Silogism
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Silogismul este o formă de argumentare logică in care o propoziţie (concluzia) este inferată din alte doua propoziţii (premise). Exemplu: „Toate mamiferele acvatice sunt cetacee; toţi delfinii sunt mamifere acvatice; deci toţi delfinii sunt cetacee”.Aristotel a definit silogismul in Analitica prima drept "o vorbire in care, dacă ceva a fost dat, altceva decat datul urmează cu necesitate din ceea ce a fost dat". Silogismul reprezintă un raţionament deductiv.
[modifică] Legi de structură
- 1. Silogismul conţine trei propoziţii, doua premise şi o concluzie. Cel putin o premisa este afirmativă(se poate arăta că din doua premise negative nu rezultă cu necesitate o concluzie).
- 2. Silogismul conţine trei termeni, numiţi după mărimea relativă a sferei lor: major, mediu, minor.
- 3. Termenul mediu trebuie sa fie distribuit cel putin intr-o premisă pentru a putea face legatura intre termenii extremi.
- 4. Termenii extremi, majorul şi minorul, figurează separat in cate o premisă şi impreună in concluzie
[modifică] Structura standard a silogismului
- Premisa majoră, conţine termenul major sau mediu şi predicatul concluziei
- Premisa minoră, conţine termenul minor sau mediu şi subiectul concluziei
- Concluzia, conţine subiectul si predicatul
Exemplu:
- Premisa majoră: Toţi oamenii sunt muritori
- Premisa minoră: Socrates este om
- Concluzie: Socrates este muritor
Termenul mediu este "om", subiectul este "Socrates"(termenul minor) iar predicatul este "muritor" (termenul major).
