Blidaru

CODEX SARMISEGETUSA

Plăcuțele găsite la Sinaia

Una din ele același desen ca și cel de la Sarmisegetusa. Cel care are în mijloc templul cu coloane cu zid în formă de patrulater. Partea de jos desenul altarului rotund desenat drept cu coloane cu un punct între ele, în partea dreaptă a imaginii construcție rotundă turn cum este cea de la Densuș, în partea stângă stilizat prin puncte trei rânduri de coloane. O plăcuță cu toate simbolurile -------->Defense Protection=algiz .X=GIBO BLESSING PARTENERSHIPS .EYE OF RA TEH HOO TEE YAGH GH, din alfabetul -Marcomannic, HEBREW scriere greacă: madato edo tzeri. Altă plăcuță conține armele dacilor pe care le aveți într-un muzeu. Un mormânt gen cel de la Constanța un triunghi cu vârful în sus - Două turnuri sub formă de A în vârf soare simboluri de pești, simboluri care pot însemna: soț soție stilizate două capuri, "har tie MOLE DA8IOS(Z)AKO." Altă plăcuță care are ca desen un mausoleu ca cel din Italia . AREZZO-LATIN ARRETIUM -TUSCANY Simboluri desene însemnând desene de biserici: romb cu vârfuri rotunde, oval, fluture stilizat drept (desenate apar ca planuri de biserici, la cea care seamănă cu un fluture cu aripi deschise, biserică cu patru turnuri laterale, cum e cea de la Borzești. Altă plăcuță-în partea de jos romb cu simbol soare în centru = IHS simbol Monograma Crist are ca scris în partea de jos O MA (simbolul soarelui un cerc cu un punct în mijloc) OMEGA Alt simbol S Cruce S Litere grecești dar care au înțeles în altă limbă, după părerea mea predică CLÉRIC s.m. Om al bisericii, membru al clerului, preot; călugăr.

Monezi dacice de tip Koson

O altă plăcuță având ca desen două coloane de înălțimea unui om având în vârf vase conice, gen cel pe care scrie Decebal per Scorilo, în mijlocul lor un preot. O altă plăcuță care are ca desen un tron stilizat prin puncte cu un triunghi dedesupt D Ca scris: VE TO I B --->Ca cel de pe monezile tip Koson LO D cu linie deasupra FUSCO-KOTO PO Același scris LO apare pe altă plăcuță cu un cap în mijloc în partea dreaptă alte litere ap AR M--O ASTRO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) aștri“, „univers“, „astral“, „cosmic“. [Var. aster-, astero-. / < fr. astéro-, astro-, cf. lat. aster, gr. astron]. PÓLLUX s. (ASTRON.; n. pr.) (pop.) comoara (art.). COMOÁRA s. art. v. pollux. PÓLUX s.n. Una dintre cele două stele mai luminoase din constelația Gemenilor. [< Polux – fiu al lui Zeus și frate geamăn cu Castor.

Cercetând originea numelui Helis, am ajuns la concluzia că el poate fi apropiat de latinescul felix, care înseamnă fericit, norocos, termeni apropiați de bucuros. El ar putea fi comparat și cu grecescul helisso care are înțelesul de „a se învârti, a dansa în jurul unui altar" și, prin extensiune, „a se bucura". Helis se apropie, deci, după părerea noastră, de București. (Magazin Istoric, nr. 4/1974. ") Brățară dacică FSPZT8OMEGAE FELIX LI SI MA COS COS +N= COTYS ZEIȚA FERTILITĂȚII GEBELEIZIS Gebeleizis (sau Nebeleizis) era zeul fulgerului și al orizontului la daci, probabil versiunea dacă a zeului trac al furtunii, al tunetelor și al fulgerelor, Zibeltiurdos[1]. Era reprezentat ca un bărbat chipeș, uneori cu barbă. Fulgerele și tunetele erau manifestările sale. În perioadele mai târzii ale existenței dacilor, Gebeleizis pare să fie confundat cu Zamolxis, ca zeu suprem. Aveți o plăcuță în care sunt desenate un număr mare de oameni în jurul unui cerc care are în mijloc un U. Și deasemenea mai există și un Codex asemănător cu plăcuțele. CÓDICE, codice, s.n. 1. Reunire de table cerate, reprezentând cea mai veche formă de carte la romani. 2. Culegere (manuscrisă) de legi, de documente medievale sau, p. ext. de orice texte vechi (medievale), de obicei cu conținut variat [Var: códex, codexuri, s.n.] – Din lat. codex, -icis. BLIDARU Litera A fenician Poarta din sud Blidaru un P FENICIAN T 2 de C C A P X C Q XPGAP (grecești) X (Z)ITA Q (grecești) CHITAX (grecești) XHITAGP (litere grecești) DUX=DUKH KHI SKHORILO--SHORILO-SORILO- SOR =? LO? VE TO I B --->Ca cel de pe monezile tip Koson LO M--O=? X =Roată cu o cruce în mijloc P=J (întors) G=> A= alef zamolxe zamolxis Situată pe culmea Blidarului (703 m), este cel mai puternic complex fortificat din această zonă, fiind întins pe un platou de aproape 6000 mp. Străjuind malul stâng al Apei Grădiștei, la fel ca și cetatea Costești, fortificația de la Blidaru cuprinde de fapt două incinte, unite între ele, având împreună șase turnuri puternice.

Prima cetate, ce ocupă platoul superior al dealului, are o formă trapezoidală, fiind prevăzută cu patru turnuri exterioare, plasate pe colțuri. Potrivit unei ingenioase rigori de arhitectonică militară, intrarea se făcea prin turnul I, astfel conceput încât să împiedice desfășurarea forțelor inamicului, silindu-l să cotească spre dreapta și să-și expună flancul loviturilor. În interior se păstrează urmele unui turn-locuință.

Spre vest de prima cetate a fost construită apoi cetatea a doua, având forma pentagonală. Atrage atenția aici sistemul platformelor de luptă de pe laturile de nord și de vest, cu adevărate mici cazemate.

Aprovizionarea cu apă a cetății era asigurată printr-o monumentală cisternă patrulateră, cu ziduri duble sau întreite, adâncă de peste 5m, construită în partea de nord-vest. Deosebit de interesantă este pardoseala cisternei, alcătuită dintr-un "ciment" având în compoziția sa mortar, cenușă și cărbune de lemn. Pe aceeași latură, pe o terasă mai joasă, a fost scos la iveală un turn de pază care asigură din acest loc strategic, numit Poiana Perții, o largă vizibilitate, dominând împrejurimile.

Helios De la Wikipedia, enciclopedia liberă Sari la: Navigare, căutare Helios, "Soarele", era, în mitologia greacă, o divinitate solară, asemănătoare - și uneori identificată - cu Apollo. Aparținea generației preolimpiene: era fiul lui Hyperion și al Theiei și frate cu Selene și cu Eos. Helios, închipuit ca un tânăr frumos și puternic, este zeul care aude și vede totul. Vestit de Aurora, care-l precede, el străbate zilnic bolta cerească pe carul său tras de patru cai iuți. Seara Helios coboară în apele oceanului, unde-și scaldă și-și răcorește caii înfierbântați, el însuși odihnindu-se într-un palat de aur, de unde pornește din nou la drum în ziua următoare. Cu oceanida Perse, Helios are mai mulți copii: Circe, Aeetes regele Colchidei, Pasiphae și Perses. Cu oceanida Clymene, una dintre surorile soției lui, are mai multe fiice. Acestea din urmă îi păzesc faimoasele cirezi de boi din care s-au înfruptat tovarășii lui Odysseus. În mitologia romană Helios se numea Sol.

Selene, zeița lunii MO

Venus este numele roman al zeiței grecești Afrodita, zeița dragostei și a frumuseții. --- VE --- Thot, zeu al Cifrelor, inventator al scrisului, reprezentat ca un bărbat cu cap de ibis sau ca un babuin.

În mitologia heliopolitană este considerat și "inima lui Re", personificând deci cunoașterea divină și esența gândirii creatoare, care transmite cuvântului forța adevărului, puterea de a crea realitatea.

Este gardianul morților și intermediarul lor în fața zeilor. A fost asociat de greci zeului Hermes.

TothThot mai era cunoscut și ca zeu al științei, al înțelepciunii. ----TO--- O divinitate solară este un zeu sau o zeiță care reprezintă soarele, sau un aspect al acestuia. Oamenii au venerat soarele și divinitățile solare din cele mai vechi timpuri ale istoriei cunoscute; venerarea soarelui este cunocută și sub numele de helioatrie. De aici, multe credințe și legende s-au format în jurul acestei venerări, cea mai interesantă variantă de mituri fiind cea a "lipsei soarelui", motiv răspândit în întreaga lume. Chiar dacă multe surse susțin că divinitățile solare sunt în general masculine și frate, tată, soț și/sau inamic cu divinitatea lunară (de obicei feminină), această regulă nu este valabilă pentru toate mitologiile, zeițe ale soarelui întâlnindu-se pe toate continentele lumii. Bendis, zeiță tracă identificată de greci cu Artemis, adorată și de daci probabil ca zeiță a Lunii, a pădurilor și a farmecelor, poate și ca zeiță magiciană, patronând în general magia.

Unele reprezentări plastice (îndeosebi bustul de bronz de la Piatra Roșie), cu sânii proeminenți, ca și presupunerea că era o divinitate adorată mai ales de femei, ar fi un indiciu că era socotită poate în primul rând zeița dragostei și a maternității. Herodot spune că femeile trace, care o adorau, ar fi împrumutat-o de la neamuri mai nordice, de unde deducția că era de fapt o divinitate a panteonului dacic, cult al căreia s-a răspândit firesc în Tracia. La romani Bendis este identificată drept zeița Diana, zeița vânătorilor, a celor plecați în pribegie.

I B --->Ca cel de pe monezile tip Koson

Cetatea de la Piatra Roșie este amplasată pe un deal înalt de 823 de metri, înconjurat de prăpăstii și accesibil doar dinspre latura de est. Majoritatea experților sunt de părere că fortificația de la Piatra Roșie este cea mai recentă dintre toate cetățile.

Fortificațiile

Primul element de fortificație este un turn care se găsește pe șoseaua de acces spre cetate, turn care era și punctul de pătrundere în interiorul cetății. O primă incintă în care se pătrundea prin acest turn este închisă de ziduri de piatră și pământ, prevăzute cu două turnuri în colțuri. Dincolo de această incintă se ridica o alta, de 10x45 metri construită în stilul "murus dacicus" și cuprinzând pe traseul său cinci turnuri: două la colțurile de sud-vest, respectiv nord vest, iar trei pe latura de est. Cele din urmă sunt dispuse câte unul colțuri și al treilea spre mijlocul incintei. Intrarea în a doua cetate se făcea prin turnul de la colțul nord-estic. Spre ea ducea un drum lat, pavat în prima incintă cu lespezi de calcar. La intrare începea o scară din calcar, lată de 2,50 metri, mărginită de balustrade din blocuri din același material.

Alte construcții

În interiorul celei de-a doua incinte a fost descoperită o cisternă și urmele unei clădiri mari de lemn, așezată pe o temelie de piatră, cu două încăperi și pridvor cu absidă. În partea de nord a platoului s-au găsit urmele unui turn aproape distrus și a două construcții de lemn, suprapuse peste un sanctuar care a fost identificat prin fragmentele a șase baze de coloane de calcar. Se presupune că sanctuarul avea 4x6 rânduri de baze. Cetatea de la Piatra Roșie, ca și cea de la Blidaru, avea rosturi pur militare. Cele două incinte au fost construite în două etape, prima, cea construită în stil "murus dacicus" datează de pe vremea lui Burebista, iar cea de-a doua, mai mare ca spațiu, cu menirea de a spori posibilitatea de apărare, probabil din secolul I AD. Printre descoperirile de la Piatra Roșie se remarcă un scut de paradă din fier și un bust de bronz, presupus al zeiței Bendis.