Istoria logicii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Istoria logicii este prima treaptă a cunoașterii structurii ordonate a gândirii omenești constând în cercetarea și descripția cronologică a constructelor inteligenței oamenilor începând cu faza apariției conștiinței la om, continuând cu gândiriea rațională în tot cursul existenței umanității până în prezent.Regula inițială și permanentă a istoriei logicii este considerarea structurilor gândirii materializate în toată diversitatea produselor activității oamenilor.Acestă regulă asigură caracterul de obiect al sistemelor de gândire ce s-au succedat de la apariția omului până în prezent.Cunoașterea sistemului de gândire corectă a fiecărei concretizări istorice umane este accesibilă în prezent numai prin examinarea primordială a produsului muncii fizice și intelectuale a oamenilor din fiecare etapă a istoriei omenirii.Istoria logicii pornește de la ipoteza că există un nucleu de gândire logică (corectă) în fiecare fază de evoluție umană.Cercetarea istorică a gândirii logice se finalizează într-o descripție a succesiunii modurilor corecte de gândire.

Periodizare[modificare | modificare sursă]

Antichitatea[modificare | modificare sursă]

Evul mediu[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Anton Dumitriu, Istoria logicii, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1969