Acid lisergic dietilamid

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acid lisergic dietilamid
LSD-2D-skeletal-formula-and-3D-models.png
Lsd3D.gif
Nume IUPAC
(6aR,9R)-N,N-dietil-7-metil-4,6,6a,7,8,9-hexahidroindolo-[4,3-fg]chinolin-9-carboxamidă
Alte denumiri LSD, LSD-25, lisergidă, dietilamida acidului D-lisergic,
N,N-dietil-D-lisergamidă
Identificare
Număr CAS 50-37-3
Cod ATC
Informații generale
Formulă chimică C20H25N3O
Aspect
Masă molară 323,431 g/mol
Proprietăți
Densitate
Starea de agregare
Punct de topire
Punct de fierbere
Solubilitate
Solubilitate
Miros
Miros
Aciditate (pKa)
Bazicitate(pKb)
Structură cristalină
Anion
Cation
Duritate (Scara Mohs)
Presiunea vaporilor
Indice de refracție(nD)
Vâscozitate
Momentul dipol
Temperatură de aprindere
Date clinice
Statut legal
Categorie drog
Căi de administrare oral, transdermal, intramuscular, intravevos
Date farmacocinetice
Metabolism hepatic
Timp de înjumătățire biologic 3 ore
Excreție renală
Pericol
Reglementări europene
T+ : Foarte toxic
Foarte toxic,
Fraze R R26/27/28, R40
Fraze S S22, S28, S36, S45
Reglementări mondiale
SGH06 : ToxicSGH08 : Sensibilizant, mutagen, cancerigen, reprotoxic
Pericol
H300, H310, H330, H351, P260, P264, P280, P284, P302, P310, P350,
NFPA 704

NFPA 704.svg

Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Acidul lisergic dietilamid-25 ( din germană Lysergsäure-diethylamid LSD, de asemenea numit LSD-25) este un drog psihedelic semisintetic, ce aparține familiei de triptamine. Probabil cel mai cunoscut și răspândit psihedelic, LSD-ul a fost folosit în principal ca un drog recreațional, un enteogen și o unealtă în ajutorul diverselor practici precum meditația, psihonautică, proiecte artistice și psihoterapie psihedelica. Este sintetizat din acidul lisergic, derivat din cornul de secară, o ciupercă a grânelor, ce de obicei se regăsește pe orez.

LSD-ul este sensibil la oxigen, lumină ultravioletă și clor, mai ales sub formă lichidă, deși potența sa se poate menține ani de zile, dacă este depozitat la rece, departe de lumină și umezeală. În formă pură, este incolor, inodor și ușor amar. LSD-ul este de cele mai multe ori administrat oral, de obicei pe un substrat precum hârtie sugativa, un cub de zahăr sau gelatină. În forma sa lichidă, poate fi administrat prin injecție intramusculară sau intravenoasă. Doza necesară pentru efecte psihoactive la oameni este intre 25 și 500 µg (micrograme), însă consumat des, se poate ajunge la 1200 µg per doză din pricina toleranței.

Introdus de Laboratoarele Sandoz ca un drog cu diverse întrebuințări psihiatrice, LSD-ul a devenit rapid un agent terapeutic ce oferea multe speranțe. Însă, întrebuințarea medicală excesivă a substanței in societatea vestica la mijlocul secolului 20, a condus la o serie de complicații politice ce s-au terminat cu interdicția substanței atât în folosuri medicale, cât și recreaționale și spirituale. În ciuda acestor lucruri, drogul este și astazi considerat, în anumite cercuri intelectuale, promițător ca substanță medicală. O serie de organizații-inclusiv Fundatia Beckley, MAPS, Institutul de Cercetare Heffter și Fundația Albert Hofmann-există cu scopul de a finanța, încuraja și coordona cercetările în scopuri medicale ale substanței.

LSD isomers.png

Istoric[modificare | modificare sursă]

  • Chimistul elvețian Albert Hofmann sintetizează pentru prima oară această substanță în anul 1938 în cercetările lui privind „cornul secarei” cu scopul extragerii unei substanțe care să stimuleze circulația sanguină. LSD cunoscut și sub denumirea comercială „Delysid” folosită de concernul farmaceutic Sandoz, era un preparat pentru tratamentul bolilor psihice și pentru scopuri de cercetare.
  • Efectul său halucinogen îl descoperă Hofmann prin întîmplare la data de 16 aprilie 1943 după ce probabil substanța s-a absorbit prin pielea cercetătorului. El repetă acest proces la data de 19 Aprilie 1943 prin administrarea de 250 micrograme LSD corespunzînd azi (ca. 50 µg) LSD stabilind efectul halucinogen puternic. Această dată este sărbătorită de fanii drogului ca „Ziua bicicletei”, deoarece Hofmann în ziua amintită fiind sub acțiunea drogului merge acasă cu bicicleta.