Bloc motor
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Blocul motor este sistemul de rezistenţă a motorului şi are rolul de schelet pe care se susţin celelalte componente. El este fixat rigid pe cadrul maşinii.
Blocul motor are două părţi:
- Blocul cilindrilor, partea superioară
- Carter, partea inferioară
[modifică] Descriere
Blocul motor poate fi piesă monobloc sau componentă demontabilă a motorului fiind turnat din fontă cenuşie, fontă aliată sau aliaj de aluminiu. Din turnare sunt lăsate locaşuri pentru diferite piese care se asamblează ulterior. De la ieşirea din turnare blocul motor este prelucrat interior şi exterior conform pieselor ce i se ataşează. Astfel sunt practicate locaşurile ce susţin arborele cotit, după felul construcţiei motorului şi arborele cu came în strânsă exactitate, faţă de locaşurile prevăzute pentru acelaşi scop în carter pentru a fi coaxiale. În aceste locaşuri sunt lagărele care au rolul de susţinere fie pentru arborele cotit sau cu came, fie pentru susţinerea bielei. De asemenea blocul cilindrilor are locaşuri pentru cilindri şi pentru piese de fixare rigidă pe cadrul automobilului. La unele motoare blocul motor este turnat în corp comun cu partea superioară a carterului şi se numeşte bloc-carter.
La partea superioară a blocului se montează chiulasa, iar la partea inferioară se asamblează carterul. Blocul motor, în anumite cazuri, poate conţine din turnare şi lagărele.
Din turnare se realizează şi camerele de răcire cu apă în corpul superior al blocului motor. În cazul răcirii cu aer a motorului, blocul motor este executat din turnare cu aripioare de răcire care măresc suprafaţa de radiere a căldurii în mediul înconjurător.
