Creștinismul în Arabia Saudită

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Conform CIA Factbook, locuitorii Arabiei Saudite sunt în proporție de 100% musulmani.[1] Conform Departamentului de Stat al Statelor Unite și “Raportului internațional de libertate religioasă 2008” pentru Arabia Saudită, aproximativ 90% din locuitorii Arabiei Saudite sunt musulmani suniți, care predominant adoptă interpretarea Guvernului de sancționare a Islamului, în timp ce 10% dintre cetățeni sunt mususlmani Shi'a.[2]

După datele portal web catolic AsiaNews.it, se estimează la peste 1 milion de romano-catolici în Arabia Saudită, dar cei mai mulți dintre ei sunt filipinezi care muncesc acolo și care nu au cetățenie arabă.[3][4] Procentul de creștini de toate confesiunile în rândul filipinezilor aproximativ 1,2 milioane în Arabia Saudită depășește probabil 90%.[5] Există, de asemenea creștini din India, Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka, Indonezia, Malaezia, Thailanda, Etiopia, Nigeria, Kenya, precum și un număr de creștini din țări subsahariene care lucrează în Regat.[6]

Arabia Saudită permite creștinilor să intre în țară în calitate de lucrători străini pentru muncă temporară, dar nu le permite să practice credința lor deschis, din cauza a ceea ce creștinii, în general, venerează în secret în casele particulare. Elemente și articole aparținând altor religii decât Islamului sunt interzise. Acestea includ Biblii, crucifixuri, statuete, sculpturi, obiecte cu simboluri religioase, și altele.[5]

Mutaweenul din Arabia Saudită (în arabă: مطوعين), sau Comitetul pentru propagarea virtuții și prevenirea violenței (de exemplu, poliția religioasă) interzice practicile de orice alta religie decât Islamul. Transformarea unui musulman la altă religie este considerat apostazie , o crimă pedepsită cu moartea (pedeapsa capitală în Arabia Saudită), în cazul în care nu se dezice acuzat. Guvernul saudit nu permite clerului non-musulman să intre în țară în scopul realizării serviciilor religioase .[5]

Creștinilor, precum și altor non-musulmani, le este interzisă intrarea în orașele Mecca și Medina, cele mai sfinte orașe ale Islamului.[5]

Istorie[modificare | modificare sursă]

În unele părți ale modernei Arabia Saudită (cum ar fi Najran) au fost creștini, din secolul al 7-lea pana în secolul 10, când cei mai mulți creștini s-au convertit la islamism. Unele triburi arabe, cum ar fi Banu Taghlib, au adoptat creștinismul. Ca rezultat al lor de a ajuta în cucerirea lui Mahomed din Arabia Taghlib Banu li s-a permis să păstreze credința lor creștină și statutul lor de arabi în cazul în care impozitul plătit dublu (zakat) și promisiunea să nu se boteze copiii lor. Cu toate acestea, si-au convins stăpânii , ca interdicția de a boteza nu a fost nici realistă, nici necesar și a continuat să-i boteze oricum.

Vechea comunitate creștină din Najran din sudul Arabiei a intrat în conflict cu conducătorii evrei din Yemen, în jurul secolului al 4lea-5lea .

Biserici[modificare | modificare sursă]

În prezent nu există biserici oficiale în Arabia Saudită de orice denumire creștină.[5] Numărul mic de creștini din Arabia Saudită se întrunește în camere de chat pe internet și întâlniri private.[5] Creștinii veniți din afara se pot întâlni la reuniunile bisericești ce au loc la una din ambasade, după înregistrarea și identificarea pașaportul lor de ași dovedi naționalitatea străină, sau de către adunările private în sălile de sport școlare situate în comunitățile închise pe motive Aramco.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Procentul cetățenilor arabi din Arabia Saudită, care sunt creștini, oficial este zero,[7] deoarece Arabia Saudită interzice conversii religioase la Islam (apostazie), având ca pedeapsă moartea.[5][8]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Central Intelligence Agency (April 28th, 2010). „Saudi Arabia”. The World Factbook. Arhivat din original la 2019-01-08. Accesat în 2010-05-22.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  2. ^ International Religious Freedom Report 2008 - Saudi Arabia
  3. ^ International Religious Freedom Report 2009 - Saudi Arabia
  4. ^ Giuseppe Caffulli (). „A catacomb Church? Perhaps, but one that is alive and well . . . and universal”. AsiaNews.it. Accesat în . 
  5. ^ a b c d e f g International Religious Freedom Report 2008 - Saudi Arabia
  6. ^ International Religious Freedom Report 2008 - Saudi Arabia
  7. ^ Central Intelligence Agency (). „Saudi Arabia”. The World Factbook. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Cookson, Catharine (). Encyclopedia of religious freedom. Taylor & Francis. p. 207. ISBN 0-415-94181-4.