Lev Iaruțki
| Lev Iaruțki | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Basarabia, România |
| Decedat | (70 de ani) Mariupol, Donețk, Ucraina |
| Ocupație | istoric local[*] |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea de Stat din Moldova |
Modifică date / text  | |
Lev Iaruțki (în rusă Лев Яруцкий; n. , Basarabia, România – d. , Mariupol, Donețk, Ucraina) a fost un evreu basarabean, etnograf, corespondent și profesor sovietic și ucrainean. A fost „Cetățean de onoare” al orașului Mariupol.[1]
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut în colonia evreiască Vertiujeni (acum în raionul Florești, Republica Moldova) din județul Soroca, Basarabia, (România interbelică), în familia unui croitor.[2] Din 1941 până în 1945 a fost evacuat în Samarkand (Uzbekistan). În 1954 a absolvit Facultatea de Istorie și Filologie a Universității din Chișinău. Ca student, a început să publice în ziarele republicane Советская Молдавия („Moldova sovietică”), Молдова сочиалистэ (actuala Moldova Suverană), Тинеримя Молдовей („Tinerimea Moldovei”).
Începând cu 1959 a locuit la Mariupol, RSS Ucraineană. A predat și a fost implicat în activități despre istoria regiunii Donbass. Primul articol de istorie locală: „Pușkin în regiunea Azov” a fost publicat în 1962. A scris peste o duzină de cărți. A fost publicat în colecții, inclusiv în „Cartea Donbassului”. A luat parte la crearea Enciclopediei Evreilor Ruși (Moscova). A fost autorul unor articole despre Felix Krivin, Leonid Lihodeev, Boris Sluțki, Iakov Gugel, Lev Zinkovski, etc.[3]
A fost laureat al Premiului literar regional Donețk în 1992, distins cu premiul „Scitul de aur” pentru cartea „Arhip Kuindji”.
La 20 iunie 1989, a primit titlul de „Cetățean de onoare” al orașului Mariupol („pentru marea sa activitate în promovarea istoriei Mariupolului, pentru contribuția sa la educația tinerilor”).[4]