Consoană sonoră

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Consoanele sonore sînt acele consoane la articularea cărora coardele vocale intră în vibrație prin închiderea parțială a glotei. O consoană care se pronunță cu coardele vocale relaxate se numește "surdă".

Simbolul AFI pentru consoane sonore este [  ̬], (o jumătate de cerc cu deschiderea în sus, plasat sub simbol). Se folosește atunci cînd un fonem care de obicei este surd trebuie pronunțat sonor. De exemplu [s̬] se pronunță ca [z].

În limba română următoarele 11 consoane sînt sonore:

  1. /b/ ca în bun,
  2. /d/ ca în dac,
  3. /g/ ca în gol,
  4. /ʤ/ ca în ger,
  5. /v/ ca în val,
  6. /z/ ca în zeu,
  7. /ʒ/ ca în jar,
  8. /r/ ca în rău,
  9. /l/ ca în leu,
  10. /m/ ca în mal,
  11. /n/ ca în nai.

În funcție de sunetele care vin înainte sau după aceste consoane, ele se pot pronunța diferit, dînd naștere la alofone, de exemplu [n] se poate pronunța și ca [ŋ] (v. consoanele limbii române).

Tot în categoria de consoane sonore se clasifică și semivocalele. Și vocalele propriu-zise sînt tot foneme sonore, pentru că se produc cu vibrarea coardelor vocale, în afara cazurilor cînd devin surde (ca ultimul sunet din cuvîntul bărci) sau cînd vorbim în șoaptă.

În timp ce limba română cunoaște doar consoane sonore și surde, în alte limbi apar diferite grade și moduri de sonorizare. Foneticienii disting cel puțin șapte niveluri de închidere a glotei în articularea sunetelor din diverse limbi, între dischiderea totală care corespunde consoanelor surde și așa-numitul stop glotal care se obține închizînd glota complet. La mijloc între cele șapte niveluri se află sonorizarea așa-zisă "modală" care se realizează ca în vocalele și consoanele sonore ale limbii române.

O altă dimensiune a sonorizării consoanelor este "timpul de atac vocal", care indică durata de la eliberarea consoanei pînă cînd coardele vocale încep să vibreze. În cazul consoanelor surde obișnuite acest timp este zero sau insesizabil. Consoanele ocluzive așa-zis "aspirate" se disting prin aceea că după încetarea constricției, fluxul de aer traversează o vreme canalul sonor fără vibrarea coardelor vocale. Acest fenomen se petrece într-o oarecare măsură în limba engleză, dar este mai pregnant în islandeză, hindi sau limba greacă veche. Fenomenul invers, în care sonorizarea începe încă de pe timpul consoanei, și se numește "sonorizare parțială". Consoanele sonore din limba română corespund nivelului la care sonorizarea începe o dată cu consoana. Există și limbi în care sonorizarea începe chiar înainte de consoană, iar efectul se numește "prenazalizare", așa cum se găsește în multe din limbile Melaneziei.