Picior (anatomie)
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea susținerii bibliografice pentru afirmațiile conținute. |
Piciorul (numit și laba piciorului în limbajul popular) este o structură biologică aflată la extremitatea membrelor inferioare care se găsește la multe animale.[N1]
Omul folosește piciorul pentru stațiunea și locomoția bipedă. Structura picioarelor și cea a mâinilor omenești reprezintă, din punct de vedere anatomic, variații ale unei structuri pentaradiale (cu cinci degete), la fel ca la multe alte vertebrate. Mâinile și picioarele sunt structurile osoase cele mai complexe din corp.
Scheletul piciorului este format din:
- oasele tarsiene, grup format din șapte oase
- oasele metatarsiene, grup format din cinci oase
- falangele (oasele degetelor) cu paisprezece oase
Cuprins |
[modificare] Tipuri morfologice ale piciorului la oameni
Se disting trei tipuri morfologice:
- tipul grecesc, numit așa deoarece se regăsește în sculpturiole grecești vechi: degetul al doilea este cel mai lung pe urmă degetul mare, al treilea deget măsoară un pic mai puțin ca al doilea iar cel de-al patrulea și al cincilea mai mici. La acest tip de picior greutatea se lasă pe partea din față a piciorului. Aproape 15% dintre oameni au acest tip de picior.
- tipul polinezian sau pătrat, ca cel care se regăsește în tablourile lui Paul Gauguin. În acest tip de picior degetele au formă asemănătoare și o lungime aproximativ egală. Aproximativ 25% dintre oameni prezintă acest tip de morfologie a piciorului.
- tipul egiptean, prezent în statuile faraonilor: degetul mare reste cel mai impunător prin mărime și lungime restul urmândul în ordine descrescătoare. Este tipul de picior cel mai expus bătăturilor și artrozei metatarsofalangiene. Acest tip de picior este cel mai des întâlnit, fiind prezent la aproximativ 60% dintre oameni.
[modificare] Patologia piciorului
[modificare] Piciorul plat
Piciorul plat este o deformare a piciorului uman caracterizată prin prăbușirea bolții plantare astfel încât planta (talpa) vine în contact complet sau parțial cu solul. Această deformare, care poate determina dureri și oboseală, se poate corecta prin utilizarea de susținătoare plantare (talonete).
[modificare] Note
N1Astfel, braț, mină, picior sînt utilizate în limbajul anatomiei cu accepții mai restrînse decît în LC (limbajul comun), desemnînd segmente ale membrelor (vezi definiția pentru picior in DEX, p. 686: „Fiecare dintre cele două membre inferioare ale corpului omenesc, de la șold pînă la vîrful degetelor [...]” și accepția dată aceluiași cuvînt în AF, XI , p. 93: „Scheletul membrului inferior este format din scheletul coapsei, scheletul gambei și scheletul piciorului” [sn]). Riscurile confuziei de sens, ale înțelegerii și utilizării neadecvate a termenilor sînt mai mari în cazul cuvintelor polisemantice, avînd mai multe sensuri specializate, proprii unor discipline științifice diferite.[1]
[modificare] Referințe
- ^ Societatea de Științe Filologice din Republica Socialistă România, Limbă și literatură, 1 ianuarie 1989, p. 252
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||