Arnold Hauser
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Arnold Hauser (n. 31 martie 1929, Brașov - d. 31 decembrie 1988, București) a fost un scriitor german din România.
A învățat meseria de lăcătuș și a profesat această meserie până în 1951.
În perioada 1951-1960 a lucrat ca redactor la ziarul Neuer Weg. În paralel a urmat liceul la seral și a luat bacalaureatul.
Începând din 1960 și până la moarte a fost redactor la revista de literatură Neue Literatur. Din 1985 a fost redactor șef.
Scrierile sale au avut un pronunțat caracter autobiografic. Opera sa constă din povestiri, schițe și un roman.
Arnold Hauser a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În anul 1974 a primit premiul pentru proză.
[modificare] Lucrări (selecție)
- Kerben, București 1962
- Eine Tür geht auf, București 1964
- Leute die ich kannte, București, 1965
- Der fragwürdige Bericht Jakob Bühlmanns, roman, București, 1968
- Neuschnee im März. Bukarest 1968.
- Unterwegs, București, 1971.
- Examen Alltag, București, 1974
- Der Fischteich, Berlin 1980
[modificare] Traducere
- Simion Pop: Der heitere Friedhof (Cimitirul vesel), București 1972.
[modificare] Bibliografie
- Ernst Kulcsar: Literatur des Abwegs – Literatur des Irrwegs, disertație, Erlangen 2001
- Lexikon der Siebenbürger Sachsen, (Dicționar al sașilor transilvăneni), Thaur bei Innsbruck, 1993, ISBN 3-85373-140-6