Șatra (film)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Șatra
(Табор уходит в небо)
Coperta DVD-ului filmului Şatra
Rating Rating.gif
Regizor Emil Loteanu
Scenarist Maxim Gorki
Emil Loteanu
Producător Mosfilm
Distribuitor Sovexportfilm
Muzică Eugeniu Doga
Distribuție Svetlana Toma
Grigore Grigoriu
Borislav Brondukov
Premiera 1975, URSS
Durata 99 min.
Limba originală rusă

Șatra sau O șatră urcă la cer (în rusă Табор уходит в небо) este un film sovietic din anul 1975, regizat de regizorul moldovean Emil Loteanu.

Scenariul filmului are la bază mai multe nuvele ale scriitorului rus Maxim Gorki, acțiunea având loc la începutul secolului al XX-lea în gubernia rusă Basarabia. Filmul prezintă povestea de dragoste dintre frumoasa țigancă Rada și hoțul de cai Luiku Zobar, așa cum este descrisă la începutul nuvelei "Makar Ciudra" (în rusă Макар Чудра) (1892) a lui Gorki.

Premii obținute[modificare | modificare sursă]

Filmul "Șatra" a fost distins cu următoarele premii:

  • Scoica de Aur la Festivalul Internațional de film de la San Sebastian (1976)
  • Premiul pentru cea mai bună regie la Festivalul Internațional de filme "Fest-77" din Belgrad (1977)
  • Premiul pentru cel mai bun film la Festivalul Internațional de filme din Praga (1977)
  • Diploma de onoare la Concursul de realizare tehnică a filmelor din cadrul Congresului UNIATEK din Paris (1979)

Actrița Svetlana Toma a obținut mai multe premii pentru interpretarea rolului Rada din acest film. Menționăm următoarele:

  • Premiul pentru cel mai bun rol feminin (Rada) la Festivalul Internațional de filme din Praga (1977)
  • Diploma "Cea mai bună actriță a festivalului" (pentru rolul său fin filmul Șatra) la Festivalul Internațional de filme din Panama (1977)
  • Cea mai bună actriță din anul 1976 conform topului realizat de revista de specialitate “Советский экран”

Distribuție[modificare | modificare sursă]

Recepție[modificare | modificare sursă]

Criticul Tudor Caranfil a comentat acest film astfel: "Fără profunzimea și ardența nuvelelor lui Gorki, de la care își revendică inspirația, filmul abuzează de exotism și culoare. Doar unele secvențe persistă în amintire prin vitalitatea lor: provocarea pe care călărețul Zobar o aruncă urmăritorilor prefăcându-se lovit după fiecare salvă și ridicându-se apoi pe crupa calului de parcă ar avea șapte vieți, sau ritualurile erotic-magice ale “vidmei” Rada și, mai cu seamă, părțile muzicale admirabil servite de ansamblul țigănesc din Moscova. Folclorul acestora, dres cu un strop de sirop suprarealist, constituie principala atracție a acestui mare succes comercial internațional."[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Tudor Caranfil - "Dicționar universal de filme" (Ed. Litera Internațional, București, 2008)

Legături externe[modificare | modificare sursă]