Cafenelele și cafeaua în Imperiul Otoman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
O ceașcă de cafea turcească, servită dintr-un ibric de cupru.
Cafenea din Istanbul - acuarelă de Amedeo Preziosi.

Cafenelele din Imperiul Otoman, asemenea celorlalte din întreaga lume, erau locuri unde se forma opinia publică, fiind frecventate de bărbați. Primele cafenele au fost deschise în Imperiul Otoman cu scopul de a oferi servicii persoanelor care așteptau ora rugăciunii în apropierea moscheilor.

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Cafenelele[modificare | modificare sursă]

După ce inițial au apărut pentru a oferi servicii persoanelor care așteptau ora rugăciunii în apropierea moscheelor, în timp, aproape fiecare grup profesional a început să aibă propria sa cafenea. In trecut cele mai importante persoane din societate mergeau la cafenea si purtau discutii despre diferite subiecte. Cu toate acestea , în timp , cafenelele au devenit un loc unde oamenii mergeau pentru a-și petrece timpul liber. De asemenea ,existau și cafenele în care se întalneau trubadurii . Aceștia participau la concursuri de repertoriu poetic , de istorisit povești și de rezolvat de ghicitori. Pe lânga cafenele trubadurilor, intr-o perioada, își spuneau de asemenea poveștile în cafenele.

Cafeaua[modificare | modificare sursă]

Cafeaua turcească , care ocupă un loc important în cultura turcilor înca din secolul al XI-lea, este servită după ce trece prin procese de prăjire, răcire, măcinare și preparare. Este foarte important să consumi cafea turcească proaspătă, mai ales din cauza gustului și aromei.

Cafeaua este cumparătă în forma ei de boabe verzi , prăjită până în punctul în care va fi consumată, răcită, măcinată pentru prezentare,cu obiectivul de a-i păstra cat mai mult gustul. Cafea poate fi îndulcită prin adaugarea zaharului în procesul de pregatire. De obicei este baută simplă, cu alte cuvinte, fără zahăr, dar de asemenea poate fi băuta cu puțin sau mai mult zahar. în trecut, cafeaua, cunoscută ca și cafea amara, era obținută prin fierberea boabelor de cafea prăjite cele mai închise la culoare în cezves (ibric), pentru o lunga perioadă de timp și era consumată dintr-o singură inghititura si fara zahar. Tipul de cafea care este baut prin adaugarea laptelui dupa pregatire , pentru eliminarea gustului amarui, este cunoscut drept cafea cu lapte. Cafeaua turceasca este singura cafea care dupa consumare lasa zat pe fundul cestii.De asemenea, este singura care este folosita pentru citirea viitorului.

Cafeaua a ocupat locul unui mijloc de conversatie in cultura turca:

Inima mea nu vreau cafea sau cafenele, inima mea vrea un prieten, cafeaua e doar o scuza. (vorba din popor[1])”

O invitație facută unui prieten „hai sa bem o cafea” nu reprezinta doar actiunea de a bea o ceasca de cafea , ci include și dorința de a sta de vorba, de la inima la inima cu acea persoana . Idiomul „o ceasca de cafea care sa te învie[1]” este folosit in numirea cafelei care este bauta in timpul unei pause de odihna.

Cititul in cafea[modificare | modificare sursă]

Cititul in cafea reprezinta privirea modelelor amorfe care sunt compuse din zațul de pe fundul cețtii de cafea și este in mod deosebit răspândit printre femei. Este folosit pentru a face prevestiri despre viata si viitor.

Cafeaua este de asemena si un motiv pentru a vedea mireasa candidata de petitori. Acestia sunt compusi din adultii familiei baiatului. Petitorii cand iau cafeaua oferita de catre mireasa candidata sunt defapt la acea casa cu scopul de a vedea fata si de a-i urmari comportamentul . Nu este un lucru acceptat in cultura turca ca tinerii si copiii sa bea cafea alaturi de adulti. Acest comportament este calificat a fi nerespectuos. Probabil reprezinta dorinta de a preveni copiii in a asculta si intrerupe anumite conversatii speciale din timpul cafelei.

Cafeaua din Yemen[modificare | modificare sursă]

Intr-o perioada cafeaua era produsa doar din Yemen și era adusa de acolo în orașele otomane. Când un vânzător de cafea creștea prețul cafelei cu 100% anunța acest lucru print-o notificare agatata pe zid[2]:

Cafeaua vine de la Yemen , distanta este mult prea mare, 10 para nu sunt de ajuns, lăsați în schimb 20.

Un client a venit, s-a așezat pe banca de lemn și și-a băut cafeaua. După aceea a scos 10 para și i-a pus pe farfuria ceștii, iar la plecare a scris pe zid, sub notificare:

Cafeaua vine de la Yemen, drumurile sunt proaste, dacă 10 para nu sunt de ajuns, ține-ți gura și închide-ți magazinul.”

Prăjirea și măcinarea[modificare | modificare sursă]

Tigaia de prăjit cafea[modificare | modificare sursă]

Atunci cand cafeaua este in forma de boabe, procesul de prajire se realizeaza cu o tigaie de prajit cafeaua sau tambur. Tamburul este facut din foi subtiri de fier. Indiferent daca este folosita o tigaie sau un tambur, prajirea se face intr-o vatra sau pe mangal si manerul lung si pliabil are rolul de a usura munca din timpul procesului de prajire. Lingura de prajit este de obicei prinsa cu un mic lant de fier pentru a nu cadea sau a nu se murdari in timpul prajirii.

Răcitorul[modificare | modificare sursă]

Racitorul este de obicei facut dintr-un lemn tare, sculptat de mana si decorat cu diverse desene. Asa cum reiese din nume, este folosit pentru racirea boabelor de cafea prajite. In partea de sus exista un spatiu gol in care se toarna cafeaua proaspat prajita. Dupa ce cafeaua ajunge la gustul dorit, este turnata in acest spatiu si este racita prin leganeare.

Mojtarul și pistilul de cafea[modificare | modificare sursă]

Procesul de zdrobire a cafelei, care este una dintre metodele de macinare a cafelei, o aduce la forma de pudra fina dupa ce a fost prajita si racita. Este realizat cu un mojtar si pistil de lemn, decorate cu diverse modele. De asemenea se mai intalnesc mojtare si pistile din piatra sau marmura.

Râșnița de cafea[modificare | modificare sursă]

Printre metodele de macinare a cafelei prajite si racite intr-un ambient domestic, pe langa zdrobirea ei intr-un mojtar, exista si metoda de zdrobire a cafelei intr-o rasnita de alama. O rasnita facuta din lemn sau alama poate fi folosita pentru macinarea boabelor de cafea procesate (prajite si racite) . Rasnita de podea, formata dintr-o singura parte, seamana mult cu rasnita de mana , ca si metoda de macinare cat si mecanism. Dupa cum reiese din nume, macinarea propriu-zisa nu se realizeaza in poala, ca in cazul rasnitei de mana, ci direct pe podea.

Prepararea și servirea[modificare | modificare sursă]

Cezve (ibric)[modificare | modificare sursă]

Cezve-ul este un vas mic de bronz sau alama, care de obicei are un maner fix sau pliabil de diverse dimensiuni. Cafeaua turceasca este facuta din cafea prajita mediu, si macinata fin, prin adaugarea apei si zaharului in cantitatea dorita sau fara zahar si fiarta pentru o perioada scurta de timp. Se mai intalnesc si cazuri in care cafeaua este foarte patrunsa. Ibricul, datorita dimensiunii reduse, este folosit si ca unitate de masura ( spre exemplu, doua ibrice de apa ) in bucataria turceasca. Ibricele au de asemenea dimensiuni diferite in functie de numarul de persoane care urmeaza sa fie servite. Idiomul „a pune ibricul pe foc” , care defineste actiunea de a face o cafea este foarte raspandit in cultura orala.

Kahvedan (ulcior cu mâner )[modificare | modificare sursă]

In perioada Otomana se practica otravirea prin intemediul cafelei . De aceea cafeaua nu era niciodata preparata in bucatarie si apoi servita direct in ceasca. Pentru a nu-l ingrijora pe cel caruia ii va fi servita cafeaua, apa fierbinte era adusa impreuna cu ibricul cu cafea care era pus pe carbuni. Cafeaua era pregatita proaspat si servita in fata oaspetului. Kahvedan este un mic ulcior cu maner, gura si capac facut din bronz sau alama si este folosit pentru a avea apa in permanenta pe parcursul pregatirii cafelei. Sunt de obicei decoratiuni in relief pe el si o stea si o semiluna pe capac.

Ceașca de cafea[modificare | modificare sursă]

Modul de prezentare a cafelei ocupa un loc important in cultura turceasca. Prezentarea cafelei este un indicator al valorii, dragostei si respectului aratate unui oaspete. Ceasca de cafea este cel mai important element vizual, in timpul prezentarii. In trecut cestile nu aveau manere si de aceea erau folosite prin plasarea lor intr-o maneca de lemn, corn sau metal pentru ca apa fiarta sa nu arda mainile celor care o serveau. Odata cu aparitia cestilor cu maner, cele cu valoare artistica superioara erau considerate antichitati. Cestile fara maner, servite in aceste maneci, erau facute din portelan fin sau lut. Cu timpul, cestile fara maner au fost inlocuite de cele cu maner. Existau de asemenea cesti pe care erau scrise versete decorate ornamental. Numele mesterului care le-a creat erau scrise in partea de jos a cestii.

Tava de cafea[modificare | modificare sursă]

Tava de cafea precum si capacul acesteia sunt in masura egala importante in prezentarea cafelei. In istoria culturala a Turciei, cel mai dorit model de tava de cafea erau de obicei in forma rectangulara sau ovala, nu aveau aceeasi adancime ca si cestile de cafea si erau facute din bronz aurit si procesat prin tehnica de tabacire. Dupa un timp, au inceput sa fie folosite si cele din argint. Aceste piese, gravate uneori cu monograma imperiala si cu desene in relief, sunt cele mai frumoase exemple de nivelul mare de mesteugire in metal al turcilor. Sunt unele tavi de cafea in Kireshir care sunt de asemenea denumite Damascus. Trabzon este faimos pentru tavile de cafea cu filigrane. Capacele sunt de obicei brodate de mana de obicei cu motive locale.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Aslan,Ahmet , Ankara 2008 – “Turkish intangible cultural heritage ”, Ed.M.Ocal Oguz , p 161
  2. ^ Aslan,Ahmet , Ankara 2008 – “Turkish intangible cultural heritage ”, Ed.M.Ocal Oguz , p 162

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Aslan,Ahmet , Ankara 2008 – “Turkish intangible cultural heritage ”, Ed.M.Ocal Oguz