ceremonia publică a călugăririi definitive, proaspăta călugăriță nu împlinise încă 30 de ani și avea să-și petreacă următorii 35 de ani dând pildă lumii cu „unul dintre cele mai desăvârșite exemple de penitență pe care Dumnezeu voise să-l arate oamenilor din acea vreme.”
Descendenți [modificare]
Este de crezut că Louise a avut împreună cu Ludovic al XIV-lea 6 copii (exista chiar dovezi care sugerează că au fost 7 copii). Numai ultimii doi au supraviețuit copilăriei. Acești copii au fost:
- Un fiu (1662-1662) - se crede că Louise a avut un avort
- Charles (1663-1665) - decedat la o vârstă fragedă
- Philippe (1665-1666) - decedat la o vârstă fragedă
- O fiică (1666-1666) - decedată la scurt timp după naștere
- Marie Anne de Bourbon (1666-1739) - după ce tatăl ei a recunoscut-o a fost cunoscută ca "Mademoiselle de la Blois". Mai târziu s-a măritat cu Louis Armand I, Prinț de Conti.
- Louis de Bourbon, conte de Vermandois (1667-1683) - A supraviețuit pînă la vîrsta de 16 ani când a murit în prima sa campanie militară.
