Airbus A300
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Airbus A300 este un avion comercial de pasageri şi cargo, bimotor, scurt şi mediu curier de mare capacitate (cu două culoare). A fost primul avion construit de către concernul Airbus, şi a fost produs în perioda 1972-2007, fiind de altfel şi primul (şi singurul) model Airbus scos din producţie. În total au fost produse 557 bucăţi, din care toate livrate. Avionul a fost un succes comercial, lansând Airbus ca unul din cei doi producători importanţi de aeronave comerciale, evoluând de la un model de pasageri (în anii '70 şi '80) la unul cargo (în anii '90 şi 2000), odată cu evoluţia liniilor aeriene (care astăzi folosesc pe rutele servite în trecut de A300, avioane mai mici, dar la frecvenţe mult mai dese şi care şi-au deschis puncte operaţionale şi în aeroporturi mici, asigurând rute directe). Conceptul s-a bazat pe cerinţele directorului de atunci al American Airlines, Frank Kolk, care voia o aeronavă de mare capacitate pentru rute interne.
Cuprins |
[modifică] Istorie
Aeronava a adus câteva inovaţii - o aripă extrem de avansată, protecţie împotriva micro-golurilor de aer şi fenomenului de shear, autopiloţi avansaţi, şi utilizarea de materiale compozite. În plus, modelele ulterioare au adus alte inovaţii, precum utilizarea instrumentelor electronice de pilotaj, şi necesitatea a doar doi piloţi (a fost primul avion de mare capacitate de acest tip), asigurând economii importante. În plus, avionul a fost gândit să înlocuiască tri-motoarele DC-10 şi Lockheed L-1011, asigurând economii încă şi mai mari. Cu toate acestea, în primii ani comenzile au fost puţine, existând momente în care avioane deja produse îşi aşteptau cumpărătorii în curtea fabricii - liniile aeriene fiind destul de neîncrezătoare la o companie nouă precum Airbus, şi considerând limitările date de existenţa a doar două motoare ca fiind prea mari (în anii '70, avioanele bimotoare erau limitate la maximum 60 de minute zbor deasupra apei - limita a fost extinsă până la 207 minute şi apoi (în 2007) abandonată complet). Cu toate acestea, o comandă din partea Eastern Air Lines în 1977, influenţată de economia avionului, a dus la o explozie a popularităţii aeronavei, în numai 4 ani vânzându-se 300 de bucăţi, mai ales companiilor din Asia, unde, datorită populaţiei mari, există cerinţă foarte mare de transport pe distanţe scurte. Avionul a fost atât de popular, încât competitorul principal a lansat imediat un model similar (Boeing 767), capabil însă şi de zboruri lung-curier. Astăzi avionul este folosit în continuare pentru pasageri, dar ultimele modele au fost vândute operatorilor cargo (în special de pachete - masa mică şi volumul mare al acestora se pretează foarte bine acestui avion), precum FedEx şi UPS.
Deşi linia de producţie a acestui model s-a închis, Airbus va continua producţia de piese de schimb până cel mai devreme în 2025 (sau mai târziu, în funcţie de cerere) şi a încorporat multe din elementele acestui model în avioane mai recente (precum Airbus A330 şi Airbus A340).
[modifică] Modele
Au existat 10 modele ale avionului :
- A300B1 - doar două avioane, un prototip şi un model de teste, apoi vândut. Propulsat de motoare GE CF6-50A, cu o capacitate de 259 de pasageri şi o masă maximă autorizată de 132 tone.
- A300B2 - primul model de producţie, propulsat de motoare GE CF6 sau Pratt and Whitney JT92, cu o masă maximă între 137 şi 142 t.
- A300B4 - modelul principal produs, cu capacitate sporită de combustibil şi o masă maximă între 157 şi 165 t.
- A300B4-203FF, -220FF - primul avion de capacitate mare cu doar doi piloţi.
- A300B10 (Airbus A310 - vezi articolul principal despre acest model) - scurtat pentru autonomie mai mare, cu aripi şi coadă remodelate şi capacitate crescută de combustibil.
- A300C4 - model convertibil (cargo şi pasageri)
- A300-600 - model de mărimea A300B2, dar folosind îmbunătăţirile aduse de A310, cu motoare mai puternice (PW4000 sau CF6-80)
- A300-600ST (Super Transporter sau Beluga) - model pentru uz intern Airbus pentru transportul de fuselaje între cele două fabrici (din Germania şi Franţa), cu fuselajul înălţat pentru a putea încăpea un alt fuselaj înăuntru. Au înlocuit vechile Aerospacelines Guppy, în serviciu încă din 1972 (şi care au fost folosite şi la construcţia A300).
- A300-600R - model cu autonomie mai mare, prin introducerea unui rezervor suplimentar în coadă.
- A300-600C - model convertibil (cargo şi pasageri)
[modifică] Specificaţii tehnice
| A300B4 | A300-600R | A300-600F | |
|---|---|---|---|
| Capacitate (pasageri, 2-clase) | 266 | n/a | |
| Lungime | 54.08 m sau 177' 3" | ||
| Lungimea aripilor | 44.85 m sau 147' 2" | ||
| Înălţime | 16.62 m or 54' 6" | ||
| Lăţimea cabinei | 5.28 m | ||
| Diametru fuselaj | 5.64 m | ||
| Masă (avion gol) | 90,060 kg sau 98,132 lb | 81,900 kg sau 180,700 lb | |
| Masă maximă autorizată | 165,000 kg sau 364,980 lb. | 170,500 kg sau 375,100 lb | |
| Viteză de croazieră | Mach 0.78 | ||
| Viteză maximă | Mach 0.86 | ||
| Autonomie (capacitate maximă) | 6,670 km sau 5,300 nm | 2,950 nm | |
| Capacitate combustibil | 68,150 l | ||
| Motoare | 2X CF6-50C2 sau JT9D-59A | 2X CF6-80C2 sau PW4156 | |
| Piloţi | 3 | 2 | |
[modifică] Incidente
Avionul a fost implicat într-un număr de incidente - unele celebre. Printre acestea se numără deturnarea avionului Air France 139 pe aeroportul din Entebbe în 1976, cursa Iran Air 655, doborâtă de marina americană în 1988, cursa 587 a American Airlines, prăbuşită deasupra New Yorkului în 2001, la două luni după atentatele de la 11 septembrie din cauza unei probleme tehnice şi a unei erori de pilotaj, şi cursa DHL Baghdad - Bahrain din 22 noiembrie 2003, lovită de insurgenţi cu o rachetă la decolarea de pe Aeroportul Baghdad, şi care a aterizat cu succes, deşi a pierdut complet controlul asupra sistemelor hidraulice, fiind singurul avion comercial care a realizat o astfel de performanţă cu succes.
[modifică] Legături
- Linia Airbus : Airbus A300 - Airbus A310 - Airbus A320 - Airbus A340 - Airbus A350 - Airbus A380
- Concurenţi : Boeing 767, Iliuşin Il-86
- Site oficial
- Imagini cu avionul A300
|
||||||||
