Giuseppe Saracco
.svg){kind=small}
Giuseppe Saracco (n. , Bistagno, Piemont, Italia – d. , Bistagno, Piemont, Italia) a fost un politician și specialist în finanțe italian, decorat cu distincția de cavaler al Ordinului Suprem al Preasfintei BuneiVestiri.
Context și cariera anterioară[modificare | modificare sursă]
Saracco s-a născut la Bistagno, provincia Alessandria. După ce s-a calificat ca notar, a intrat în parlamentul piemontez în 1849. A fost un susținător al lui Cavour. După ce Cavour a murit în 1861, Saracco s-a alăturat partidului lui Rattazzi și a devenit subsecretar de stat pentru lucrări publice în cabinetul Rattazzi din 1862. În 1864, Sella l-a numit pe Saracco secretar general de finanțe și, după ce a fost numit senator în 1865, a dobândit o faimă considerabilă în calitate de voce de autoritate financiară.[3]
În 1879, Saracco a reușit să amâne abolirea totală a impozitului pe cereale și a fost un adversar înverșunat al administrației financiare neglijente a lui Magliani. Desemnat ca ministru al lucrărilor publice de Depretis în 1887 și de Crispi în 1893, el a lucrat pentru a atenua cele mai grave consecințe ale politicii extravagante corupte a lui Depretis și a introdus un sistem mai solid de participare al guvernului la lucrările publice. În noiembrie 1898 a fost ales președinte al senatului.[3]
Prim-ministru al Italiei[modificare | modificare sursă]
În iunie 1900, Saracco a reușit să formeze un Cabinet de pacificare după criza obstrucționistă care a provocat căderea cabinetului generalului Pelloux. Mandatul său a fost tulburat de asasinarea regelui Umberto din 29 iulie 1900, iar administrația sa s-a încheiat în februarie 1901 printr-un vot al Camerei, care condamna atitudinea sa slabă față de o grevă generală a docului de la Genova.[3]
Viața de mai târziu[modificare | modificare sursă]
După februarie 1901, Saracco și-a reluat funcția de președinte al senatului, dar, după ivirea celui de-al treilea cabinet Giolitti, nu a fost reconfirmat în acest rol.
A primit onoarea supremă de cavaler al Annunziatei de la regele Umberto în 1898.[3]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d e storia.camera.it, accesat în
- ^ a b Giuseppe Saracco, Autoritatea BnF
- ^ a b c d Chisholm 1911.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
Acest articol conține text din Chisholm, Hugh, ed. (). „Saracco, Giuseppe”. Encyclopædia Britannica. 24 (ed. 11). Cambridge University Press., o publicație aparținând domeniului public. Cambridge University Press. p. 203.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
| ||||||||
