Emil Loteanu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Emil Loteanu (în rusă Эмиль Владимирович Лотяну) (n. 6 noiembrie 1936, satul Clocuşna, judeţul Hotin, Regatul României, astăzi în raionul Ocniţa, Republica Moldova - d. 18 aprilie 2003, Moscova) a fost un celebru actor, regizor, scenarist, poet şi scriitor român. Printre filmele regizate de el amintim Poienile roşii (1966), Lăutarii (1971), Şatra (1975), Gingaşa şi tandra mea fiară (1978), Anna Pavlova (1983) şi Luceafărul (1986).
Cuprins |
[modifică] Biografie
Emil Loteanu s-a născut la data de 6 noiembrie 1936, în satul Clocuşna din raionul Ocniţa (pe atunci în România, astăzi în Republica Moldova). A învăţat la şcoala din Clocuşna. După anexarea Basarabiei de către URSS în anul 1944, Emil a rămas la Rădăuţi, împreună cu tatăl său (Vladimir), în timp ce fratele său, Marcel, şi-a însoţit mama (Tatiana) la Bucureşti.
A urmat apoi studii la Liceul Sf. Sava din Bucureşti. În decembrie 1949, rămas orfan de tată, el a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuţi. A fost prins şi predat grănicerilor români, care l-au trimis la Bucureşti, unde mama sa lucra la Ambasada Sovietică. În anul 1950, pe când familia Loteanu locuia lângă Studiourile Sahia, în casa lor s-a turnat primul film artistic românesc – «Viaţa învinge». A încercat să dea examen la IATC Bucureşti, dar dosarul său de admitere a fost respins [1].
În anul 1952 a cerut să fie repatriat şi s-a reîntors la Clocuşna, cu scopul de urma studii de cinematografie la Moscova, deoarece fusese respins la Bucureşti. În perioada 1953-1954 a fost actor la Teatrul dramatic “A.S.Puşkin” din Chişinău.
"Într–una din zile, fiind cu mama la Cernăuţi, a intrat la un cinematograf şi a văzut un film american. I–a plăcut atât de mult, încât a fost marcat pentru o viaţă. Când a susţinut examenul la cinematografie, la VGIK, a scris anume despre acel film pe care l–a văzut cu mama la Cernăuţi", îşi amintea fratele său, Marcel Loteanu [2].
A urmat cursuri de actorie la Şcoala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă (MHAT) din Moscova (1954-1956) şi de regie la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK) din capitala URSS (1956-1962). După absolvirea Şcolii de regie, a fost angajat în anul 1962 la studioul Moldova-film, lucrând în perioada 1973 - 1983 ca regizor la studioul Mosfilm din Moscova. În anul 1968 a devenit membru al PCUS.
În anul 1985 a revenit în RSS Moldovenească, îndeplinind în perioada 1987-1992 funcţia de preşedinte al Uniunii Cineaştilor din Moldova. A avut un rol important în formarea a două promoţii de regizori de film în cadrul Şcolii superioare de regie. El a fondat "Asociaţia experimentală de creaţie Phoenix-M", revista de teatru şi film "Lanterna Magică", fiind şi autorul emisiunii televizate "Se caută o stea". De asemenea, a fost conducătorul cursului de actori de teatru şi film la Institutul de Arte din Chişinău. Printre tinerii actori formaţi de Emil Loteanu amintim pe Svetlana Toma, Grigore Grigoriu, Victor Ciutac, Maria Sagaidac, fraţii Victor şi Mircea Soţchi-Voinicescu etc.
Ca o recunoaştere a meritelor sale în domeniul regiei de film, i s-au conferit titlurile de Maestru Emerit al Artei din Moldova (1969), Artist al Poporului din Federaţia Rusă (1980), titlul de membru de onoare al Academiei Internaţionale de film Nike. De asemenea, a primit Premiul de Stat şi Ordinul Republicii. În anul 2001, a primit Premiul pentru excelenţa artei regizorale, decernat la Ateneul Român din Bucureşti.
Emil Loteanu a încetat din viaţă la data de 18 aprilie 2003, într-un spital din Moscova, fiind înmormântat în cimitirul Vagankovski din capitala Rusiei.
[modifică] Activitatea cinematografică
Emil Loteanu este autorul a peste 20 de filme de succes, la realizarea cărora a participat atât prin regizarea lor, cât şi prin scrierea de scenarii. El a debutat în cinematografie în anul doi de studenţie, semnând scenariul şi regia la filmele documentare de scurtmetraj Hora mare (1959), Amintiri din copilărie (1960), Piatra, timpul, cântecul (1961).
Debutul său ca autor de filme de lungmetraj a avut loc în anul 1963, cu Aşteptaţi-ne în zori (1963), film în care au debutat o serie de actori moldoveni cum ar fi: Ion Şcurea, Ecaterina Malcoci, Ilie Guţu, Dumitru Caraciobanu, Nina Doni, Iulian Codău etc. Au urmat filme ca Poienele roşii (1966), în care au debutat actorii Svetlana Toma şi Grigore Grigoriu, Această clipă (1968) (care a obţinut Premiul II la Festivalul unional de filme de la Minsk din 1970) şi Lăutarii (1971), cu care a obţinut mai multe premii cum ar fi: Premiul Scoica de aur la Festivalul internaţional de filme de la San Sebastian (1972), Marele Premiu la Festivalul internaţional ce dezvăluie tema artei şi folclorului (Italia, 1972), Premiul Nimfa de aur la Festivalul Internaţional de filme din Neapole (Italia, 1972), premiul spectatorilor şi al presei pentru cel mai bun film la Forul Cinematografic din Milano (1978).
Colaborarea sa cu studioul "Mosfilm" a fost marcată de regizarea a două capodopere: filmul Şatra (1976) despre viaţa ţiganilor de la începutul secolului al XX-lea, care a câştigat o mulţime de premii şi anume Marele Premiu Scoica de aur la Festivalul Internaţional de la San Sebastian (1976); premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul Internaţional al celor mai bune filme din lume din Belgrad (Iugoslavia, 1977); premiul pentru cel mai bun film la Festivalul Internaţional din Praga (1977); premiul pentru rezolvarea plastică a secvenţelor la Congresul XI al UNITEX din Paris şi filmul Gingaşa şi tandra mea fiară (1978), ecranizare a nuvelei "O dramă la vânătoare" de Anton Cehov, care a participat la Festivalul celor mai bune fime din lume din Belgrad (1979).
Participă apoi la regizarea a două episoade a filmului Anna Pavlova (film distins cu Marele Premiu Pentru cea mai înaltă contribuţie în arta cinematografică, Marele Premiu pentru cea mai bună coproducţie, premiul Pentru cea mai bună lucrare de operator, Premiul Pentru cel mai bun film străin), realizat în coproducţie cu cineaşti din Anglia, Franţa, Cuba, RDG. În anul 1986, revenit în RSS Moldovenească, el a regizat filmul artistic de televiziune Luceafărul, despre viaţa şi creaţia poetului Mihai Eminescu.
În anul 1993, Emil Loteanu a realizat ultimul său film intitulat Găoacea, în care are în distribuţie numeroşi interpreţi din România (Silviu Stănculescu, Mircea Diaconu)
Este profesor onorific al Facultăţii de Arte Hyperion din Bucureşti, al cărei decan este regizorul Geo Saizescu, interpret în ultimul film al cineastului basarabean
În afară de filmele de ficţiune, Loteanu a realizat şi filmele de scurt metraj: Frescă pe alb (1967), Academicianul Tarasevici (1970), Oraşul meu alb (1973), Ecoul văii fierbinţi (1974), Eugeniu Doga (1983), Svetlana Toma (1984), Grigore Grigoriu, Durerea (1985) etc.
[modifică] Activitatea literară
Emil Loteanu s-a făcut cunoscut şi ca autor de cărţi de poezie şi proză scurtă. El a debutat cu versuri în paginile revistei Contemporanul din Bucureşti (1949). A publicat apoi volumele de versuri Zbucium (1956), Versuri (Ed. Lumina, Chişinău, 1970), Sufletul ciocârliei (Ed. Cartea Moldovenească, Chişinău, 1974) şi plachetele Chemarea stelelor (Ed. Cartea Moldovenească, Chişinău, 1962) şi Ritmuri (Ed. Cartea Moldovenească, Chişinău, 1965).
De asemenea, a publicat şi cărţi de proză cum ar fi Vioara albă (Ed. Cartea Moldovenească, Chişinău, 1963), Bucolica (1966) şi Lăutarii (Ed. Cartea Moldovenească, Chişinău, 1972), ultimele două fiind ecranizate de către Loteanu. Deşi versurile sale prevesteau un talent de poet, la sfârşitul anilor '60 Loteanu a renunţat la activitatea literară în favoarea celei cinematografice.
[modifică] Filmografie
[modifică] Regizor
[modifică] Filme de ficţiune
- A fost odată un băiat (1960)
- Aşteptaţi-ne în zori (1963)
- Poienile roşii (1966)
- Această clipă (1968)
- Lăutarii (1971)
- Şatra (Mosfilm, 1975)
- Gingaşa şi tandra mea fiară (Mosfilm, 1978)
- Anna Pavlova (Mosfilm, 1983) - 2 episoade
- Luceafărul (1986)
- Găoacea (1993) - 2 episoade
[modifică] Filme documentare
- Hora mare (1959)
- Piatra, timpul, cântecul (1961)
- Frescă în alb (1967)
- Academicianul Tarasevici (1970)
- Oraşul meu alb (1973)
- Ecoul văilor fierbinţi (1974)
- Eugene Doga (1983)
- Svetlana Toma (1984)
- Grigore Grigoriu (1985)
[modifică] Scenarist
- A fost odată un băiat (1960)
- Aşteptaţi-ne în zori (1963)
- Poienile roşii (1966)
- Lăutarii (1971)
- Şatra (Mosfilm, 1975)
- Gingaşa şi tandra mea fiară (Mosfilm, 1978)
- Anna Pavlova (Mosfilm, 1983) - 2 episoade
- Luceafărul (1986)
- Mioriţa ("Telefilm - Chişinău", 1987)
- Durerea ("Moldova - film", 1989)
- Piţigoiul în picaj ("Telefilm - Chişinău", 1989)
[modifică] Citate
„Este infinit de trist când moare un om. Este cu atât mai trist când moare un artist! Dar este îngrozitor de trist şi de împovărător când un artist al neamului nostru - cum este Emil Loteanu - moare într-un oraş, mare, e drept, la Moscova, dar moare printre străini.Şi moare printre străini, pentru că noi n-am reuşit încă să creăm acele condiţii minime pentru ca toţi fiii acestei ţări să se poată întoarce, să trăiască şi să moară acasă la ei. [3]”
[modifică] Note
- ^ Jurnalul Naţiona, 22 octombrie 2006 - Spectator - Stop-cadru cu Emil Loteanu
- ^ Emil Loteanu. Mereu aproape
- ^ Şedinţa Senatului din 22 aprilie 2003
