Biserica de lemn din Dragu
|
|||||
 Biserica de lemn din Dragu |
|||||
| Hram | Sfântul Vasile cel Mare | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| Confesiune | Ortodoxă | ||||
| Construită în | 1806 | ||||
| Ctitor | Bălan Petre și Zdroba Ioan | ||||
| Meșter(i) | Ion Dino | ||||
| Zugrav(i) | Perșo Iosif (preot zugrav) | ||||
| Turle | 1 | ||||
| Cod LMI | SJ-II-m-A-05051 | ||||
| Amplasare | |||||
| Localitate | Dragu, Sălaj | ||||
 |
|||||
modifică  |
|||||
Biserica de lemn din Dragu se află în localitatea omonimă din județul Sălaj și a fost ridicată în 1806. Biserica este înregistrată pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: SJ-II-m-A-05051.
Cuprins |
[modificare] Istoric
Biserica de lemn ce poartă hramul "Sfântului Vasile cel Mare", a fost construită în anul 1806, în livada de pe dealul satului Dragu, sat cu 125 de familii ortodoxe. Inscripția de la intrare spune: "S-au ridicat această sfantă biserică din pajiște în anul 1806 și s-au săvârșit în anul 1807. Și s-au zidit cu toată cheltuiala satului și cu ajutorul domnului locului, fiind meșter de lemn Ion Dino de la Madas' ..."( ultimele cuvinte sunt șterse).
Forma este dreptunghiulară, absida decroșată a altarului prezentând particularitatea unghiului în ax, varianta tipologică cu adânci rădăcini în arhitectura românilor transilvaneni. Construcția este spațioasă, turnul-clopotniță cu foișor larg, deschis pe arcade și cu fleșa[1] înaltă, flancată de patru turnulețe, contribuind la monumentalitatea ansamblului. Învelitoarea de șiță[2] a fost înlocuită în timp cu una de tablă. Pe laturile de sud și vest se desfașoară prispa cu palimar[3], intrarea fiind la sud, în locul tradițional. Ancadramentul ce o înconjoară este ornamentat cu simbolul soarelui, înconjurat de lalele. Interiorul este acoperit cu tavan drept peste pronaos, bolta semicilindrică peste naos, bolta altarului racordându-se cu laturile în ax, prin intermediul a doua fâsii curbe. Inscripția de deasupra intrarii în naos, o completează pe cea de la intrarea în pronaos astfel: "și s-au zugrăvit de mâinile mele cele de taran a Perșe Iosif parohul Elciului și prin stăruința birăului[4] celui domnesc Bălan Petre i(și) curator Zdroba Ion, 1806 septembrie 14 zile". Însemnarea constituie prima atestare din activitatea de patru decenii în pictura sălăjeană a zugravului Iosif Perșo. Decorația pictată de la Dragu, avariată de ploi, s-a conservat în pronaos, unde pe peretele de nord sunt zugrăvite mironosițe, iar pe cel de vest, „Pilda fecioarelor”. De o deosebită valoare artistică este iconostasul, sculptat și pictat, conform însemnarii, în 1815. [5]
[modificare] Bibliografie
- Studii monografice
- Cristache-Panait, Ioana (1978). „Biserica Sf. Vasile cel Mare din Dragu”. Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei. Biserici de lemn: 315-316, Oradea.
- Studii regionale
- Szinte, Gábor (1913). „A Kolozsmegyei fatemplomok”. Értesítöje IX (1-2): 1-31.
- Szinte, László (1913). „Erdélyi fatemplomok és haranglábak”. Értesítöje IX (3-4): 279-285.
- Cristache-Panait, Ioana (1971). „Bisericile de lemn din Sălaj”. Buletinul Monumentelor Istorice 1971 (1): 31-40.
- Ghergariu, Leontin (1976). „Biserici de lemn din Sălaj”. mss în Arhivele Naționale din Zalău, colecția personală Leontin Ghergariu (actul 11 din 1976).
- Godea, Ioan (1996). Biserici de lemn din România (nord-vestul Transilvaniei). București: Editura Meridiane. ISBN 973-33-0315-1
[modificare] Note
- ^ Acoperiș foarte înalt, în formă de piramidă sau con, folosit în construcția bisericilor
- ^ Bucăți (învelitoare) mici din lemn (asemănătoare șindrilei), folosite la căptușirea și acoperirea construcțiilor vechi
- ^ Stâlpul de pridvor care sprijină acoperișul unei construcții
- ^ Denumire dată în vechime primarului unei comunități
- ^ "Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradiei" de Dr. Ioan Godea și Dr. Ioana Cristache-Panait, Oradea - 1978
