Grigore Grigoriu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Grigore Grigoriu
Grigore Grigoriu.jpg
Născut(ă) Grigore Grigoriu Petru
4 aprilie 1941(1941-04-04)
Căușeni, Republica Moldova
Deces 20 decembrie 2003 (62 de ani)
Palanca, Republica Moldova

Grigore Grigoriu (n. 4 aprilie 1941, orașul Căușeni, județul Tighina - d. 20 decembrie 2003, satul Palanca, raionul Ștefan Vodă) a fost un actor din Republica Moldova, cunoscut mai ales pentru interpretarea rolului hoțului de cai Luiku Zobar din filmul Șatra (1975).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Grigore Petrovici Grigoriu s-a născut la data de 4 aprilie 1941, în orașul Căușeni (județul Tighina). După absolvirea studiilor medii, devine actor amator pe scena Teatrului popular din Căușeni. În anul 1959 este angajat ca actor la Teatrul Național “Vasile Alecsandri” din Bălți, jucând apoi în perioada 1965-1970 la teatrul de televiziune “Dialog”. În anul 1970 devine actor pe scena Teatrului “Luceafărul”.

Începând din anul 1966, colaborează cu studioul cinematografic “Moldova-film” (al cărui angajat devine în 1976), interpretând roluri în mai multe filme. Debutul său ca actor de film a avut loc în filmul "Poienele roșii", regizat de Emil Loteanu. Rolurile sale cele mai cunoscute sunt Sava Milciu din Poienele roșii (1966), Radu Negostin din Lăutarii (1971) și Luiku Zobar din Șatra (1975).

Referitor la interpretarea sa din filmul "Șatra", Grigore Grigoriu povestea următoarele: Ca să joc în "Șatra", maestrul Loteanu m-a obligat să trăiesc într-o casă cu țigani, unde seara începea cu cântece și se încheia cu bătăi și cu vărsare de sânge. Am înțeles atunci ce înseamnă infernul. Dar altfel nu se putea. Loteanu zicea că trebuie să știu totul despre țigani. [1]

Grigore Grigoriu a primit titlul de Artist emerit în anul 1976, obținând Premiul pentru cel mai bun rol masculin la Festivalul Internațional de filme de la Praga (1977) pentru rolul său din filmul Șatra. De asemenea, i s-a decernat medalia "Meritul civic" (1992) și titlul de Cavaler al Ordinului "Gloria muncii" (2002).

După destrămarea URSS-ului în anii '90, el a încercat să se ocupe de afaceri, dar fără a avea succes. În anul 2001 a candidat pentru alegerile în Parlament pe listele mișcării "Plai Natal".

Grigore Grigoriu a murit în urma unui accident rutier la data de 20 decembrie 2003, în apropiere de satul Palanca (raionul Ștefan Vodă). El se întorcea împreună cu un prieten de la o vânătoare, când mașina condusă de prietenul lui Grigoriu (o Volgă cu numărul de înmatriculare GAZ-31029) a fost lovită frontal de un alt automobil (Mazda), intrat brusc pe contrasens. Au decedat pe loc atât șoferul Volgii, Grigore Grigoriu, și un pasager al Mazdei.[2].

Grigore Grigoriu a fost căsătorit cu Ecaterina Botnariuc, regizoare la televiziune (care a decedat cu câțiva ani înaintea sa) și cu care avea doi copii, Traian și Octavian [3].

Filmografie[modificare | modificare sursă]

În rolul hoţului de cai Luiku Zobar din filmul "Şatra" (1975).
  • 1966 Poienele roșii (scenariul și regia Emil Loteanu) - Sava Milciu
  • Gustul pâinii (1966) - Andrei Voinovanu
  • Serghei Lazo (episod, 1967)
  • Mariana (1967) - "Plopul"
  • Se caută un paznic (1967) - apostol
  • Annychka (1968) - Andrei
  • Zece ierni pentru o vară (1969) - Ștefan
  • Povârnișul (1970) - Marcu
  • Lăutarii (1971) - Radu Negostin
  • Ofițer în rezervă (1971) - Ștefan Barbu
  • Ultimul haiduc (episod, 1972)
  • Mînia (episod, 1974)
  • Șatra (1975) - Luiku Zobar
  • Portul (Odessafilm, 1976) - Petrescu
  • Noapte în Chile (1977) - Salvador
  • Anton, der Zauberer ("Anton, magicianul") (1978) - sergentul
  • Emelian Pugaciov (1978) - Chika Zarubin
  • Gingașa și tandra mea fiară (“Mosfilm”, 1978)
  • Agent al serviciului secret (1978)
  • Vreau să cânt (1979) - Victor
  • La porțile satanei (1980) - haiducul Gruia
  • Unde ești, iubire? (1980) - Victor
  • Na Granatovykh ostrovakh (1981)
  • Naydi na schastye podkovu (1983)
  • Cum să devii celebru (1984)
  • Taynyy posol (1986)
  • Luceafărul (1987) - film TV - Chibici
  • Durerea (1989) - Mișa
  • Maria Mirabela în Tranzistoria (1989) - regele faraziților
  • Vdvoyom na grani vremeni (1989)

Citate[modificare | modificare sursă]

„Viața niciodată n-a fost ușoară, dar trebuie să vrem să fim liberi și să privim la lume cu ochi de copil, căci acesta e binele. În creația noastră, nu trebuie să ne axăm pe nedesăvârșirea omenească, ci să iubim, să fim fideli, să mergem spre ideal, chiar și neavând un dram de speranță, fiindcă doar așa vom ajunge la ceva.[1]
—Grigore Grigoriu
„Cronicarii și criticii de specialitate vor stărui vreme îndelungată asupra rolurilor lui în film. Despre ceea ce a jucat în teatru se va scrie mai puțin. Pentru că a și făcut mai puțin. Ceea ce juca el la „Luceafărul” era, de fapt, o pauză între filme. Un episod între Loico Zobar și Chibici, o partiție ceva mai considerabilă între Radu Negostin și un jandarm român, care „cotropise” Basarabia și tot așa. Atâtea roluri mari se auzeau venind. Și le-ar fi jucat. Să mai fi trăit.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Timpul, 22 decembrie 2005 - Grigore Grigoriu: "Trebuie să privim la lume cu ochi de copil..."
  2. ^ Timpul, 22 decembrie 2005 - Actorul cel mai bărbat
  3. ^ Timpul, 22 decembrie 2005 - Un Grigore Grigoriu necunoscut
  4. ^ VipMagazin - Grigore Grigoriu

Legături externe[modificare | modificare sursă]