Formiat de sodiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Formiat de sodiu
Identificare
Număr CAS141-53-7
ChEMBLCHEMBL183491
PubChem CID2723810
Formulă chimicăCHNaO₂[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară67,987 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Formiatul de sodiu este sarea sodică a acidului formic, cu formula chimică HCOONa. Este de obicei prezentă sub formă de pulbere albă delicvescentă.

Obținere[modificare | modificare sursă]

Formiatul de sodiu se obține la nivel industrial în urma absorbției de monoxid de carbon, la presiune de 6-8 bari și la temperatura de 130 °C, în hidroxid de sodiu:[2]

CO + NaOH → HCOONa

În laborator, formiatul de sodiu poate fi preparat mai ușor prin reacția de neutralizare a acidului formic cu carbonat de sodiu:

2 HCOOH + Na2CO3 → 2 HCOONa + H2O + CO2

O altă metodă de preparare este prin reacția dintre cloroform și o soluție alcoolică de hidroxid de sodiu:

CHCl3 + 4 NaOH → HCOONa + 3 NaCl + 2 H2O

și reacția dintre hidroxidul de sodiu și cloralhidrat:

C2HCl3(OH)2 + NaOH → CHCl3 + HCOONa + H2O

Proprietăți[modificare | modificare sursă]

Proprietăți chimice[modificare | modificare sursă]

Prin încălzire la 300-400 °C formiatul de sodiu suferă o descompunere la oxalat de sodiu și hidrogen gazos.[3][4] Oxalatul de sodiu format poate fi transformat prin continuarea încălzirii în carbonat de sodiu, când se elimină monoxid de carbon:[5][4]

Fiind o sare a unui acid slab (acid formic) și a unei baze tari (hidroxid de sodiu), soluția obținută în urma reacției de hidroliză a formiatul de sodiu prezintă un caracter alcalin:

Astfel, un amestec al unei soluții de acid formic și formiat de sodiu poate fi folosită pe post de soluție tampon.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c „Formiat de sodiu”, SODIUM FORMATE (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ Arnold Willmes, Taschenbuch Chemische Substanzen, Harri Deutsch, Frankfurt (M.), 2007.
  3. ^ Nenițescu, ediția a VIII-a (1980), p.760
  4. ^ a b T. Meisel, Z. Halmos, K. Seybold, E. Pungor: "The thermal decomposition of alkali metal formates" in Journal of Thermal Analysis and Calorimetry 1975, 7(1). S. 73-80. doi:10.1007/BF01911627
  5. ^ T. Yoshimori, Y. Asano, Y. Toriumi, T. Shiota: "Investigation on the drying and decomposition of sodium oxalate" in Talanta 1978, 25(10) S. 603-605. doi:10.1016/0039-9140(78)80158-1

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • C. D. Nenițescu, Chimie organică, ediția a VIII-a, vol I, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980