Carl Sagan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Carl Sagan
Carl Sagan
Carl Sagan
Născut 9 noiembrie 1934(1934-11-09)
Brooklyn, New York, Statele Unite
Decedat 20 decembrie 1996 (62 de ani)
Seattle, Statele Unite
Rezidență Statele Unite[1]
Domeniu Astronomie, Astrofizică, Cosmologie, Astrobiologie
Instituție Universitatea Cornell, Universitatea Harvard, Observatorul astronomic Smithsonian, Universitatea California
Alma Mater Universitatea Chicago
Cunoscut pentru SETI, Cosmos: A Personal Voyage, Cosmos, Voyager Golden Record, Pioneer plaque, Contact, Pale Blue Dot
Premii NASA Distinguished Public Service Medal, Medalia Oersted (1990), Premiul Pulitzer (1978)
Soție Lynn Margulis
(1957-65; divorț; 2 copii)
Linda Salzman
(1968-81; divorț; 1 copil)
Ann Druyan
(1981-1996; moartea lui; doi copii)
Semnătură Carl Sagan Signature.svg

Carl Edward Sagan (9 noiembrie 193420 decembrie 1996), cunoscut astronom și astrofizician american, și-a adus o mare contribuție la promovarea și popularizarea științei. A fost pionier al exobiologiei și fondator al programului de căutare a inteligenței in Univers (SETI - Search for Extra-Terrestrial Intelligence). Este cunoscut în lumea întreagă datorită cărților sale cu temă științifică, dar mai ales datorită serialului de televiziune Cosmos: Călătorie în Univers, cel mai vizionat program al televiziunii PBS înainte de 1990. Odată cu acest serial a fost publicată și o carte cu același nume. Sagan a scris și romanul Contact care a fost ecranizat în 1997, având-o în rolul principal pe actrița Jodie Foster. A fost de asemenea autor, coautor sau editor a peste 20 de cărți, și a publicat peste 600 de lucrări științifice și articole.

O mare parte din cariera sa și-a petrecut-o pe postul de profesor de astronomie la Universitatea Cornell, unde s-a și ocupat de Laboratorul de Studii Planetare.

Acesta a primit numeroase premii printre care se număra și un Pulitzer pentru Non-Ficțiune, câștigat prin intermediul cărtii sale The Dragons of Eden (Dragonii Edenului).

El a fost căsătorit de trei ori și a avut cinci copii. Sagan a murit din cauza pneumoniei pe data de 20 Decembrie 1996, la vârsta de 62 de ani.

Educația și cariera științifică[modificare | modificare sursă]

Sagan a urmat cursurile universității din Chicago unde în anul 1960, acesta și-a obtinut doctoratul în astronomie și astrofizică. Din 1962 până în 1968, acesta a lucrat la Smithsonian Astrophysical Observatory(Observatorul muzeului Smithsonian) din Cambridge, Massachusetts. Până în 1968, a predat și a facut cercetare în cadrul universității Harvard, până când s-a mutat la universitatea Cornell din Ithaca, New York, devenind un profesor cu normă întreaga abia în anul 1971. Sagan a lucrat în asociere cu programul spațial al S.U.A încă de la conceperea acestuia în anii 1950', unde printre sarcinile sale a fost și aceea de a instrui astronauții participanți la misiunile Apollo.

Realizările științifice[modificare | modificare sursă]

Contribuțiile lui Sagan au fost vitale pentru descoperirea temperaturilor de la suprafața planetei Venus. În viziunea sa, Venus a fost uscată și foarte fierbinte, intrând astfel în contradicție cu paradisul imaginat de cei dinaintea sa. El a investigat emisiile radio venite dinspre Venus și a ajuns la concluzia că suprafața avea o temperature de 500 °C (900 °F). Sagan este recunoscut în principal datorită cercetărilor sale asupra vieții extraterestre.

In memoriam[modificare | modificare sursă]

Pentru a onora activitatea științifică a lui Sagan, astronomul E. Bowell a numit 2709 Sagan corpul ceresc descoperit pe 21 martie 1982.[2]

Cărți și media[modificare | modificare sursă]

Operele lui Carl Sagan[modificare | modificare sursă]

Traduceri[modificare | modificare sursă]

  • Creierul lui Broca, traducere Gh. Stratan & als., București, Editura Politică, 1989;
  • Balaurii raiului; considerații asupra evoluției inteligenței umane, traducere Anca Boldor, Ploiești, Elit, 1996.
  • Cosmos, traducere Alexandru Anghel, Editura Herald, București, 2014.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Sagan, Carl (1994). Pale Blue Dot: A Vision of the Human Future in Space (ed. 1st). New York: Random House. p. 68. ISBN 0-679-43841-6 
  2. ^ Schmadel, Lutz D. (1999). Dictionary of Minor Planet Names (ed. 4th). New York: Springer Verlag. p. 221. ISBN 3-540-66292-8. http://books.google.com/books?id=KWrB1jPCa8AC&printsec=frontcover&source=gbs_ge_summary_r&cad=0#v=onepage&q&f=false 

Legături externe[modificare | modificare sursă]