Pelendava
|
|||||
| Tip | Castru auxiliar | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| Tip construcție | Zid de piatră și cărămidă (faza a II-a) Palisadă și val de pământ (faza I) |
||||
| Davă preexistentă | Pelendava | ||||
| Unitate administrativă | Dacia Malvensis | ||||
| Atestare | Tabula Peutingeriana | ||||
| Amplasare | |||||
| Denumire loc | Cartier Mofleni | ||||
| Localitate | Craiova | ||||
 |
|||||
modifică  |
|||||
Pelendava a fost vechea capitală a tribului dacic al pelilor.
Localitatea atestată documentar, în varianta Pelendova, pe harta numită Tabula Peutingeriana, o copie medievală a unei hărți romane executate în jurul anului 225 din inițiativa împăratului Caracalla.
La începutul secolului al II-lea romanii au construit la Pelendava un castru, întâi din valuri de pământ întărit (în timpul împăratului Traian), apoi din piatră și cărămidă (în timpul lui Hadrian). Datorită protecției castrului roman și a garnizoanei militare, Pelendava romană a cunoscut o viață înfloritoare.
Vestigiile Pelendavei se gasesc și azi în Craiova, cartierul Mofleni.
În pisania mănăstirii Coșuna se menționează că la construcția bisericii s-a folosit piatra (pentru temelie) și cărămida castrului.
Toponimul Pelendava (Pelendova) este un cuvânt compus, cu prima componentă derivată din cuvântul indoeuropean prezumtiv *peled- „umed; a curge”[1] [2] (legat de așezarea în lunca Jiului) și a doua componentă fiind termenul dacic dava (sau deva) „așezare, sat, localitate”, din prezumtivul indoeuropean *dhe-u-a[3][4].
[modificare] Vezi și
[modificare] Referințe
- ^ Alois Walde & Julius Pokorny, Vergleichendes Wörterbuch der indogermanischen Sprachen (Dicționar comparativ al limbilor indoeuropene), 3 volume, Berlin, 1927-1932; vol. 2, p. 66
- ^ Julius Pokorny, Indogermanisches etymologisches Wörterbuch (Dicționar etimologic indoeuropean), 2 vol. Berna-München, 1947-1966. Ediția cea mai recentă (a V-a), 2005. ISBN 3772009476
- ^ A. Walde & J. Pokorny, Vergleichendes Wörterbuch der indogermanischen Sprachen (Dicționar comparativ al limbilor indoeuropene), vol. 1, p. 826
- ^ Wilhelm Tomaschek, Die alten Thraker. Eine ethnologische Untersuchung (Vechii traci. Cercetare etnologică), Viena, 1893-1894. (Sitzungsberichte der Akademie Nr. 128, 130 & 131). I, p. 101, II, 2, p. 29
