Hutor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Hutir ori hutor (în limbile ucraineană: ху́тiр, hutir; rusă: ху́тор, hutor) este un termen care descrie de obicei o fermă deținută de un singur propiertar din Europa Răsăriteană. Cuvântul este originar din Ucraina, dar a mai târziu a fost folosti pentru fermele din Rusia și Kazahstan.

În regiunile pe colonizate de cazaci din Ucraina, regiunile Kubanlui și Donului, cuvântul „hutir / hutor” era folosti pentru descrierea unor noi așezări, indiferent de numărul locuitorilor, locuitori care se separaseră de stanițele de origine. În unele comunități căzăcești din Rusia, aceste tipuri de așezări mai erau numite și „posiolok” (посёлок) sau „vîselki” (выселкии, care poate fi tradus prin cei care s-au mutat).

În timpul reformelor lui Stolîpin, președintele Consiliului de miniști ai Rusiei, Piotr Stolînpin a în curajat țăranii să părăsească obștile sătești, să-și revendice partea lor din pământul comunitar și să-și creeze ferme (hotoare) unde să se mute și pe care să le lucreze în mod individual. Un concept mai puțin radical a fost crearea proprietăților de tip „otrub” (отруб): partea din pământl obști sătești revendicate revenea noului proprietar, dar acesta continua să locuiască în satul de origine și era nevoit să se deplaseze zilnic până la terenurile sale pentru a le lucra.[1] În jurul anului 1910, hutoarele și otrubele reprezentau aproximativ 10,5% din proprietățile rurale din Rusia europeană. Colectivizarea agriculturii în URSS avea să distrugă sistemul proprietății particulare în agricultura sovietică, inclusiv așezările de tip hutor.

Așezările similare din Estonia și Ingria au fost numite „mõis„, „folwark” în Polonia și „palivarkas” în Lituania.

În literatură[modificare | modificare sursă]

Prima lucrare importantă a lui Nikolai Gogol a fost „Вечера на хуторе близ Диканьки” (Serile la hutorul/ferma de lângă Dikanka).

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]