Bunic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Bunic cu nepoata

Bunicul și bunica sunt părinții părintelui unei persoane, fie al tatălui, fie al mamei acestei persoane. Din punctul de vedere genetic al organismelor cu reproducere sexuată, o persoană care nu este o himeră genetică poate avea maxim patru bunici, opt străbunici și șaisprezece stră-străbunici. Aceste numere pot fi mai mici în cazurile de incest.

În unele regiuni din România pentru bunic sau bunică sunt adesea întâlnite formele populare „tataie” și, respectiv, „mamaie.” De asemenea, în perioada antebelică erau des întâlnite formele „tata mare” și „mama mare”, apărute datorită curentului francofil al vremii, ca o traducere a termenilor franțuzești „grand-père” și „grand-mère”.

Din punct de vedere legal, bunicul și nepotul sunt rude de gradul al doilea, în linie dreaptă.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Codul Familiei, abrogat prin intrarea in vigoare a Noului Cod Civil la 1.10.2011