Comunitatea Creștinilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Comunitatea Creștinilor (germană Die Christengemeinschaft) este un cult creștin. A fost fondată în Elveția în anul 1922 de un grup format în cea mai mare parte din teologi și preoți luterani, conduși de Friedrich Rittelmeyer[1], inspirat de Rudolf Steiner. Bisericile Comunității Creștinilor există ca grupuri independente cu administrare regională și internațională, care le ghidează ritul. În prezent există aproximativ 350 în întreaga lume, inclusiv în România. Sediul internațional a fost stabilit la Berlin, în Germania.

Comunitatea Creștinilor este condusă de un "cerc de preoți", cu coordonatori aleși în acest cerc. Primul coordonator (germ. Erzoberlenker) se consultă cu ceilalți doi coordonatori centrali (germ. Oberlenkers). Există totodată coordonatori (germ. Lenkers) la nivel regional, ca și un sinod de preoți. Nu există vreo altă ierarhie în conducere. Preoțimea Comunității Creștinilor a fost mereu deschisă pentru femei.

Comunitatea Creștinilor în România[modificare | modificare sursă]

Comunitatea Creștinilor a fost întemeiată și în România, ca asociație ce militează pentru înființarea acestui cult. Centrele sale principale sunt în Cluj și București, existând o capelă construită de asociație la Beliș, în Munții Apuseni, unde se desfășoară reuniunile de vară. Asociația beneficiază de sprijinul a două preotese românce, care activează în principal în afara țării, ca și de susținerea diferitelor personalități din Europa.

Ritul[modificare | modificare sursă]

Comunitatea Creștinilor nu cere adepților ei să se conformeze unei anumite credințe sau vreunui comportament. Cele șapte taine celebrate în cadrul Comunității: euharistia, numită frecvent Actul de Sfințire a Omului, și șase alte taine: botezul, confirmarea, căsătoria, mirungerea, sfatul sacramental (în locul spovedaniei), și hirotonirea.[2]

Rudolf Steiner[modificare | modificare sursă]

Rudolf Steiner

La fondare, cercul de preoți luterani a beneficiat de unele sfaturi din partea lui Rudolf Steiner, fondator al antroposofiei. De aceea, unii dintre adepții antroposofiei hotărăsc să participe și la reuniunile Comunității Creștinilor, cu toate că Steiner a avertizat împotriva acestei practici, susținând că sfaturile au fost date în mod particular, și nu din postura sa oficială.

Ceea ce le-am oferit acestor personalități nu are de-a face cu mișcarea antroposofică. Eu le-am dat aceasta ca om privat, și subliniind cu hotărârea necesară că mișcarea antroposofică nu trebuie să aibă de-a face cu această mișcare pentru înnoire religioasă [...].

Tocmai pentru prosperarea ambelor mișcări e necesar ca ele să fie net deosebite una de alta. De aceea, pentru început e absolut necesar [...] ca mișcarea pentru înnoire religioasă să acționeze în toate direcțiile în niște cercuri din afara mișcării antroposofice. Așadar [...] să nu îi încalce domeniul material, dar nici, pe de altă parte, pentru că nu reușește să găsească imediat adepți printre neantroposofi, ei bine, să nu-și facă prozeliți în rândul antroposofilor. Prin aceasta s-ar face un lucru imposibil, s-ar face ceva ce ar trebui să ducă la căderea ambelor mișcări.[3]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Claudia Becker, Încercări de înnoire spirituală în conjunctura modernă prin exemplul teologului evanghelist Friedrich Rittelmeyer (1872–1938), teză de doctorat, Freie Universität Berlin, 2000. Abstract (eng.) și text (germ.)
  2. ^ Evelyn Francis Capel and Tom Ravetz, Seven Sacraments in the Christian Community, Floris Books, 1999
  3. ^ Steiner, Rudolf, Despre raportul Societății Antroposofice față de Comunitatea Creștinilor

Legături externe[modificare | modificare sursă]