Catafractă
Catafracta (în greacă Κατάφρακτος Kataphraktos „acoperit cu fier“) se referă la cavaleria grea din epoca antică și Evul Mediu timpuriu, care a fost utilizată cu precădere în cadrul armatelor persane, romane și bizantine. Călărețul și adesea și calul erau protejați de armură lamelară.
Catafractarul bizantin [modificare]
Principala componentă a armatelor bizantine era însă catafractarul. Copia armamentul vechilor cǎlǎreți sarmați si sciți si era un cavaler cu armură și armament greu: și ceea ce e cel mai important, era extrem de bine pregătit. Armele sale includeau lancea și arcul, dar și sabia și adesea toporul. Catafractarul era o resursă foarte prețioasă. Ca un pilot de vânătoare din zilele noastre, el necesita forțe suplimentare și pregătirea lui era foarte costisitoare. Și calul lui era foarte scump. Erau inarmati cu o lance (kontos) de 4 m preluatǎ de la sarmați și alani, si cu o sabie (spathion, din latină spatha) de 90 cm.
