Erupţie vulcanică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Erupţia vulcanică este una din formele cele mai cunoscute ale vulcanismului, manifestându-se printr-o eliminare în cantităţi foarte diferite de material provenite din camera sau rezervorul de magmă, a vulcanului.
[modifică] Tipuri de erupţie
- 1.Deosebit de periculoase sunt erupţiile explosive, explozii produse prin supraîncălzirea apei subterane, ca şi a apei marine sau gheţarilor situaţi deasupra magaziei de magmă a vulcanului.
Prin aceast fenomen se produce brusc o explozie extrem de puternică care poate arunca în aer kilometri cubi de mase de roci.
Frecvent iau naştere cratere de o formă caracteristică caldera (span.=căldare) dacă craterul se umple cu apă se formează lacurile vulcanice.
O erupţie violentă de acest gen s-a produs în anul 1883 în Indonezia (vulcanul Krakatau) resturile calderei sunt azi patru insule mici situate în strâmtoarea Sunda între insulele Java şi Borneo.
Acest tip de erupţii au cauzat fenomenul de tsunami care acţionează la mii de kilometri depărtare de locul erupţiei.
- 2.Erupţiile piroclastice sunt de asemenea periculoase prin formarea norilor de cenuşă care cu iuţeala unei lavine coboară pantele vulcanului îngropând totul sub un strat de cenuşă, cauzând asfixierea a mii de victime.
Erupţie de acest tip, a fost erupţia vulcanului Vezuviu care în anul 79 a distrus oraşul Pompei, ca şi a vulcanului Mt. Pelée 1902 de pe Martinica.
- 3.Erupţia de tip laharic, (Indonezia: lahar=material eruptiv amestecat cu sedimente şi apă) care poate la fel periculasă, şi care acoperă regiunea din împrejurul vulcanului cu un strat de noroi, care poate atinge 5 m grosime.
Lavina noroioasă se poate deplasa cu o viteză ce atinge 100 km/h.
- 4.Mai puţin periculoasă este considerată erupţia efuzivă în acest caz erupţia este o magmă fluidă mai săracă în gaze, un exemplu tipic sunt vulcanele din Islanda.
