Henri Massis

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Henri Massis
Date personale
Nume la naștereHenri Amédée Félix Massis Modificați la Wikidata
Născut[1][3][4][5] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani)[2][6] Modificați la Wikidata
Paris, Région parisienne, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatYport Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[7] Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
scriitor
publicist
critic literar[*]
istoric literar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[3][8] Modificați la Wikidata
Partid politicAction française  Modificați la Wikidata
StudiiLycée Condorcet[2]
Universitatea din Paris[2]
Collège de France[2]
Note
Premiiordre de la Francisque[*][[ordre de la Francisque (order and medal awarded by the French Vichy Regime)|​]]
Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*][2]
Croix de guerre 1914–1918[2]
croix de guerre 1939-1945[*][[croix de guerre 1939-1945 (French military decoration)|​]][2]
grand prix de littérature de l'Académie française[*][[grand prix de littérature de l'Académie française |​]][2]
Ordinul Isabelei Catolica în grad de Mare Cruce[*]
prix Montyon[*][[prix Montyon (group of four yearly awards of the French Academy)|​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură

Henri Massis (n. , Paris, Île-de-France, Franța – d. , Paris, Région parisienne, Franța) a fost un critic, istoric literar și eseist conservator francez.[9]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Massis s-a născut pe 21 martie 1886 la Paris, Franța. A urmat studii la Liceul Condorcet și Universitatea din Paris. El și-a început cariera publicistică la vârsta de 20 de ani, cu lucrările Comment Émile Zola Composait ses Romans, Le Puits de Pyrrhon și La Pensée de Maurice Barrès.[10]

Împreună cu prietenul său Albert de Tarde a publicat eseuri despre sistemul universitar francez și despre generația anului 1912.[11]

Massis s-a convertit la catolicism în 1913 și, după Primul Război Mondial, a militat pentru o renaștere a catolicismului și a spiritului francez. Începând din 1920 a lucrat ca redactor la nou-înființata Revue Universelle și s-a preocupat cu răspândirea filozofiei politice creștine. A publicat două volume de Jugements în care a analizat critic învățăturile morale a numeroși scriitori printre care Ernest Renan și André Gide. În scrierile sale politice Massis și-a exprimat îngrijorarea față de ceea ce a văzut ca fiind o amenințare la adresa societății franceze postbelice, inclusiv bolșevismul și misticismul oriental.

Deși a avut relații cu guvernul de la Vichy în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Massis a refuzat să colaboreze cu mișcarea nazistă. După război, el a fost plasat într-un lagăr de internare pentru o singură lună și apoi a fost eliberat. Massis a lucrat după război la editura Plon, iar scrierile sale reflectă disprețul său față de nazismul din Germania și față de bolșevismul din Rusia. Massis a fost ales membru al Academiei Franceze în 1960 și a murit la Paris pe 16 aprilie 1970.[12]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • (1905). Comment Émile Zola Composait ses Romans.
  • (1907). Le Puits de Pyrrhon.
  • (1909). La Pensée de Maurice Barrès.
  • (1911). L'Esprit de la nouvelle Sorbonne [împreună cu Alfred de Tarde].
  • (1913). Les Jeunes Gens d'aujourd'hui [împreună cu Alfred de Tarde].
  • (1915). Romain Rolland contre la France.
  • (1915). Luther Prophète du Germanisme.
  • (1916). La Vie d'Ernest Psichari.
  • (1916). Impressions de Guerre.
  • (1917). Le Sacrifice (1914-1916).
  • (1920). La Trahison de Constantin.
  • (1921). Jérusalem le Jeudi-Saint de 1918.
  • (1923). Jugements I: Renan, France, Barrès.
  • (1924). Jugements II: André Gide, Romain Rolland, Georges Duhamel, Julien Benda, les Chapelles Littéraires.
  • (1924). De Lorette à Jérusalem.
  • (1924). Le Réalisme de Pascal.
  • (1925). Jacques Rivière.
  • (1927). En Marge de "Jugements".
  • (1927). Réflexions sur l'Art du Roman.
  • (1927). Défense de l'Occident.
  • (1928). Avant-postes.
  • (1931). Évocations. Souvenirs (1905-1911).
  • (1932). Dix ans Après.
  • (1934). Débats, [3 vol.].
  • (1936). Les Cadets de l'Alcazar.
  • (1936). Notre ami Psichari.
  • (1937). Le Drame de Marcel Proust.
  • (1937). L'Honneur de Servir.
  • (1939). Chefs. Les Dictateurs et Nous.
  • (1940). La Guerre de Trente ans: Destin d'un Age (1909-1939).
  • (1941). Les Idées Restent.
  • (1942). La Prière de Lyautey.
  • (1944). Découverte de la Russie.
  • (1948). D'André Gide à Marcel Proust.
  • (1949). Allemagne d'hier et d'Après-demain.
  • (1949). Portrait de M. Renan.
  • (1951). Maurras et Notre Temps [2 vol.].
  • (1956). L'Occident et son Destin.
  • (1958). Visage des Idées.
  • (1948). À Contre-courant.
  • (1958). L'Europe en Question.
  • (1959). De l'Homme à Dieu.
  • (1961). Salazar Face à Face.
  • (1962). Barrès et Nous, Suivi d’une Correspondance Inédite (1906-1923).
  • (1967). Au Long d'une Vie.

Lucrări în traducere engleză

  • (1928). Defence of the West, Harcourt, Brace & Company [cu o prefață de G. K. Chesterton].
  • (1958). The Choice before Europe, London: Eyre & Spottiswoode [împreună cu Alphonse Pierre Juin].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Baza de date Léonore 
  2. ^ a b c d e f g h i http://www.academie-francaise.fr/les-immortels/henri-massis  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b „Henri Massis”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ a b Henri Amédée Félix Massis, Baza de date Léonore, accesat în  
  6. ^ a b Henri Massis, SNAC, accesat în  
  7. ^ LIBRIS, , accesat în  
  8. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  9. ^ „According to the Académie française site”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Heyer, Astrid (). Chevalier, Tracy, ed. Massis, Henri. London: Fitzroy Dearborn. pp. 543–544. ISBN 1884964303. 
  11. ^ Mazgaj, Paul (). „Defending the West: The Cultural and Generational Politics of Henri Massis”. Historical Reflections / Réflexions Historiques. 17 (2): 103–123. JSTOR 41298929.  Mai multe valori specificate pentru |JSTOR= și |jstor= (ajutor)
  12. ^ Heyer, Astrid (). „Massis, Henri”. În Murray, Christopher. Encyclopedia of Modern French Thought. New York: Fitzroy Dearborn. pp. 465–6. ISBN 9781579583842.  Mai multe valori specificate pentru |ISBN= și |isbn= (ajutor)

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Christophe, Lucien (1961). "Regards sur Henri Massis," Revue Générale Belge, pp. 17–41.
  • Connell, Allison (1962). "The Younger Generation of 1912 in Agathon's Report and in the Novel," Modern Philology, Vol. 65, No. 4, pp. 343–352.
  • Dubeon, Lucien (1923). "Henri Massis ou la Génération de l'Absolu," L'Éclair, 12 juin, No. 814.
  • Griffiths, Richard (1965). The Reactionary Revolution: The Catholic Revival in French Literature, 1870-1914, New York: Ungar.
  • Molnar, Thomas (1959). "French Conservative Thought," Modern Age, Vol. III, No. 3.
  • Toda, Michel (1987). Henri Massis: Un Témoin de la Droite Intellectuelle, Paris: Table Ronde.
  • Wohl, Robert (2009). The Generation of 1914, Harvard University Press.

Legături externe[modificare | modificare sursă]