Generaţia X
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Generaţia X este o sintagmă ce se referă la generaţia persoanelor născute în intervalul aproximativ 1965–1982 (graniţele variază de la o sursă la alta; în plus, există decalaje între diferitele spaţii geopolitice). Sintagma a fost folosită în demografie, ştiinţe sociale, marketing şi frecvent pusă în legătură cu cultura de masă.
Cuprins |
[modifică] Originea sintagmei
Prima utilizare a sintagmei îi aparţine istoricului de artă american Paul Fussell. În cartea sa, Class: A Guide Through the American Status System (1983), „generaţia X” reprezintă persoane care se retrag din societate, respingând statutul oferit de aceasta (fără a se identifica cu o generaţie propriu-zisă). În 1991, scriitorul Douglas Coupland preia sintagma în romanul cu acelaşi nume, extinzând portretul făcut de Fussell asupra unei întregi generaţii. Cartea, concepută ca o povestire în ramă, prezintă amintirile a trei străini de vârste apropiate, uniţi de dorinţa de a se distanţa de societate pentru a-şi înţelege mai bine menirea.[1]
Sintagma fusese folosită anterior, dar cu o altă semnificaţie. Astfel, în Regatul Unit al anilor 1960, autorii Charles Hamblett şi Jane Deverson au adunat un număr de interviuri cu tineri membri ai subculturii Mod în cartea intitulată chiar Generation X (1965). Cei intervievaţi aveau sub 25 de ani, prin urmare erau născuţi în anii 1940.[2]
[modifică] Context
Conform cărţii Generations... (1991) de William Strauss şi Neil Howe, generaţia X a fost precedată de generaţia Baby Boomer (deceniile 5–7) şi urmată de generaţia Y (începând în anii 1980 şi încheindu-se în anul 2000).
Economistul canadian David Foot operează în cartea sa, Boom, Bust and Echo... (1997), delimitarea a două subdiviziuni ale intervalului acordat în mod obişnuit generaţiei X: prima jumătate a anilor 1960 este în opinia sa „generaţia X” propriu-zisă, în vreme ce intervalul 1966/7–1979 este „generaţia Baby Buster”. Argumentul adus este că Baby Busters (pl.) s-au confruntat cu mai puţine probleme în privinca angajărilor. Denumirea „Baby Buster” se opune cea de „Baby Boomer”: cea din urmă sugerează o perioadă de creştere însemnată a ratei natalităţii (în special după cel de Al doilea război mondial), în vreme ce intervalul „Baby Buster” a cunoscut o natalitate vizibil mai scăzută.[3]
[modifică] Generaţia X în lume
David Foot observă că generaţia X s-a desfăşurat mai devreme în Canada (1958-1964) decât în Statele Unite ale Americii (1960-1966). Strauss and Howe numesc generaţia X şi „a treisprezecea generaţie”, anume a treisprezecea ce are ocazia să vadă drapelul Statelor Unite ale Americii, de la Benjamin Franklin încoace.[4]
[modifică] Statele Unite ale Americii
D.M. Gross şi S. Scott scriau în 1990 despre americanii născuţi în generaţia X, într-un articol publicat în revista „Time”:
„They possess only a hazy sense of their own identity but a monumental preoccupation with all the problems the preceding generation will leave for them to fix (...) This is the twenty-something generation, those 48 million young Americans ages 18 through 29 who fall between the famous baby boomers and the boomlet of children the baby boomers are producing. Since today's young adults were born during a period when the U.S. birthrate decreased to half the level of its postwar peak, in the wake of the great baby boom, they are sometimes called the baby busters. By whatever name, so far they are an unsung generation, hardly recognized as a social force or even noticed much at all... By and large, the 18-to-29 group scornfully rejects the habits and values of the baby boomers, viewing that group as self-centered, fickle and impractical. While the baby boomers had a placid childhood in the 1950s, which helped inspire them to start their revolution, today's twenty-something generation grew up in a time of drugs, divorce and economic strain (...) They feel influenced and changed by the social problems they see as their inheritance: racial strife, homelessness, AIDS, fractured families and federal deficits”
[modifică] România
Generaţia X în România a apărut mai târziu decât în Occident, începând la finele anilor 1960, şi a durat până în primii ani optzeci. Limita superioară a intervalului indică ultimele promoţii de elevi care s-au integrat în organizaţii de masă socialiste (cel puţin Şoimii Patriei, în cazul preşcolarilor, urmată de Consiliul Naţional al Pionierilor din România şi Uniunea Tineretului Comunist – în cea din urmă au intrat cei născuţi mai devreme de 1976).
[modifică] Bibliografie
[modifică] Cărţi
- Foot, David K. (1997). Boom, Bust and Echo. How to Profit from the Coming Demographic Shift, St. Anthony Messenger Press and Franciscan. ISBN 978-0921912972
- Strauss, William şi Howe, Neil (1991). Generations: The History of America's Future, 1584 to 2069. ISBN 0-688-11912-3
[modifică] Articole
- Asthana, Anushka şi Thorpe, Vanessa. Whatever happened to the original Generation X?, articol publicat în cotidianul „The Guardian” (23 ianuarie 2005)
- Gross, D.M. şi Scott, S. Proceeding with caution, articol publicat în revista „Time” (16 iulie 1990)
- Joachim, Jennifer. Generation X defies definition, articol publicat în ziarul „Nevada Outpost” (1 iunie 1997)
- Stephey, M.J. Gen-X: The Ignored Generation?, articol publicat în revista „Time” (16 aprilie 2008)
[modifică] Referinţe
[modifică] Legături externe
- Scrisoare – Copilăria generaţiei X (în România), prezentare Flash
- Bunea, Iulia şi Lupu, Andreea. Generaţia X munceşte până cade din picioare, articol publicat în cotidianul „Adevărul” (16 iulie 2008)
