George Maximilianovici, al 6-lea Duce de Leuchtenberg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
George Maximilianovici
Duce de Leuchtenberg
LeichtenbergGeorg.jpg
Căsătorit(ă) cu Ducesa Therese Petrovna de Oldenburg
Prințesa Anastasia de Muntenegru
Urmași
Alexander Georgievici, al 7-lea Duce de Leuchtenberg
Serghei Georgievici, al 8-lea Duce de Leuchtenberg
Prințesa Elena Georgievna, Contesă Tyszkiewicz
Casa regală Casa de Beauharnais
Tată Maximilian de Beauharnais, al 3-lea Duce de Leuchtenberg
Mamă Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei
Naștere 29 februarie 1852(1852-02-29)
St. Petersburg, Imperiul Rus
Deces 16 mai 1912 (60 de ani)
Paris, Franța

George Maximilianovici, al 6-lea Duce de Leuchtenberg, cunoscut ca Prințul Georgii Romanovski sau Georges de Beauharnais (29 februarie 1852 - 16 mai 1912) a fost cel mai mic fiu al lui Maximilian de Beauharnais, al 3-lea Duce de Leuchtenberg și a soției lui, Marea Ducesă Maria Nicolaevna a Rusiei.[1]

Familie[modificare | modificare sursă]

Tatăl lui George, Maximilan de Beauharnais, a călătorit la St. Petersburg câștigând în cele din urmă, în 1839, mâna Marii Ducese Maria Nicolaevna a Rusiei, fiica cea mare a Țarului Nicolae I al Rusiei. Ulterior Maximilan a primit titlul de Prinț Romanowski.[2] Ca fiu al unei Marii Ducese a Rusiei și al unui prinț rus înnobilat, George și frații lui au fost întotdeauna tratați ca Mari Duci și Mari Ducese și dețineau titlul de Înălțime Imperială.[3][4] După decesul soțului ei în 1852, Marea Ducesă Maria a făcut o căsătorie morganatică cu Contele Grigori Stroganov doi ani mai târziu.[5] Ca să țină în secret această căsătorie față de tatăl ei Nicolae I, Maria a fost forțată să plece în străinătate.[5] Fratele ei, Alexandru al II-lea, a acordat o atențe specială copiilor ei din prima căsătorie, care au locuit în St. Petersburg fără mama lor..[5]

Căsătorii[modificare | modificare sursă]

Căsătoria cu Therese[modificare | modificare sursă]

Ducesa Therese Petrovna de Oldenburg, prima soție a lui George Maximilianovici.

La 12 mai 1879, George s-a căsătorit cu Ducesa Therese Petrovna de Oldenburg.[1] Ea era fiica Ducelui Petru Georgievici de Oldenburg și a soției lui, Prințesa Therese de Nassau-Weilburg. Fratele mai mare al Theresei, Ducele Alexandru Petrovici, se căsătorise cu sora lui George, Prințesa Eugenia Maximilianovna din 1868. Bunicul Theresei a fost căsătorit cu Marea Ducesă Ecaterina Pavlovna a Rusiei, fiica Țarului Paul I al Rusiei, iar descendenții lor au fost crescuți în Rusia.[4]

În ciuda titlului german, Ducesa Therese, a fost crescută în Russia.[6][7] Întotdeauna a fost considerată ca parte a familiei imperiale ruse.[7] George și Theresa au avut un fiu:

La 19 aprilie 1883 tragedia a lovit cuplu când Ducesa Therese a murit la St. Petersburg.[1]

Căsătoria cu Anastasia[modificare | modificare sursă]

A doua soție a lui George, Prințesa Anastasia de Muntenegru.

Două prințese muntenegrene, Milica și Anastasia, erau educate la o mănăstire din St. Petersburg sub protecția împărătesei Maria Feodorovna.[8]
Ele au rămas la mănăstire un an după terminarea educației lor și s-au făcut extrem de populare în societatea rusă.[8] Ambele fete au pus ochii pe doi membri ai familiei imperiale ruse, Marele Duce Petru Nicolaevici și George însuși.[8]

La 16 aprilie 1889 George s-a căsătorit cu Prințesa Anastasia de Muntenegru, la șase ani după decesul Theresei.[1] Împăratul Alexandru al III-lea i-a dat Anastasiei o zestre considerabilă.[8]

Au avut doi copii:

Familia deținea o mică moșie în apropierea Mării Negre, unde își petrecea iernile.[9] În timp ce erau acolo în 1905, au fost martorii revoltei de pe crucișătorului Potempkin.[9] În primăvară, familia s-a stabilit la reședința de la Peterhof, Villa Sergievskaia Datcha pentru vară.[9]

În timpul căsătoriei cu Anastasia, George s-a mutat cu amanta sa franceză, spre mânia împăratului Alexandru al III-lea.[10] Când i s-a spus că George își petrece vacanța în orașul de coastă Biarritz din sud-vestul Franței, Alexandru a declarat: "Deci Prințul își spală trupul murdar în apele oceanului".[10]

Căsătoria lor a fost considerată "furtunoasă"; s-a spus că George a insultat-o din prima zi a căsătoriei.[11][12] Anastasia a putut obține divorțul după câțiva ani de căsnicie, la 15 noiembrie 1906.[11]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e f g Lundy, Darryl. „The Peerage: Georgi Maksimilianovich von Leuchtenberg, 6th Duc de Leuchtenberg. http://thepeerage.com/p11051.htm#i110501. Accesat la 20 noiembrie 2010. 
  2. ^ „The Czar's New Brother-In-Law”, The Washington Post, 6 aprilie 1901 
  3. ^ Radziwill, Catherine (1915). Memories of Forty Years. London: Funk & Wagnalls Company. p. 235. http://books.google.com/books?id=uiwNAAAAYAAJ&pg=PA235&dq=Leuchtenberg+princess+grand+duchess&hl=en&ei=O8C4TOGnBMm6ngfVh-HSDQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=2&ved=0CC4Q6AEwAQ#v=snippet&q=Leuchtenberg&f=false 
  4. ^ a b „Rusia și Bulgaria”, The Manchester Guardian, 7 septembrie 1886 
  5. ^ a b c Radzinsky, Edvard (2005). Alexander II, The Last Great Tsar. New York: Free Press. p. 177. ISBN 0743273329 
  6. ^ „Princess A Philanthropist”, The Washington Post, 13 februarie 1907 
  7. ^ a b „Duke Victim of Auto Wreck”, The Washington Post, 9 iulie 1914 
  8. ^ a b c d The Near East from within. New York: E.P. Dutton & Company. 1918. p. 209. http://books.google.com/books?id=LR8IAAAAIAAJ&pg=PA120&dq=Leuchtenberg+duke+george&hl=en&ei=jDnoTPrfO8rOnAfhhvmeDQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=4&ved=0CC8Q6AEwAzgK#v=onepage&q=Leuchtenberg%20duke%20george&f=false 
  9. ^ a b c Gilliard, Pierre. „Thirteen Years at the Russian Court”. Alexander palace.org. http://www.alexanderpalace.org/2006pierre/chapter_I.html. Accesat la 20 noiembrie 2010. 
  10. ^ a b The flight of the Romanovs: a family saga. New York: Basic Books. 1999. p. 32. http://books.google.com/books?id=QbGLZYKFVXgC&pg=PA204&dq=Leuchtenberg+duke+george&hl=en&ei=MC_oTJfiNIqfnAeX98TyDQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=7&ved=0CEMQ6AEwBg#v=onepage&q=Leuchtenberg%20duke%20george&f=false 
  11. ^ a b Radziwill, Catherine (1915). The Royal Marriage Market of Europe. New York: Funk & Wagnalls Co.. p. 120. http://books.google.com/books?id=NuADAAAAYAAJ&pg=PA209&dq=Leuchtenberg+duke+george&hl=en&ei=hTvoTJ76G6qQnweslNjeDQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=1&ved=0CCIQ6AEwADgU#v=onepage&q=Leuchtenberg%20duke%20george&f=false 
  12. ^ Radziwill, Catherine (1918). Confessions of the Czarina. New York: Harper & Brothers. p. 82. http://books.google.com/books?id=evUDAAAAYAAJ&pg=PA82&dq=Leuchtenberg+duke+george&hl=en&ei=uEnoTIimDorDnAfm0czfDQ&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=3&ved=0CCsQ6AEwAjge#v=onepage&q=Leuchtenberg%20duke%20george&f=false