Going for the One

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Going fot the One
Copertă nedisponibilă
Album de Yes
Lansare 22 iulie 1977
Înregistrare sfârșitul lui 1976 - primăvara lui 1977 la studiourile Mountain, Montreux, Elveția
Gen rock progresiv
Durată 38:49
Casă de discuri Atlantic
Producător Yes
Recenzii profesioniste
Cronologie – Yes
Yesterdays
(1975)
Going fot the One Tomato
(1978)

Going for the One este al optulea album de studio al trupei britanice de rock progresiv Yes. A fost lansat în 1977 după o pauză în care membrii formației au lansat materiale solo, și este notabil mai ales pentru reîntoarcerea în grup a claviaturistului Rick Wakeman, care părăsise trupa în 1974 la sfârșitul turneului de promovare a albumului Tales from Topographic Oceans. Wakeman și-a regăsit loc în formație după plecarea lui Patrick Moraz, care cântase doar pe Relayer dar contribuise și pe Going for the One.

Going for the One este văzut adesea de către critici[cine?] ca unul dintre cele mai bune materiale Yes și totodată ca unul dintre cele mai subapreciate discuri ale lor. Jon Anderson a spus despre cântecul "Awaken" că ar fi cea mai completă compoziție a grupului.[necesită citare]

Albumul marchează totodată o întoarcere la cântecele mai scurte și mai ritmate după experimentalele Close to the Edge, Tales from Topographic Oceans și Relayer.

Tracklist[modificare | modificare sursă]

  1. "Going for the One" (Jon Anderson) (5:32)
  2. "Turn of the Century" (Jon Anderson/Steve Howe/Alan White) (7:56)
  3. "Parallels" (Chris Squire) (5:53)
  4. "Wonderous Stories" (Jon Anderson) (3:49)
  5. "Awaken" (Jon Anderson/Steve Howe) (15:31)

Single-uri[modificare | modificare sursă]

  • "Wonderous Stories" (1977)
  • "Going for the One" (1977)

Componență[modificare | modificare sursă]