Antoine Lévy

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Antoine Lévy
Date personale
Născut1832 Modificați la Wikidata
Lauterbourg, région Alsace⁠(d), Franța Modificați la Wikidata
DecedatFranța Modificați la Wikidata
Religieiudaism Modificați la Wikidata
Ocupațierabin
profesor
filolog[*]​ Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Antoine (Acher) Lévy (n.1832 - ?) a fost un rabin, jurnalist,pedagog și germanist evreu francez, care a activat mai mulți ani în România, fiind unul din promotorii spiritului înnoitor în iudaismul din România în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Antoine Levy a rostit întâia predică în Templul Coral din București și a stat între anii 1867-1869 în fruntea evreilor din București, adunați în Congregația Templului Coral,[1] îndeplinind, în paralel, funcția de director al Școlii israelite, comune comunităților așkenază și spaniolă (sefardă) din capitala României. Mai târziu, în anii 1867-1871 a fost rabin la Iași. Ulterior, întors în Franța, a fost profesor de limba germană la licee din Bordeaux și Paris, a purtat titlul de mare rabin („grand rabbin”) și a predat ca profesor la Seminarul rabinic din Paris.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Antoine Acher Lévy s-a născut în anul 1832 într-o familie de evrei din orașul Lauterbourg din Alsacia și de aceea a fost cunoscut și ca Antoine Lévy Elsass. El și-a început cariera ca profesor la școala evreiască din localitatea natală. Între anii 1857-1873 a trăit mai mult în străinătate, mai ales în Germania, unde a făcut studii rabinice, în continuarea celor de la Seminarul Rabinic din Paris.[2] [3] și în România. Mai întâi a lucrat la București ca profesor particular. Apoi, după ce la 6 iulie 1867 a rostit predica inaugurală la Templul Coral din București, Lévy a fost însărcinat cu conducerea serviciului divin la înmormântarea lui Iacob Löbel, unul din fruntașii comunității evreiești.

Între anii 1867-1869 a fost conducătorul congregației Templului Coral din București. Lévy a întemeiat la București două ziare evreiești L'Espérance și Viitorul. În anul 1869 el s-a mutat la Iași, unde a fost angajat ca rabin și predicator la Sinagoga sau Templul Beit Yaakov, numit astfel în cinstea bancherului Jacob de Neuschotz.[4][5] În 1870, în calitatea sa de rabin șef al comunității moderne (de maskilim) a evreilor din Iași, rabinul Antoine Lévy l-a întâmpinat la Templul Neuschotz pe domnitorul Carol I al României.[6]

Antoine Lévy a fost prieten cu revoluționarul, jurnalistul și activistul francez Armand Lévy. Împreună ei au cutreierat localitățile din România pentru a strânge donații pentru publicațiile evreiești pe care le-au întemeiat în România. În 1873 Antoine Lévy s-a întors în Franța, stabilindu-se temporar la Bordeaux, unde fratele său, Simon Lévy, păstorea ca rabin șef.[7] În anul 1875 Levy a predat limba germană într-un liceu din Bordeaux și în 1877 a absolvit examenul de agregațiune.[8] Ulterior s-a mutat la Paris, unde între anii 1877-1894 a predat germana la Liceul Charlemagne. Având titlul de mare rabin, el a devenit și profesor la Seminarul rabinic din Paris.[9]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

1/în domeniul iudaismului
  • Die Exegese bei französischen Israeliten von 10. bis 14. Jahrhundert, Institut zur Förderung der israelitischen Literatur - Schriften, Oscar Leiner, Leipzig,1873 (traducere din franceză - Exegeza la israeliții francezi în secolele al X-lea-al XIV-lea)
2/ în domeniul predării limbii germane: (în editura Le Soudier)
  • 1881 Morceaux choisis des philosophes allemands

[10]

  • 1888 Méthode pratique de langue allemande
  • 1891 Grimm, Kinder- und Hausmärchen. Hebel, Das Schatzkästlein. Extraits, avec notices biographiques et annotations
  • Langue allemande, auteurs allemands, poésie et prose. Heine. Ausgewählte Werke, Poesie und Prosa, avec notice biographique et annotations par Antoine Lévy

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ E.Feldman, L.Z. Herșcovici 2009
  2. ^ Joseph Cohen, Chronique en La Verité israélite, recueil d'instruction religieuse, vol. 2, Paris, p. 31, 13 mai 1860
  3. ^ Jacques Brethomé, La Langue de l'autre, Histoire des professeurs d'allemand de lycées, 1850-1880 2004 Éditions littéraires et linguistiques de l'université de Grenoble, p. 83.
  4. ^ Lucian Zeev Herșcovici, Le mouvement de la haskalah parmi les juifs de Roumanie, p. 8.
  5. ^ http://www.scribd.com/doc/36880752/Iacob-de-Neuschotz Jacob de Neuschotz 1819 - 1888 Viața și faptele în texte și documente, pp. 127-128.
  6. ^ Bulletin de l`Alliance Israélite Universelle, 1 iulie 1870, p. 20.
  7. ^ Maimoni și Olshovi-Schlanger 2006, p. 141
  8. ^ les agrégés de l'enseignement secondaire 1809-1850
  9. ^ Jacques Brethomé 2004 p. 83
  10. ^ online

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Evreii din România, Federația Comunităților Evreiești din România, Hasefer, București, 2008
  • Baruch Tercatin și Lucian-Zeev Herșcovici, „Prezențe rabinice în perimetrul românesc”, Editura Hasefer București, 2008
  • Teodor Lavi - Pinkas Hakehillot - Romania - vol.I, Yad Vashem Yerushalayim, 1969
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Antoine_Lévy&oldid=15613138