Alexandru D. Rădulescu
Alexandru D. Rădulescu medic și scriitor, academician (n. 26.08.1886, Focșani-Vrancea - m. 11.04.1979, București).
[modificare] Cursuri
Studii liceale la Constanța și Focșani, universitare (medicale) la București, unde, in 1914 își susține teza de doctorat cu titlul Un procedeu simplu de gastro-enterostomie și enteroanastamozã fãrã deschiderea prealabilã a organelor cavitare.
[modificare] Carieră
Medic la CFR (1914-1916), preparator la Clinica II Chirurgie din București (1915-1919), adjunct al Directorului Clinicii de Chirurgie de la facultatea de Medicinã din Cluj (1919-1922), medic primar și director al Spitalului de Chirurgie Infantilã din Cluj (1920-1940), medic la Spitalul de Ortopedie și Tuberculozã Chirurgicalã din București (1940-1962). Membru corespondent al Academiei Române din 1948, membru titular din 1955. În timpul Rãzboiului de Reîntregire (1916-1918) e medic chirurg la Spitalul de Campanie nr. 5. În 1921 înfiinteazã la Cluj, pentru prima datã în România, Spitalul de Ortopedie, unitate model ce cuprindea, pe langa obișnuitele paturi, și un atelier de protezare, precum și o secție de recuperare funcțional. Este fondatorul Revistei de ortopedie și chirurgie infantilã în 1927 și al Societãții Române de Ortopedie în 1931. Contribuții însemnate la afirmarea ortopediei ca specialitate independentã în medicina româneascã prin lucrarile Mica chirurgie și elemente de patologie chirurgicalã (1934), Tratat de ortopedie chirurgicalã (1939). E preocupat de grefele și transplantele osoase, de tratamentul luxațiilor și fracturilor, de chirurgia sechelelor și poliomielitã, inaugurând o serie de procedee operatorii originale descrise în lucrãri ca: Greffes et transplants osseux chez I'homme (1924), Ortopedie chirurgicalã (1956), Artroplastia (1958), Scoliozele (1961), Transplanturi și grefe osoase și cartilaginoase (1975) etc. Aduce inovații în tehnica operatorie, echipamentul și instrumentarul chirurgical ortopedic (masa ortopedicã Rãdulescu, scãrița de extensiune, depanatorul de floare, strângãtorul de sârma, despicãtorul de coaste, pense cu astragal etc.). Acordã o atenție deosebitã tehnicii protezice, îmbogãțind-o cu metode personale (genunchiul blocabil, mâna mecanicã Rãdulescu Aldea, aparatele pentru paralizie poliomietelicã, coastele pentru scoliozã etc.). Publicã literaturã cu numele adevarat sau cu pseudonimul Furpa Sera: Bãtea un vant de nebunie (1931), Surprinși în intimitate (1931), Trebuie sã înving (roman, 1946) etc. Se bucurã de o largã recunoaștere naționalã și internationalã, fiind membru al unor prestigioase instituții științifice: Academia de Științe Medicale din București, Academia de Chirurgie din Paris, Societatea Internaționalã de Chirurgie, Societãțile de Ortopedie din Bordeaux, Leipzig, Paris, Sofia, Varșovia.
