Dana Dumitriu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dana Dumitriu (n. 9 septembrie 1943, București, d. 10 octombrie 1987, București) a fost o prozatoare și critic literar român.
A fost fiica lui Ilie Dumitriu, cofetar, și al Elenei (n. Ionescu). A decedat de o boală incurabilă. Este înmormântată la cimitirul Bellu din București.[1]
A urmat Liceul „Petru Groza” din București (bacalaureat în 1961) și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (licența în 1966). Scrie foiletoane de critică literară la revistele Luceafărul, Argeș și România literară. A publicat mai multe romane și două volume de eseuri critice.
După terminarea facultății a lucrat ca redactor la Radio, la ziarul „Munca” și, din 1968, la „România literară”.
Ficțiuni [modificare]
- Migrații, nuvele, 1971
- Masa zarafului, roman, 1972
- Duminica mironosițelor, roman, 1977
- Întoarcerea lui Pascal, roman, 1979
- Prințul Ghica, roman istoric, 1982-1986
Eseuri critice [modificare]
- Ambasadorii sau despre realismul psihologic, 1976
- Introducere în opera lui C.A. Rosetti, 1984
Note [modificare]
 |
Acest articol biografic despre un critic literar român este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui. |
