Adad

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Zeități din Orientul Mijlociu
Zeități levantine

Adonis | Anat | Asherah | Astarte | Ba'al | Berith | Dagon | El | Elyon | Elohim | Hadad | Mot | Salem | Shaddai | Yaw

Nume ale lui Dumnezeu în Biblia ebraică

Adonai | El | Elohim | Elyon | Shaddai | Shekinah | YHWH

Zeități mesopotamiene

Adad | Amurru | An/Anu | Anshar | Asshur | Abzu/Apsu | Enki/Ea | Enlil | Ereshkigal | Inanna/Ishtar | Kingu | Kishar | Lahmu și Lahamu | Marduk | Mummu | Nabu | Nammu | Nanna/Sin | Nergal | Ninhursag/Damkina | Ninlil | Tiamat | Utu/Shamash

editează
Sodaţi asirieni cărând o statuie a lui Adad

Adad (Addu, rar Ramman; ->Fulgerătorul) este zeu mesopotamian de origine sumeriană (Ishkuru) al trăsnetului și ploii, identificat în Babilon, sub numele atributiv Addu, cu Marduk.

Era venerat în general ca stăpân al apelor violente, care a declanșat potopul și deci poate distruge recoltele prin ploi excesive sau, dimpotrivă, printr-o mare secetă. reținând apele necesare ogoarelor.

Era considerat totuși zeu sentimental, cu vagi nuanțe prometeice: când zeul suprem Enlil, spre a pedepsi omenirea, ordonă curmarea ploilor, oamenii îl invocă prin sacrificii pe Adad: "îi puseră dinainte [turte] coapte, iar lui îi plăcu prinosul de făină coaptă, [...] i se făcu rușine și ridică mâna. În fiece dimineață făcu să plouă din ceață, iar în fiece noapte lăsă să pice roua pe furiș" (Când zeii erau încă oameni, II, 26-32).

Cultul lui Adad era foarte răspândit (în Canaan - același Addu), uneori ca al zeului global al furtunii.

Adesea, Adad era reprezentat cu un ciocan într-o mână și cu un snop de fulgere în cealaltă.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

"Mitologie generală" - Victor Kernbach, 1989 - pag. 12

Legături externe[modificare | modificare sursă]