Biserica de lemn din Seliște
Biserica de lemn din Seliște, județul Arad a fost restaurată în 1966 cu ajutorul statului [1]. Biserica a fost strămutată în anul 1984, la Mănăstirea Gai din Arad cu sprijinul Episcopiei Arad și cu aprobarea Consiliului Parohial al Parohiei Ilteu[2]. Strămutarea s-a făcut cu ajutorul credincioșilor, putând fi și astăzi vizitată în incinta Mănăstirii.
Istoric și trăsături[modificare | modificare sursă]
Biserica a fost adusă în Arad din localitatea Seliște, aflată în extremitatea estică a județului Arad și atestată documentar în anul 1479, sub numele de Ziliste ca aparținând domeniului Vărădia[3]. În localitatea de origine biserica era amplasată pe dealul cimitirului. Are o lungime de 11,10 m și o lățime de 4,90 m, fiind construită din lemn de gorun; bârnele se îmbină la colțuri în sistemul „coadă de rândunică”. Acoperișul din șindrilă este unitar pentru toată clădirea. Tălpoaiele de lemn sunt așezate pe o fundație de piatră. Biserica are un plan dreptunghiular, cu absida altarului nedecroșată, poligonală cu trei laturi. Turnul bisericii are, de la sol până la capătul crucii din vârf, o înălțime de 11,15 m și are la bază o structură prismatică. Sistemul de acoperire este cu boltă semicilindrică deasupra naosului, în timp ce pronaosul este tăvănit. Există două intrări: una amplasată pe latura de vest a pronaosului, cealaltă pe latura de sud a naosului. Iconostasul, ce desparte altarul de naos, este confecționat din scânduri de gorun[4]. Stâlpul din stânga al ancadramentului intrării sudice păstrează o inscripție cu litere chirilice: „SCRISAM EU POPA PETRU DIN SELIȘCE MES ... APR 1775”. Se poate însă ca anul să se refere doar la o reparație sau la sfințirea bisericii, iar aceasta ar putea fi mai veche, edificată undeva spre mijlocul secolului XVIII[3].
Pictura[modificare | modificare sursă]
La Seliște au lucrat doi importanți pictori de biserici: Nicolae de la Lupșa Mare a realizat pictura altarului, în timp ce Filip (preot și zugrav din Lugoj) a pictat iconostasul și icoana Punerea în mormânt de la proscomidie. Restul bisericii nu este pictat. Numele zugravilor îl cunoaștem datorită pisaniei de la proscomidiar, de sub icoana Punerii în mormânt: „Pomenește, Doamne, ctitorii Preotul Petru, Mărinca, Ioan, Iosif, Gheorghe, Grozav, Petru?, Maria, Borița, preotul Iosif, preotul Vasile. Pomenește, Doamne, zugravul Filip preot, Paraschiva, Nicolae zugravul, Raveca”[5].
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Virtual Arad County
- ^ Mănăstirea "Sf. Simeon Stâlpnicul"-Gai
- ^ a b Horia Medeleanu în Biserici de lemn din Arad, pag.136
- ^ Horia Medeleanu în Biserici de lemn din Arad, pag.137
- ^ Horia Medeleanu în Biserici de lemn din Arad, pag.138
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Studii regionale
- Petranu, Coriolan (). „Bisericile de lemn din județul Arad”. Tipografia și Institutul de arte grafice los.Drotleff, Sibiu: Ilustrația nr. 24.
- Cristache-Panait, Ioana (). „Arhitectura de lemn din Țara Zărandului”. SCIA AP. 39: 59–86.
- Cristache-Panait, Ioana (). „Bisericile de lemn din centrul și nordul județului Arad”. Revista Monumentelor Istorice. LXIV (1-2): 45–66.
- Godea, Ioan și Medeleanu, Horia (). Biserici de lemn din Arad. Timișoara: Editura Brumar.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
| |||||||
