Viroză respiratorie: Diferență între versiuni

Modifică legăturile
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Revizuit, corectat și completat - Alte cauze și Fiziopatologie
Revizuit diagnostic, prevenire și tratamentul simptomatic
Linia 30: Linia 30:
===Evoluție===
===Evoluție===
O răceală începe în mod normal printr-o senzație de oboseală și de frig, strănut și o durere de cap, urmată în zilele următoare de secreții nazale și tuse<ref name=E24/>. Simptomele se pot manifesta în primele 16 ore de la expunere<ref>{{cite book|first=editors, Richard A. Helms|title=Textbook of therapeutics : drug and disease management|year=2006|publisher=Lippincott Williams & Wilkins|location=Philadelphia, Pa. [u.a.]|isbn=9780781757348|page=1882|url=http://books.google.ca/books?id=aVmRWrknaWgC&pg=PA1882|edition=8.}}</ref>, atingând apogeul la 2-4 zile de la debut<ref name=Eccles2005/><ref>{{cite book|last=al.]|first=edited by Helga Rübsamen-Waigmann ... [et|title=Viral Infections and Treatment.|year=2003|publisher=Informa Healthcare|location=Hoboken|isbn=9780824756413|page=111|url=http://books.google.ca/books?id=AltZnmbIhbwC&pg=PA111}}</ref>. Acestea se ameliorează, în mod obișnuit, în 7-10 zile, dar în unele cazuri pot persista până la trei săptămâni.<ref name=Heik2003>{{cite journal |author=Heikkinen T, Järvinen A |title=The common cold |journal=Lancet |volume=361|issue=9351 |pages=51–9 |year=2003 |month=January |pmid=12517470|doi=10.1016/S0140-6736(03)12162-9 }}</ref> Durata medie a tusei este de 18 zile<ref name="pmid23319500">{{cite journal | last1 = Ebell | first1 = M. H. | last2 = Lundgren | first2 = J. | last3 = Youngpairoj | first3 = S. | title = How long does a cough last? Comparing patients' expectations with data from a systematic review of the literature. | journal = Annals of Family Medicine | date = Jan – Feb 2013 | volume = 11 | issue = 1 | pages = 5–13 | pmid = 23319500 | doi = 10.1370/afm.1430 | pmc = 3596033}}</ref>, iar în unele cazuri, persoanele afectate pot dezvolta o tuse post-virală care se poate menține după ce infecția a dispărut<ref name="pmid21198555">{{cite journal |author=Dicpinigaitis PV |title=Cough: an unmet clinical need |journal=Br. J. Pharmacol. |volume=163 |issue=1 |pages=116–24 |date=May 2011 |pmid=21198555 |pmc=3085873 |doi=10.1111/j.1476-5381.2010.01198.x |url=}}</ref>. La copii, tusea durează mai mult de zece zile în 30-40% din cazuri, ajungând la peste 25 de zile în 10% din cazuri<ref>{{cite journal | author = Goldsobel AB, Chipps BE | title = Cough in the pediatric population | journal = J. Pediatr. | volume = 156 | issue = 3 | pages = 352–358.e1 | date = March 2010 | pmid = 20176183 | doi = 10.1016/j.jpeds.2009.12.004 }}</ref>.
O răceală începe în mod normal printr-o senzație de oboseală și de frig, strănut și o durere de cap, urmată în zilele următoare de secreții nazale și tuse<ref name=E24/>. Simptomele se pot manifesta în primele 16 ore de la expunere<ref>{{cite book|first=editors, Richard A. Helms|title=Textbook of therapeutics : drug and disease management|year=2006|publisher=Lippincott Williams & Wilkins|location=Philadelphia, Pa. [u.a.]|isbn=9780781757348|page=1882|url=http://books.google.ca/books?id=aVmRWrknaWgC&pg=PA1882|edition=8.}}</ref>, atingând apogeul la 2-4 zile de la debut<ref name=Eccles2005/><ref>{{cite book|last=al.]|first=edited by Helga Rübsamen-Waigmann ... [et|title=Viral Infections and Treatment.|year=2003|publisher=Informa Healthcare|location=Hoboken|isbn=9780824756413|page=111|url=http://books.google.ca/books?id=AltZnmbIhbwC&pg=PA111}}</ref>. Acestea se ameliorează, în mod obișnuit, în 7-10 zile, dar în unele cazuri pot persista până la trei săptămâni.<ref name=Heik2003>{{cite journal |author=Heikkinen T, Järvinen A |title=The common cold |journal=Lancet |volume=361|issue=9351 |pages=51–9 |year=2003 |month=January |pmid=12517470|doi=10.1016/S0140-6736(03)12162-9 }}</ref> Durata medie a tusei este de 18 zile<ref name="pmid23319500">{{cite journal | last1 = Ebell | first1 = M. H. | last2 = Lundgren | first2 = J. | last3 = Youngpairoj | first3 = S. | title = How long does a cough last? Comparing patients' expectations with data from a systematic review of the literature. | journal = Annals of Family Medicine | date = Jan – Feb 2013 | volume = 11 | issue = 1 | pages = 5–13 | pmid = 23319500 | doi = 10.1370/afm.1430 | pmc = 3596033}}</ref>, iar în unele cazuri, persoanele afectate pot dezvolta o tuse post-virală care se poate menține după ce infecția a dispărut<ref name="pmid21198555">{{cite journal |author=Dicpinigaitis PV |title=Cough: an unmet clinical need |journal=Br. J. Pharmacol. |volume=163 |issue=1 |pages=116–24 |date=May 2011 |pmid=21198555 |pmc=3085873 |doi=10.1111/j.1476-5381.2010.01198.x |url=}}</ref>. La copii, tusea durează mai mult de zece zile în 30-40% din cazuri, ajungând la peste 25 de zile în 10% din cazuri<ref>{{cite journal | author = Goldsobel AB, Chipps BE | title = Cough in the pediatric population | journal = J. Pediatr. | volume = 156 | issue = 3 | pages = 352–358.e1 | date = March 2010 | pmid = 20176183 | doi = 10.1016/j.jpeds.2009.12.004 }}</ref>.

==Etiologie==
==Etiologie==
===Virologie===
===Virologie===
Linia 37: Linia 38:
===Mod de transmitere===
===Mod de transmitere===
Virusul responsabil de răceală se transmite în mod tipic prin inhalarea picăturilor mici din aer (aerosoli), prin contact direct cu secreții nazale infectate sau diverse obiecte prin care se poate transmite infecția<ref name=CE11/><ref name=Cold197>{{cite book|last=editors|first=Ronald Eccles, Olaf Weber,|title=Common cold|year=2009|publisher=Birkhäuser|location=Basel|isbn=978-3-7643-9894-1|page=197|url=http://books.google.ca/books?id=rRIdiGE42IEC&pg=PA197|edition=Online-Ausg.}}</ref> (îmbrăcăminte de lână, cărți)<ref>Năstase C I - Dicționar Medical, Ed. Medicală, București 1998</ref>. Până în acest moment nu s-a stabilit care dintre aceste căi prezintă riscul cel mai mare. Cu toate acestea, contactul fizic dintre persoane, cu sau fără implicarea unui obiect contaminat, pare să fie de-o mai mare importanță decât transmiterea prin aerosoli<ref name=E211>Eccles pp. 211, 215</ref>. Virusurile au capacitatea de a supraviețui perioade îndelungate de timp în mediu (peste 18 ore în cazul rinovirusurilor). Se pot atașa de mâinile oamenilor cu care vin în contact și ulterior transmise către ochii sau nasul lor unde infecția are loc<ref name=Cold197/>. Transmiterea este des întâlnită în cadrul grădinițelor sau școlilor, din cauza prezenței multor copii cu imunitate scăzută, care adesea au și o igienă precară<ref name=Text2007/>. Prin intermediul lor, aceste infecții sunt transmise mai apoi acasă, către alți membrii ai familiei<ref name=Text2007>{{cite book|last=al.]|first=edited by Arie J. Zuckerman ... [et|title=Principles and practice of clinical virology|year=2007|publisher=Wiley|location=Hoboken, N.J.|isbn=978-0-470-51799-4|page=496|url=http://books.google.ca/books?id=OgbcUWpUCXsC&pg=PA496|edition=6th}}</ref>. Nu există nici-o dovadă că aerul recirculat din timpul zborurilor cu avioanele comerciale ar fi o metodă de transmitere<ref name=Cold197/>. Totuși, persoanele care se află în proximitatea acestor guri de ventilație a aerului pot prezenta un risc crescut<ref name=E211/>. Răcelile cauzate de rinovirus au cel mai mare grad de infecțiozitate doar în primele trei zile de la apariția simptomelor, fiind mult mai puțin periculoase ulterior<ref name="contagiousness">{{cite journal|contribution=Contagiousness of the common cold|author1=Gwaltney JM Jr|author2=Halstead SB|author-separator=,}} Invited letter in {{cite journal|title=Questions and answers|journal=Journal of the American Medical Association|date=16 July 1997|volume=278|issue=3|pages=256–257|url=http://jama.ama-assn.org/content/278/3/256|accessdate=16 September 2011|doi=10.1001/jama.1997.03550030096050}}</ref>.
Virusul responsabil de răceală se transmite în mod tipic prin inhalarea picăturilor mici din aer (aerosoli), prin contact direct cu secreții nazale infectate sau diverse obiecte prin care se poate transmite infecția<ref name=CE11/><ref name=Cold197>{{cite book|last=editors|first=Ronald Eccles, Olaf Weber,|title=Common cold|year=2009|publisher=Birkhäuser|location=Basel|isbn=978-3-7643-9894-1|page=197|url=http://books.google.ca/books?id=rRIdiGE42IEC&pg=PA197|edition=Online-Ausg.}}</ref> (îmbrăcăminte de lână, cărți)<ref>Năstase C I - Dicționar Medical, Ed. Medicală, București 1998</ref>. Până în acest moment nu s-a stabilit care dintre aceste căi prezintă riscul cel mai mare. Cu toate acestea, contactul fizic dintre persoane, cu sau fără implicarea unui obiect contaminat, pare să fie de-o mai mare importanță decât transmiterea prin aerosoli<ref name=E211>Eccles pp. 211, 215</ref>. Virusurile au capacitatea de a supraviețui perioade îndelungate de timp în mediu (peste 18 ore în cazul rinovirusurilor). Se pot atașa de mâinile oamenilor cu care vin în contact și ulterior transmise către ochii sau nasul lor unde infecția are loc<ref name=Cold197/>. Transmiterea este des întâlnită în cadrul grădinițelor sau școlilor, din cauza prezenței multor copii cu imunitate scăzută, care adesea au și o igienă precară<ref name=Text2007/>. Prin intermediul lor, aceste infecții sunt transmise mai apoi acasă, către alți membrii ai familiei<ref name=Text2007>{{cite book|last=al.]|first=edited by Arie J. Zuckerman ... [et|title=Principles and practice of clinical virology|year=2007|publisher=Wiley|location=Hoboken, N.J.|isbn=978-0-470-51799-4|page=496|url=http://books.google.ca/books?id=OgbcUWpUCXsC&pg=PA496|edition=6th}}</ref>. Nu există nici-o dovadă că aerul recirculat din timpul zborurilor cu avioanele comerciale ar fi o metodă de transmitere<ref name=Cold197/>. Totuși, persoanele care se află în proximitatea acestor guri de ventilație a aerului pot prezenta un risc crescut<ref name=E211/>. Răcelile cauzate de rinovirus au cel mai mare grad de infecțiozitate doar în primele trei zile de la apariția simptomelor, fiind mult mai puțin periculoase ulterior<ref name="contagiousness">{{cite journal|contribution=Contagiousness of the common cold|author1=Gwaltney JM Jr|author2=Halstead SB|author-separator=,}} Invited letter in {{cite journal|title=Questions and answers|journal=Journal of the American Medical Association|date=16 July 1997|volume=278|issue=3|pages=256–257|url=http://jama.ama-assn.org/content/278/3/256|accessdate=16 September 2011|doi=10.1001/jama.1997.03550030096050}}</ref>.

===Rolul vremii în apariția răcelii===
===Rolul vremii în apariția răcelii===
Potrivit tradiției populare, răceala poate fi „luată” ca urmare a expunerii prelungite la temperaturi scăzute, cum ar fi condițiile de ploaie sau iarnă<ref>{{cite news |author=Zuger, Abigail |title='You'll Catch Your Death!' An Old Wives' Tale? Well.. |newspaper=[[The New York Times]] |date=4 March 2003 |url=http://www.nytimes.com/2003/03/04/science/you-ll-catch-your-death-an-old-wives-tale-well.html}}</ref>. Câteva dintre virusurile care cauzează răceala sunt sezoniere, având loc mult mai frecvent în timpul condițiilor de umezează sau de frig<ref>Eccles p. 79</ref>. Motivul care stă la baza acestui fapt nu au fost pe deplin elucidate<ref name=nhs>{{cite web|title=Common cold – Background information|url=http://www.cks.nhs.uk/common_cold/background_information/prevalence|publisher=National Institute for Health and Clinical Excellence|accessdate=19 March 2013}}</ref>. Cauzele ar putea fi determinate de schimbările induse de frig asupra sistemului respirator<ref name="EcclesPg" />, răspunsul imun scăzut<ref name="Mourtzoukou"/> și nivelul scăzut de umiditate care crește gradul de transmitere virală. Acesta din urmă are loc probabil datorită aerului uscat care permite aerosolilor virali să se disperseze pe o distanță mai lungă și să persiste mai mult timp în aer<ref>Eccles p. 157</ref>. Ar putea fi și din cauza factorilor sociali, prin persoanele care petrec mai mult timp într-o încăpere lângă o persoană infectată<ref name="EcclesPg">Eccles p. 80</ref>, așa cum este cazul, în mod specific, copiilor la școală<ref name=Text2007/><ref name=nhs/>. Scăderea temperaturii organismului, ca factor de risc, este destul de controversată. Majoritatea dovezilor sugerează că ar putea totuși reprezenta o susceptibilitate crescută la infecții<ref name="Mourtzoukou">{{cite journal | author = Mourtzoukou EG, Falagas ME | title = Exposure to cold and respiratory tract infections | journal = The international journal of tuberculosis and lung disease : the official journal of the International Union against Tuberculosis and Lung Disease | volume = 11 | issue = 9 | pages = 938–43 | date = September 2007 | pmid = 17705968 | doi = }}</ref>.
Potrivit tradiției populare, răceala poate fi „luată” ca urmare a expunerii prelungite la temperaturi scăzute, cum ar fi condițiile de ploaie sau iarnă<ref>{{cite news |author=Zuger, Abigail |title='You'll Catch Your Death!' An Old Wives' Tale? Well.. |newspaper=[[The New York Times]] |date=4 March 2003 |url=http://www.nytimes.com/2003/03/04/science/you-ll-catch-your-death-an-old-wives-tale-well.html}}</ref>. Câteva dintre virusurile care cauzează răceala sunt sezoniere, având loc mult mai frecvent în timpul condițiilor de umezează sau de frig<ref>Eccles p. 79</ref>. Motivul care stă la baza acestui fapt nu au fost pe deplin elucidate<ref name=nhs>{{cite web|title=Common cold – Background information|url=http://www.cks.nhs.uk/common_cold/background_information/prevalence|publisher=National Institute for Health and Clinical Excellence|accessdate=19 March 2013}}</ref>. Cauzele ar putea fi determinate de schimbările induse de frig asupra sistemului respirator<ref name="EcclesPg" />, răspunsul imun scăzut<ref name="Mourtzoukou"/> și nivelul scăzut de umiditate care crește gradul de transmitere virală. Acesta din urmă are loc probabil datorită aerului uscat care permite aerosolilor virali să se disperseze pe o distanță mai lungă și să persiste mai mult timp în aer<ref>Eccles p. 157</ref>. Ar putea fi și din cauza factorilor sociali, prin persoanele care petrec mai mult timp într-o încăpere lângă o persoană infectată<ref name="EcclesPg">Eccles p. 80</ref>, așa cum este cazul, în mod specific, copiilor la școală<ref name=Text2007/><ref name=nhs/>. Scăderea temperaturii organismului, ca factor de risc, este destul de controversată. Majoritatea dovezilor sugerează că ar putea totuși reprezenta o susceptibilitate crescută la infecții<ref name="Mourtzoukou">{{cite journal | author = Mourtzoukou EG, Falagas ME | title = Exposure to cold and respiratory tract infections | journal = The international journal of tuberculosis and lung disease : the official journal of the International Union against Tuberculosis and Lung Disease | volume = 11 | issue = 9 | pages = 938–43 | date = September 2007 | pmid = 17705968 | doi = }}</ref>.

===Alte cauze===
===Alte cauze===
[[Imunitatea de grup]], generată de o expunere anterioară la virusurile care determină răceala, are un rol important în limitarea transmiterii virale. Acest lucru a fost observat în rândul tinerilor, care prezintă un risc crescut de infecții respiratorii<ref name=E78/>. Un sistem imunitar slăbit poate fi, de asemenea, un factor de risc pentru boală<ref name=E78/><ref>Eccles p. 166</ref>. Deprivarea de somn și [[mulnutriție|malnutriția]] au fost și ele asociate cu un risc crescut de dezvoltare a infecției în urma expunerii la rinovirus, datorită efectelor lor asupra funcției imunitare<ref>{{cite journal | author = Cohen S, Doyle WJ, Alper CM, Janicki-Deverts D, Turner RB | title = Sleep habits and susceptibility to the common cold | journal = Arch. Intern. Med. | volume = 169 | issue = 1 | pages = 62–7 | date = January 2009 | pmid = 19139325 | pmc = 2629403 | doi = 10.1001/archinternmed.2008.505 }}</ref><ref>Eccles pp. 160–165</ref>. [[Alăptare|Alăptarea]] scade riscul [[otita medie|otitei medii]] acute și infecțiilor tractului respirator inferior, alături de alte boli<ref>{{cite journal|last1=McNiel|first1=ME |last2=Labbok |first2=MH |last3=Abrahams |first3=SW |title=What are the risks associated with formula feeding? A re-analysis and review.|journal=Breastfeeding review : professional publication of the Nursing Mothers' Association of Australia|date=July 2010|volume=18|issue=2|pages=25–32|pmid=20879657}}</ref>. Este recomandat ca alăptarea să fie continuată atunci când [[sugar|sugarul]] suferă de răceală<ref>{{cite book|last=Lawrence|first=Ruth A. Lawrence, Robert M.|title=Breastfeeding a guide for the medical profession|publisher=Mosby/Elsevier|location=Maryland Heights, Mo.|isbn=9781437735901|page=478|url=http://books.google.ca/books?id=c4BnozBW3EMC&pg=PA478|edition=7th|date=2010-09-30}}</ref>. În țările dezvoltate alăptarea ar putea să nu fie, totuși, suficientă pentru protecția împotriva virozei respiratorii<ref>{{cite book|last=Williams|first=[edited by] Kenrad E. Nelson, Carolyn F. Masters|title=Infectious disease epidemiology : theory and practice|year=2007|publisher=Jones and Bartlett Publishers|location=Sudbury, Mass.|isbn=9780763728793|page=724|url=http://books.google.ca/books?id=o_j-G4zJ4cQC&pg=PA724|edition=2nd ed.}}</ref>.
[[Imunitatea de grup]], generată de o expunere anterioară la virusurile care determină răceala, are un rol important în limitarea transmiterii virale. Acest lucru a fost observat în rândul tinerilor, care prezintă un risc crescut de infecții respiratorii<ref name=E78/>. Un sistem imunitar slăbit poate fi, de asemenea, un factor de risc pentru boală<ref name=E78/><ref>Eccles p. 166</ref>. Deprivarea de somn și [[mulnutriție|malnutriția]] au fost și ele asociate cu un risc crescut de dezvoltare a infecției în urma expunerii la rinovirus, datorită efectelor lor asupra funcției imunitare<ref>{{cite journal | author = Cohen S, Doyle WJ, Alper CM, Janicki-Deverts D, Turner RB | title = Sleep habits and susceptibility to the common cold | journal = Arch. Intern. Med. | volume = 169 | issue = 1 | pages = 62–7 | date = January 2009 | pmid = 19139325 | pmc = 2629403 | doi = 10.1001/archinternmed.2008.505 }}</ref><ref>Eccles pp. 160–165</ref>. [[Alăptare|Alăptarea]] scade riscul [[otita medie|otitei medii]] acute și infecțiilor tractului respirator inferior, alături de alte boli<ref>{{cite journal|last1=McNiel|first1=ME |last2=Labbok |first2=MH |last3=Abrahams |first3=SW |title=What are the risks associated with formula feeding? A re-analysis and review.|journal=Breastfeeding review : professional publication of the Nursing Mothers' Association of Australia|date=July 2010|volume=18|issue=2|pages=25–32|pmid=20879657}}</ref>. Este recomandat ca alăptarea să fie continuată atunci când [[sugar|sugarul]] suferă de răceală<ref>{{cite book|last=Lawrence|first=Ruth A. Lawrence, Robert M.|title=Breastfeeding a guide for the medical profession|publisher=Mosby/Elsevier|location=Maryland Heights, Mo.|isbn=9781437735901|page=478|url=http://books.google.ca/books?id=c4BnozBW3EMC&pg=PA478|edition=7th|date=2010-09-30}}</ref>. În țările dezvoltate alăptarea ar putea să nu fie, totuși, suficientă pentru protecția împotriva virozei respiratorii<ref>{{cite book|last=Williams|first=[edited by] Kenrad E. Nelson, Carolyn F. Masters|title=Infectious disease epidemiology : theory and practice|year=2007|publisher=Jones and Bartlett Publishers|location=Sudbury, Mass.|isbn=9780763728793|page=724|url=http://books.google.ca/books?id=o_j-G4zJ4cQC&pg=PA724|edition=2nd ed.}}</ref>.

==Fiziopatologie==
==Fiziopatologie==
[[File:Illu conducting passages (ro).png|thumb|Viroza respiratorie este o afecțiune a [[tract respirator|tractului respirator]] superior.]]
[[File:Illu conducting passages (ro).png|thumb|Viroza respiratorie este o afecțiune a [[tract respirator|tractului respirator]] superior.]]
Simptomele virozei respiratorii sunt considerate a fi în primul rând legate de răspunsul imun la virus<ref name=E112>Eccles p. 112</ref>. Mecanismul acestuia este specific fiecărui tip de virus. Spre exemplu, rinovirusul se transmite în mod tipic prin contact direct, legându-se de receptorii ICAM-1 ai omului, prin mecanisme necunoscute, pentru a declanșa eliberarea de mediatori ai inflamației, care mai apoi produc simptomele<ref name=E112/>. Acest lucru nu cauzează, în general, destrucții la nivelul epiteliului nazal<ref name=Eccles2005/>. Pe de altă parte, virusul sincițial respirator (VSR) se transmite atât prin contact direct cât și prin inhalarea de aerosoli. Apoi acesta se multiplică, la nivelul nasului și gâtului, înainte de a se extinde (adesea) către tractul respirator inferior. VSR provoacă, într-adevăr, deteriorarea țesutului epitelial<ref name=E116>Eccles p. 116</ref>. De asemenea, virusul paragripal induce și el în mod obișnuit o inflamație la nivelul mucoasei nazale, gâtului și bronhiilor<ref name=E122>Eccles p. 122</ref>. La copiii mici, atunci când afectează traheea, acest virus poate determina simptomatologia unui [[crup]] (obstrucție a laringelui), datorită dimensiunii mici ale căilor sale respiratorii<ref name=E122>Eccles p. 122</ref>.
Simptomele virozei respiratorii sunt considerate a fi în primul rând legate de răspunsul imun la virus<ref name=E112>Eccles p. 112</ref>. Mecanismul acestuia este specific fiecărui tip de virus. Spre exemplu, rinovirusul se transmite în mod tipic prin contact direct, legându-se de receptorii ICAM-1 ai omului, prin mecanisme necunoscute, pentru a declanșa eliberarea de mediatori ai inflamației, care mai apoi produc simptomele<ref name=E112/>. Acest lucru nu cauzează, în general, destrucții la nivelul epiteliului nazal<ref name=Eccles2005/>. Pe de altă parte, virusul sincițial respirator (VSR) se transmite atât prin contact direct cât și prin inhalarea de aerosoli. Apoi acesta se multiplică, la nivelul nasului și gâtului, înainte de a se extinde (adesea) către tractul respirator inferior. VSR provoacă, într-adevăr, deteriorarea țesutului epitelial<ref name=E116>Eccles p. 116</ref>. De asemenea, virusul paragripal induce și el în mod obișnuit o inflamație la nivelul mucoasei nazale, gâtului și bronhiilor<ref name=E122>Eccles p. 122</ref>. La copiii mici, atunci când afectează traheea, acest virus poate determina simptomatologia unui [[crup]] (obstrucție a laringelui), datorită dimensiunii mici ale căilor sale respiratorii<ref name=E122>Eccles p. 122</ref>.

==Diagnostic==
==Diagnostic==
Diferența dintre infecțiile tractului respirator superior se stabilește, în genere, în funcție de localizarea simptomelor. Răceala comună afectează cu precădere zona nazală, faringita afectează îndeosebi gâtul, iar bronșita afectează în special plămânii.<ref name=CE11/> Răceala este definită, în mod obișnuit, ca inflamarea mucoasei nazale și poate include diverse grade de inflamare a gâtului.<ref name=E51>Eccles Pg. 51–52</ref> De obicei, boala este stabilită prin autodiagnostic.<ref name=Eccles2005/> Rareori se realizează izolarea agentului viral declanșator.<ref name=E51/> În general, nu este posibilă identificarea tipului virusului prin simptome.<ref name=Eccles2005/>
Distincția dintre diferite infecții virale ale tractului respirator superior se face, în genere, în funcție de locul în care apar simptomele. Viroza respiratorie afectează cu precădere zona nazală, faringita - gâtul, iar bronșita - plămânii<ref name=CE11/>. Toate acestea, însă, se pot întrepătrunde în mod significant, astfel că mai multe zone pot fi afectate<ref name=CE11/> (în același timp). Răceala este adesea definită ca o inflamație nazală cu o inflamare a gâtului de intensitate variabilă<ref name=E51>Eccles pp. 51–52</ref>. Sunt frecvente cazurile în care persoanele afectate își diagnostichează singuri această boală<ref name=Eccles2005/>. Izolarea agentului viral implicat propriu-zis este rar efectuată<ref name=E51/>. În general, nu este posibilă identificarea tipului de virus doar pe baza simptomelor<ref name=Eccles2005/>.


==Prevenire==
==Prevenire==
Singurul mod eficient de prevenire a răcelii este împiedicarea răspândirii virusurilor în mod fizic.<ref name=E209>Eccles Pg.209</ref> Principalele metode în acest sens sunt spălarea mâinilor și purtarea măștilor de protecție respiratorie. În mediile spitalicești, cadrele medicale poartă halate și mănuși de unică folosință.<ref name=E209/> Izolarea persoanelor infectate nu este posibilă deoarece afecțiunea este larg răspândită, iar simptomele nu sunt specifice. Vaccinarea s-a dovedit dificilă datorită numărului mare de virusuri implicate și modificărilor rapide ale acestora.<ref name=E209/> Probabilitatea dezvoltării unui vaccin eficient la scară largă este foarte redusă.<ref>{{cite journal|author=Lawrence DM |journal=Lancet Infect Dis |volume=9 |issue=5 |page=278 |date=May 2009|doi=10.1016/S1473-3099(09)70123-9|url=http://www.thelancet.com/journals/laninf/article/PIIS1473-3099%2809%2970123-9 |title=Gene studies shed light on rhinovirus diversity}}</ref>
Singurele modalități utile, ce pot reduce răspândirea acestor virusuri, sunt mijloacele fizice<ref name=E209>Eccles p. 209</ref>, cum ar fi spălarea mâinilor și măștile de protecție. În cadrul unităților de sanitare, halatele și mănușile de unică folosință sunt de asemenea folosite<ref name=E209/>. Izolarea (ex. carantină) nu este posibilă deoarece boala este foarte larg răspândită, iar simptomele nu sunt specifice. Vaccinarea s-a dovedit a fi dificilă datorită numărului mare de virusuri implicate și mutațiilor rapide ale acestora<ref name=E209/>. Realizarea unui vaccin eficient pe scară largă este până în acest moment foarte improbabilă<ref>{{cite journal | author = Lawrence DM | title = Gene studies shed light on rhinovirus diversity | journal = Lancet Infect Dis | volume = 9 | issue = 5 | page = 278| date = May 2009 | pmid = | doi = 10.1016/S1473-3099(09)70123-9 }}</ref>.


Spălarea cu regularitate a mâinilor contribuie la reducerea riscului de îmbolnăvire, această metodă de prevenire fiind cea mai eficientă în cazul copiilor.<ref name=CochP11>{{cite journal|last=Jefferson|first=T|coauthors=Del Mar, CB, Dooley, L, Ferroni, E, Al-Ansary, LA, Bawazeer, GA, van Driel, ML, Nair, S, Jones, MA, Thorning, S, Conly, JM|title=Physical interventions to interrupt or reduce the spread of respiratory viruses.|journal=Cochrane database of systematic reviews (Online)|date=2011 Jul 6|issue=7|pages=CD006207|pmid=21735402|doi=10.1002/14651858.CD006207.pub4}}</ref> Nu se cunoaște dacă utilizarea de medicamente antivirale sau antibacteriene în timpul spălării mâinilor contribuie la sporirea gradului de protecție.<ref name=CochP11/> Purtarea de măști de protecție respiratorie în apropierea persoanelor răcite poate avea un efect benefic. Nu există suficiente dovezi pentru a determina dacă menținerea unei distanțe fizice sau a unei distanțe sociale mai mari este benefică.<ref name=CochP11/> Suplimentele de zinc pot fi eficiente pentru a reduce frecvența infectării unei persoane.<ref name=Zinc11>{{cite journal|last=Singh|first=M|coauthors=Das, RR|title=Zinc for the common cold.|journal=Cochrane database of systematic reviews (Online)|date=2011 Feb 16|issue=2|pages=CD001364|pmid=21328251|doi=10.1002/14651858.CD001364.pub3}}</ref> Administrarea de rutină a suplimentelor de vitamina C nu contribuie la reducerea riscului de infectare sau a gravității răcelii. Vitamina C poate reduce durata bolii.<ref name="Hemilä2010"/>
Spălarea cu regularitate a mâinilor pare să aibă efect în reducerea transmiterii virusurilor responsabili de răceală, în special în rândul copiilor<ref name=CochP11>{{cite journal | author = Jefferson T, Del Mar CB, Dooley L, Ferroni E, Al-Ansary LA, Bawazeer GA, van Driel ML, Nair S, Jones MA, Thorning S, Conly JM | title = Physical interventions to interrupt or reduce the spread of respiratory viruses | journal = Cochrane Database of Systematic Reviews | volume = | issue = 7 | page = CD006207| date = July 2011 | pmid = 21735402 | doi = 10.1002/14651858.CD006207.pub4 | editor1-last = Jefferson | editor1-first = Tom }}</ref>. Nu se cunoaște dacă, pe lângă această măsură, utilizarea de medicamente antivirale sau antibacteriene contribuie la sporirea gradului de protecție<ref name=CochP11/>. Purtarea măștilor de protecție atunci când în jur se află persoane infectate poate avea un efect benefic. Cu toate acestea, nu există suficiente dovezi că menținerea unei mai mari distanțe sociale ar aduce vreun plus în acest sens<ref name=CochP11/>. Suplimentele de [[zinc]] pot ajuta la reducerea prevalenței răcelii<ref name=Zinc11>{{cite journal | author = Singh M, Das RR | title = Zinc for the common cold | journal = Cochrane Database of Systematic Reviews | volume = | issue = 2 | page = CD001364| date = February 2011 | pmid = 21328251 | doi = 10.1002/14651858.CD001364.pub3 | editor1-last = Singh | editor1-first = Meenu }}</ref>. Administrarea de rutină a suplimentelor de [[vitamina C]] nu reduce riscul de infectare sau severitatea virozei respiratorii, însă îi poate reduce durata<ref name="Hemilä2010"/>.


==Tratament==
==Tratament==
[[Imagine:Pneumonia strikes like a man eating shark.jpg|thumb|Poster care îi încurajează pe oameni să consulte medicul pentru tratarea virozei respiratorii]]
[[Imagine:Pneumonia strikes like a man eating shark.jpg|thumb|Poster care îi încurajează pe oameni să consulte medicul pentru tratarea virozei respiratorii]]
În prezent, nu există medicamente sau remedii naturiste care să se fi dovedit că reduc durata infecției.<ref>{{cite web|title = Common Cold: Treatments and Drugs| publisher = Mayo Clinic| url =http://www.mayoclinic.com/health/common-cold/DS00056/DSECTION=treatments-and-drugs| accessdate = 9 January 2010}}</ref> Tratamentul presupune ameliorarea simptomatică.<ref name=AFP07/> Acesta poate include multă odihnă, aportul de lichide pentru menținerea hidratării și gargara cu apă caldă cu sare.<ref name="NIAID2006"/> Cu toate acestea, multe dintre beneficiile tratamentului sunt atribuite efectului placebo.<ref>Eccles Pg.261</ref>
Nici-o medicație sau remediu naturist nu a fost dovedit că ar reduce durata infecției<ref>{{cite web| title = Common Cold: Treatments and Drugs| publisher = Mayo Clinic| url = http://www.mayoclinic.com/health/common-cold/DS00056/DSECTION=treatments-and-drugs| accessdate = 9 January 2010}}</ref>. Până în acest moment, tratamentul cuprinde numai ameliorarea simptomelor<ref name=AFP07/>. Odihna multă, consumarea lichidelor pentru menținerea hidratării și gargara cu apă caldă cu sare sunt măsuri conservative rezonabile<ref name="NIAID2006"/>. Cu toate acestea, multe dintre beneficiile tratamentului sunt atribuite efectului placebo<ref>Eccles Pg.261</ref>.


===Tratamentul simptomatic===
===Tratamentul simptomatic===
Tratamentele care ajută la reducerea simptomelor includ medicamentele pentru simpla ameliorare a durerii (analgezice) și reducerea febrei (antipiretice), cum ar fi ibuprofenul<ref>{{cite journal |author=Kim SY, Chang YJ, Cho HM, Hwang YW, Moon YS |editor1-last=Kim |editor1-first=Soo Young |title=Non-steroidal anti-inflammatory drugs for the common cold|journal=Cochrane Database Syst Rev |issue=3 |pages=CD006362 |year=2009 |pmid=19588387 |doi=10.1002/14651858.CD006362.pub2 }}</ref> și acetaminofenul/paracetamolul.<ref>{{cite journal|journal=Journal of Clinical Pharmacy and Therapeutics|title=Efficacy and safety of over-the-counter analgesics in the treatment of common cold and flu|author=Eccles R|volume=31|issue=4|pages=309–319|year=2006|pmid=16882099|doi=10.1111/j.1365-2710.2006.00754.x}}</ref> Nu există dovezi privind faptul că medicamentele pentru tuse ar fi mai eficiente decât medicamentele obișnuite împotriva durerii (analgezicele).<ref>{{cite journal |author=Smith SM, Schroeder K, Fahey T |editor1-last=Smith |editor1-first=Susan M |title=Over-the-counter medications for acute cough in children and adults in ambulatory settings |journal=Cochrane Database Syst Rev |issue=1 |pages=CD001831 |year=2008 |pmid=18253996|doi=10.1002/14651858.CD001831.pub3 }}</ref> Medicamentele pentru tuse nu se recomandă de asemenea copiilor din cauza lipsei dovezilor care să ateste eficiența, precum și riscului efectelor secundare.<ref name=CFP09>{{cite journal |author=Shefrin AE, Goldman RD |title=Use of over-the-counter cough and cold medications in children |journal=Can Fam Physician |volume=55 |issue=11 |pages=1081–3 |year=2009 |month=November |pmid=19910592 |pmc=2776795|url=http://www.cfp.ca/content/55/11/1081.full }}</ref><ref>{{cite journal|last=Vassilev|first=ZP|coauthors=Kabadi, S, Villa, R|title=Safety and efficacy of over-the-counter cough and cold medicines for use in children.|journal=Expert opinion on drug safety|date=2010 Mar|volume=9|issue=2|pages=233–42|pmid=20001764|doi=10.1517/14740330903496410}}</ref> În 2009, Canada a restricționat comercializarea fără rețetă a medicamentelor de răceală și tuse pentru copiii de până la șase ani din cauza îngrijorării privind riscurile și beneficiile nedovedite.<ref name=CFP09/> Utilizarea defectuoasă a dextrometorfanului (un medicament pentru tuse vândut fără rețetă medicală) a condus la interzicerea sa în mai multe țări.<ref>Eccles Pg. 246</ref>
Tratamentele care ajută la alinarea simptomelor includ analgezice simple și antipiretice, cum ar fi [[ibuprofen|ibuprofenul]]<ref>{{cite journal | author = Kim SY, Chang YJ, Cho HM, Hwang YW, Moon YS | title = Non-steroidal anti-inflammatory drugs for the common cold | journal = Cochrane Database Syst Rev | volume = | issue = 3 | page = CD006362| year = 2009 | pmid = 19588387 | doi = 10.1002/14651858.CD006362.pub2 | editor1-last = Kim | editor1-first = Soo Young }}</ref> și [[paracetamol|paracetamolul]] (acetaminofenul)<ref>{{cite journal | author = Eccles R | title = Efficacy and safety of over-the-counter analgesics in the treatment of common cold and flu | journal = Journal of Clinical Pharmacy and Therapeutics | volume = 31 | issue = 4 | pages = 309–319 | year = 2006 | pmid = 16882099 | doi = 10.1111/j.1365-2710.2006.00754.x }}</ref>. Eficiența antitusivelor față de analgezicele simple nu a fost demonstrată<ref>{{cite journal | author = Smith SM, Schroeder K, Fahey T | title = Over-the-counter (OTC) medications for acute cough in children and adults in ambulatory settings | journal = Cochrane Database Syst Rev | volume = | issue = 1 | page = CD001831| year = 2008 | pmid = 18253996 | doi = 10.1002/14651858.CD001831.pub3 | editor1-last = Smith | editor1-first = Susan M }}</ref>. În plus, nu sunt recomandate copiilor din cauza lipsei unor dovezi care să susțină eficiența lor, precum și datorită potențialului dăunător al acestora<ref name=CFP09>{{cite journal | author = Shefrin AE, Goldman RD | title = Use of over-the-counter cough and cold medications in children | journal = Can Fam Physician | volume = 55 | issue = 11 | pages = 1081–3 | date = November 2009 | pmid = 19910592 | pmc = 2776795 | doi = | url = http://www.cfp.ca/content/55/11/1081.full.pdf }}</ref><ref>{{cite journal | author = Vassilev ZP, Kabadi S, Villa R | title = Safety and efficacy of over-the-counter cough and cold medicines for use in children | journal = Expert opinion on drug safety | volume = 9 | issue = 2 | pages = 233–42 | date = March 2010 | pmid = 20001764 | doi = 10.1517/14740330903496410 }}</ref>. În anul [[2009]], Canada a restricționat comercializarea fără rețetă a medicamentelor de răceală și tuse pentru copiii de până la șase ani din cauza îngrijorării privind riscurile și beneficiile nedovedite<ref name=CFP09/>. Nici pentru adulți nu dovezi suficiente care să justifice folosirea antitusivelor<ref>{{cite journal|last=Smith|first=SM|coauthors=Schroeder, K; Fahey, T|title=Over-the-counter (OTC) medications for acute cough in children and adults in ambulatory settings|journal=Cochrane database of systematic reviews (Online)|date=15 August 2012|volume=8|page=CD001831|pmid=22895922|doi=10.1002/14651858.CD001831.pub4|editor1-last=Smith|editor1-first=Susan M}}</ref>. Utilizarea defectuoasă a [[dextrometorfan|dextrometorfanului]] (un medicament pentru tuse vândut fără rețetă medicală) a condus, în mai multe țări, la interzicerea lui<ref>Eccles Pg. 246</ref>.


La adulți, simptomele de rinoree pot fi reduse de antihistaminice de prima generație. Cu toate acestea, antihistaminicele de primă generație sunt asociate cu efecte secundare adverse, cum ar fi somnolența.<ref name=AFP07/> Alte decongestionante, precum pseudoefedrina, sunt, de asemenea, eficiente la adulți.<ref>{{cite journal |author=Taverner D, Latte J |title=Nasal decongestants for the common cold |journal=Cochrane Database Syst Rev |issue=1|pages=CD001953 |year=2007 |pmid=17253470 |doi=10.1002/14651858.CD001953.pub3 |editor1-last=Latte |editor1-first=G. Jenny }}</ref> Sprayul nasal Ipratropium poate reduce simptomele de rinoree, dar există un mic efect de amorțire.<ref>{{cite journal|last=Albalawi|first=ZH|coauthors=Othman, SS, Alfaleh, K|title=Intranasal ipratropium bromide for the common cold.|journal=Cochrane database of systematic reviews (Online)|date=2011 Jul 6|issue=7|pages=CD008231|pmid=21735425|doi=10.1002/14651858.CD008231.pub2}}</ref> Antihistaminicele de a doua generație nu par a fi eficiente.<ref>{{cite journal|last=Pratter|first=MR|title=Cough and the common cold: ACCP evidence-based clinical practice guidelines.|journal=Chest|date=2006 Jan|volume=129|issue=1 Suppl|pages=72S-74S|pmid=16428695|doi=10.1378/chest.129.1_suppl.72S}}</ref>
La adulți, simptomele de rinoree pot fi reduse de către [[antihistaminice|antihistaminicele]] de prima generație. Totuși, acestea câteodată efecte adverse, cum ar fi somnolența<ref name=AFP07/>. Alte [[decongestionante]], precum [[pseudoefedrină|pseudoefedrina]], sunt și ele eficiente la adulți<ref>{{cite journal | author = Taverner D, Latte GJ | title = Nasal decongestants for the common cold | journal = Cochrane Database Syst Rev | volume = | issue = 1 | page = CD001953| year = 2007 | pmid = 17253470 | doi = 10.1002/14651858.CD001953.pub3 | editor1-last = Latte | editor1-first = G. Jenny }}</ref>. Sprayul nazal [[Ipratropium]] poate reduce simptomele de rinoree, dar are un efect scăzut asupra senzației de zăpușeală<ref>{{cite journal | author = Albalawi ZH, Othman SS, Alfaleh K | title = Intranasal ipratropium bromide for the common cold | journal = Cochrane Database of Systematic Reviews | volume = | issue = 7 | page = CD008231| date = July 2011 | pmid = 21735425 | doi = 10.1002/14651858.CD008231.pub2 | editor1-last = Albalawi | editor1-first = Zaina H }}</ref>. Antihistaminicele de a doua generație nu par a fi eficiente<ref>{{cite journal | author = Pratter MR | title = Cough and the common cold: ACCP evidence-based clinical practice guidelines | journal = Chest | volume = 129 | issue = 1 Suppl | pages = 72S–74S | date = January 2006 | pmid = 16428695 | doi = 10.1378/chest.129.1_suppl.72S }}</ref>.


Din cauza lipsei studiilor, nu se știe dacă aportul crescut de lichide ameliorează simptomele sau scurtează durata bolii respiratorii.<ref>{{cite journal|last=Guppy|first=MP|coauthors=Mickan, SM, Del Mar, CB, Thorning, S, Rack, A|title=Advising patients to increase fluid intake for treating acute respiratory infections.|journal=Cochrane database of systematic reviews (Online)|date=2011 Feb 16|issue=2|pages=CD004419|pmid=21328268|doi=10.1002/14651858.CD004419.pub3}}</ref> O situație similară de lipsă a datelor există și pentru utilizarea aerului încălzit și umidificat.<ref>{{cite journal|last=Singh|first=M|coauthors=Singh, M|title=Heated, humidified air for the common cold.|journal=Cochrane database of systematic reviews (Online)|date=2011 May 11|issue=5|pages=CD001728|pmid=21563130|doi=10.1002/14651858.CD001728.pub4}}</ref> Un studiu a ajuns la concluzia că frecția cu balsam mentolat pe piept este eficientă în ameliorarea ușoară a simptomelor de tuse și congestie pe durata nopții, precum și a dificultății de a dormi.<ref>{{cite journal |author=Paul IM, Beiler JS, King TS, Clapp ER, Vallati J, Berlin CM |title=Vapor rub, petrolatum, and no treatment for children with nocturnal cough and cold symptoms|journal=Pediatrics |volume=126 |issue=6 |pages=1092–9 |year=2010 |month=December|pmid=21059712|doi=10.1542/peds.2010-1601|url=http://pediatrics.aappublications.org/cgi/reprint/peds.2010-1601v1}}</ref>
Din cauza lipsei studiilor medicale, nu este cunoscut dacă consumul crescut de lichide ameliorează simptomele sau scurtează durata afecțiunii respiratorii<ref>{{cite journal | author = Guppy MP, Mickan SM, Del Mar CB, Thorning S, Rack A | title = Advising patients to increase fluid intake for treating acute respiratory infections | journal = Cochrane Database of Systematic Reviews | volume = | issue = 2 | page = CD004419| date = February 2011 | pmid = 21328268 | doi = 10.1002/14651858.CD004419.pub3 | editor1-last = Guppy | editor1-first = Michelle PB }}</ref>. O situație similară există și pentru utilizarea aerului umidificat încălzit<ref>{{cite journal | author = Singh M, Singh M | title = Heated, humidified air for the common cold | journal = Cochrane Database of Systematic Reviews | volume = | issue = 5 | page = CD001728| date = May 2011 | pmid = 21563130 | doi = 10.1002/14651858.CD001728.pub4 | editor1-last = Singh | editor1-first = Meenu }}</ref>. În urma unui studiu, s-a ajuns la concluzia că frecția pe piept cu un gel mentolat pe bază de [[petrolatum]] asigură o oarecare ameliorare a tusei și congestiei nocturne, precum și a dificultății de a dormi<ref name="pmid21059712">{{cite journal | author = Paul IM, Beiler JS, King TS, Clapp ER, Vallati J, Berlin CM | title = Vapor rub, petrolatum, and no treatment for children with nocturnal cough and cold symptoms | journal = Pediatrics | volume = 126 | issue = 6 | pages = 1092–9 | date = December 2010 | pmid = 21059712 | doi = 10.1542/peds.2010-1601 | pmc = 3600823 }}</ref>.


===Antibiotice și antivirale===
===Antibiotice și antivirale===

Versiunea de la 23 februarie 2014 03:34

Viroză respiratorie

O reprezentare a suprafeței moleculare a unei variante de rinovirus uman
Specialitatemedicină de familie
boli infecțioase
Otorinolaringologie  Modificați la Wikidata
Simptometuse
sore throat[*][[sore throat (symptom)|​]]
rinoree[*]​
febră
Tinitus
Sforăit
cefalee
Strănut
congestie nazală[*]​  Modificați la Wikidata
CauzeRinovirus
Coronaviridae
Adenoviride
Human respiratory syncytial virus[*]​
Human metapneumovirus[*]​
human parainfluenza[*][[human parainfluenza (viruses that cause human parainfluenza)|​]]
Bocavirus[*]​  Modificați la Wikidata
Clasificare și resurse externe
ICD-9460
ICD-10J00.0
ICD-11  Modificați la Wikidata
ICD-9-CM460[1][2]  Modificați la Wikidata
DiseasesDB31088
MedlinePlus000678
eMedicinemed/2339
Patient UKViroză respiratorie
MeSH IDD003139
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Dezvoltare
Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut.

Articolul este în acest moment în curs de revizuire pentru a fi corelat mai bine cu cel omonim, de unde s-a făcut traducerea. Pentru informații suplimentare, consultați pagina de discuție.

Pagina a fost modificată ultima oară de către AT09W (Contribuții • Jurnal) acum 10 ani.

Viroza respiratorie reprezintă o boală infecțioasă virală a căii respiratorii superioare ce afectează îndeosebi zona nazală. Ea mai este cunoscută și sub denumirea de rinofaringită, coriză acută (rinită acută, guturai),[3] sau mai simplu, răceală. Simptomele care apar pot include tuse, dureri la nivelul gâtului, secreții nazale (rinoree) și senzația de strănut. Uneori este prezentă și febra, care în mod obișnuit dispare în decurs de cel mult 7-10 zile. Cu toate acestea, unele simptome pot continua să persiste până la trei săptămâni. Dintre cele peste 200 de virusuri cunoscute ce pot determina apariția răcelii, rinovirusurile sunt cel mai des întâlnite.

În general, infecțiile tractului respirator superior sunt împărțite în funcție de zona afectată. Viroza respiratorie afectează în primul rând nasul, gâtul (faringită) și sinusurile (sinuzită). Ocazional, poate apărea și o conjunctivită la unul dintre ochi sau chiar ambii ochi. Simptomele sunt în cea mai mare parte declanșate mai degrabă de răspunsul autoimun al organismului la infecție, decât de distrugerea propriu-zisă a virusurilor asupra țesuturilor. Principala modalitate de prevenție constă în spălarea mâinilor, eventual și purtarea unei măști medicale de protecție, pentru un grad crescut de eficacitate. Există posibilitatea ca raceala să evolueze uneori către o pneumonie de orgine virală sau bacteriană (pneumonie secundară).

Viroza respiratorie este cea mai frecventă boală care cauzează infecție la oameni. Nu există remediu pentru ea, dar simptomele pot fi tratate. De regulă, un adult poate răci de 2-3 ori într-un an, iar un copil de 6-12 ori. Aceste infecții există în rândul oamenilor încă din antichitate.

Semne și simptome

Simptomele tipice ale unei răceli includ tuse, rinoree, congestie nazală și durere sau iritație în zona gâtului. Câteodată, acestea sunt însoțite de durere musculară (mialgie), senzație de oboseală, cefalee (durere de cap) și scăderea poftei de mâncare[4]. Durerea de gât este prezentă în aproximativ 40% dintre cazuri, în timp ce pentru tuse și dureri musculare procentul este de aproape 50%[5][6]. La adulți, febra în general nu este prezentă, dar apare în mod obișnuit la sugari și copii[6]. De asemenea, tusea este de obicei mai ușoară decât cea care însoțeste gripa[6]. Prezența simultană a tusei și a febrei indică, în cazul adulților, o probabilitate mai ridicată de gripă decât de viroză. De altfel, între cele două condiții patologice, există o serie întreagă de similarități[7]. Totodată, infecțiile cauzate de un număr de virusuri implicate în apariția răcelii pot să fie uneori și asimptomatice[8][9]. Culoarea sputei sau secreției nazale poate varia de la incoloră spre galben sau verde și nu indică etiologia agentului responsabil de infecție[10].

Evoluție

O răceală începe în mod normal printr-o senzație de oboseală și de frig, strănut și o durere de cap, urmată în zilele următoare de secreții nazale și tuse[4]. Simptomele se pot manifesta în primele 16 ore de la expunere[11], atingând apogeul la 2-4 zile de la debut[6][12]. Acestea se ameliorează, în mod obișnuit, în 7-10 zile, dar în unele cazuri pot persista până la trei săptămâni.[13] Durata medie a tusei este de 18 zile[14], iar în unele cazuri, persoanele afectate pot dezvolta o tuse post-virală care se poate menține după ce infecția a dispărut[15]. La copii, tusea durează mai mult de zece zile în 30-40% din cazuri, ajungând la peste 25 de zile în 10% din cazuri[16].

Etiologie

Virologie

Coronavirusurile sunt un grup de virusuri cunoscute pentru rolul lor în viroza respiratorie. Acestea prezintă o aureolă (halou) atunci când sunt vizualizate cu un microscop electronic.

Viroza respiratorie este o infecție a căilor respiratorii superioare. Agentul patogen cel mai des incriminat este rinovirusul (30-80%), un tip de picornavirus ce conține 99 de serotipuri cunoscute[17][18]. Alte tipuri implicate pot fi: coronavirusul (~15%)[19][20], influenza (10-15%)[21], adenovirusul (5%)[21], parainfluenza (virusurile paragripale), virusul sincițial respirator (VSR), enterovirusurile (altele decât rinovirusurile) și metapneumovirusul uman[22]. Adesea, este prezent mai mult decât un singur virus[23]. În total, peste două sute de tipuri diferite de virusuri sunt asociate cu răcelile[6].

Mod de transmitere

Virusul responsabil de răceală se transmite în mod tipic prin inhalarea picăturilor mici din aer (aerosoli), prin contact direct cu secreții nazale infectate sau diverse obiecte prin care se poate transmite infecția[5][24] (îmbrăcăminte de lână, cărți)[25]. Până în acest moment nu s-a stabilit care dintre aceste căi prezintă riscul cel mai mare. Cu toate acestea, contactul fizic dintre persoane, cu sau fără implicarea unui obiect contaminat, pare să fie de-o mai mare importanță decât transmiterea prin aerosoli[26]. Virusurile au capacitatea de a supraviețui perioade îndelungate de timp în mediu (peste 18 ore în cazul rinovirusurilor). Se pot atașa de mâinile oamenilor cu care vin în contact și ulterior transmise către ochii sau nasul lor unde infecția are loc[24]. Transmiterea este des întâlnită în cadrul grădinițelor sau școlilor, din cauza prezenței multor copii cu imunitate scăzută, care adesea au și o igienă precară[27]. Prin intermediul lor, aceste infecții sunt transmise mai apoi acasă, către alți membrii ai familiei[27]. Nu există nici-o dovadă că aerul recirculat din timpul zborurilor cu avioanele comerciale ar fi o metodă de transmitere[24]. Totuși, persoanele care se află în proximitatea acestor guri de ventilație a aerului pot prezenta un risc crescut[26]. Răcelile cauzate de rinovirus au cel mai mare grad de infecțiozitate doar în primele trei zile de la apariția simptomelor, fiind mult mai puțin periculoase ulterior[28].

Rolul vremii în apariția răcelii

Potrivit tradiției populare, răceala poate fi „luată” ca urmare a expunerii prelungite la temperaturi scăzute, cum ar fi condițiile de ploaie sau iarnă[29]. Câteva dintre virusurile care cauzează răceala sunt sezoniere, având loc mult mai frecvent în timpul condițiilor de umezează sau de frig[30]. Motivul care stă la baza acestui fapt nu au fost pe deplin elucidate[31]. Cauzele ar putea fi determinate de schimbările induse de frig asupra sistemului respirator[32], răspunsul imun scăzut[33] și nivelul scăzut de umiditate care crește gradul de transmitere virală. Acesta din urmă are loc probabil datorită aerului uscat care permite aerosolilor virali să se disperseze pe o distanță mai lungă și să persiste mai mult timp în aer[34]. Ar putea fi și din cauza factorilor sociali, prin persoanele care petrec mai mult timp într-o încăpere lângă o persoană infectată[32], așa cum este cazul, în mod specific, copiilor la școală[27][31]. Scăderea temperaturii organismului, ca factor de risc, este destul de controversată. Majoritatea dovezilor sugerează că ar putea totuși reprezenta o susceptibilitate crescută la infecții[33].

Alte cauze

Imunitatea de grup, generată de o expunere anterioară la virusurile care determină răceala, are un rol important în limitarea transmiterii virale. Acest lucru a fost observat în rândul tinerilor, care prezintă un risc crescut de infecții respiratorii[35]. Un sistem imunitar slăbit poate fi, de asemenea, un factor de risc pentru boală[35][36]. Deprivarea de somn și malnutriția au fost și ele asociate cu un risc crescut de dezvoltare a infecției în urma expunerii la rinovirus, datorită efectelor lor asupra funcției imunitare[37][38]. Alăptarea scade riscul otitei medii acute și infecțiilor tractului respirator inferior, alături de alte boli[39]. Este recomandat ca alăptarea să fie continuată atunci când sugarul suferă de răceală[40]. În țările dezvoltate alăptarea ar putea să nu fie, totuși, suficientă pentru protecția împotriva virozei respiratorii[41].

Fiziopatologie

Viroza respiratorie este o afecțiune a tractului respirator superior.

Simptomele virozei respiratorii sunt considerate a fi în primul rând legate de răspunsul imun la virus[42]. Mecanismul acestuia este specific fiecărui tip de virus. Spre exemplu, rinovirusul se transmite în mod tipic prin contact direct, legându-se de receptorii ICAM-1 ai omului, prin mecanisme necunoscute, pentru a declanșa eliberarea de mediatori ai inflamației, care mai apoi produc simptomele[42]. Acest lucru nu cauzează, în general, destrucții la nivelul epiteliului nazal[6]. Pe de altă parte, virusul sincițial respirator (VSR) se transmite atât prin contact direct cât și prin inhalarea de aerosoli. Apoi acesta se multiplică, la nivelul nasului și gâtului, înainte de a se extinde (adesea) către tractul respirator inferior. VSR provoacă, într-adevăr, deteriorarea țesutului epitelial[43]. De asemenea, virusul paragripal induce și el în mod obișnuit o inflamație la nivelul mucoasei nazale, gâtului și bronhiilor[44]. La copiii mici, atunci când afectează traheea, acest virus poate determina simptomatologia unui crup (obstrucție a laringelui), datorită dimensiunii mici ale căilor sale respiratorii[44].

Diagnostic

Distincția dintre diferite infecții virale ale tractului respirator superior se face, în genere, în funcție de locul în care apar simptomele. Viroza respiratorie afectează cu precădere zona nazală, faringita - gâtul, iar bronșita - plămânii[5]. Toate acestea, însă, se pot întrepătrunde în mod significant, astfel că mai multe zone pot fi afectate[5] (în același timp). Răceala este adesea definită ca o inflamație nazală cu o inflamare a gâtului de intensitate variabilă[45]. Sunt frecvente cazurile în care persoanele afectate își diagnostichează singuri această boală[6]. Izolarea agentului viral implicat propriu-zis este rar efectuată[45]. În general, nu este posibilă identificarea tipului de virus doar pe baza simptomelor[6].

Prevenire

Singurele modalități utile, ce pot reduce răspândirea acestor virusuri, sunt mijloacele fizice[46], cum ar fi spălarea mâinilor și măștile de protecție. În cadrul unităților de sanitare, halatele și mănușile de unică folosință sunt de asemenea folosite[46]. Izolarea (ex. carantină) nu este posibilă deoarece boala este foarte larg răspândită, iar simptomele nu sunt specifice. Vaccinarea s-a dovedit a fi dificilă datorită numărului mare de virusuri implicate și mutațiilor rapide ale acestora[46]. Realizarea unui vaccin eficient pe scară largă este până în acest moment foarte improbabilă[47].

Spălarea cu regularitate a mâinilor pare să aibă efect în reducerea transmiterii virusurilor responsabili de răceală, în special în rândul copiilor[48]. Nu se cunoaște dacă, pe lângă această măsură, utilizarea de medicamente antivirale sau antibacteriene contribuie la sporirea gradului de protecție[48]. Purtarea măștilor de protecție atunci când în jur se află persoane infectate poate avea un efect benefic. Cu toate acestea, nu există suficiente dovezi că menținerea unei mai mari distanțe sociale ar aduce vreun plus în acest sens[48]. Suplimentele de zinc pot ajuta la reducerea prevalenței răcelii[49]. Administrarea de rutină a suplimentelor de vitamina C nu reduce riscul de infectare sau severitatea virozei respiratorii, însă îi poate reduce durata[50].

Tratament

Poster care îi încurajează pe oameni să consulte medicul pentru tratarea virozei respiratorii

Nici-o medicație sau remediu naturist nu a fost dovedit că ar reduce durata infecției[51]. Până în acest moment, tratamentul cuprinde numai ameliorarea simptomelor[52]. Odihna multă, consumarea lichidelor pentru menținerea hidratării și gargara cu apă caldă cu sare sunt măsuri conservative rezonabile[22]. Cu toate acestea, multe dintre beneficiile tratamentului sunt atribuite efectului placebo[53].

Tratamentul simptomatic

Tratamentele care ajută la alinarea simptomelor includ analgezice simple și antipiretice, cum ar fi ibuprofenul[54] și paracetamolul (acetaminofenul)[55]. Eficiența antitusivelor față de analgezicele simple nu a fost demonstrată[56]. În plus, nu sunt recomandate copiilor din cauza lipsei unor dovezi care să susțină eficiența lor, precum și datorită potențialului dăunător al acestora[57][58]. În anul 2009, Canada a restricționat comercializarea fără rețetă a medicamentelor de răceală și tuse pentru copiii de până la șase ani din cauza îngrijorării privind riscurile și beneficiile nedovedite[57]. Nici pentru adulți nu dovezi suficiente care să justifice folosirea antitusivelor[59]. Utilizarea defectuoasă a dextrometorfanului (un medicament pentru tuse vândut fără rețetă medicală) a condus, în mai multe țări, la interzicerea lui[60].

La adulți, simptomele de rinoree pot fi reduse de către antihistaminicele de prima generație. Totuși, acestea câteodată efecte adverse, cum ar fi somnolența[52]. Alte decongestionante, precum pseudoefedrina, sunt și ele eficiente la adulți[61]. Sprayul nazal Ipratropium poate reduce simptomele de rinoree, dar are un efect scăzut asupra senzației de zăpușeală[62]. Antihistaminicele de a doua generație nu par a fi eficiente[63].

Din cauza lipsei studiilor medicale, nu este cunoscut dacă consumul crescut de lichide ameliorează simptomele sau scurtează durata afecțiunii respiratorii[64]. O situație similară există și pentru utilizarea aerului umidificat încălzit[65]. În urma unui studiu, s-a ajuns la concluzia că frecția pe piept cu un gel mentolat pe bază de petrolatum asigură o oarecare ameliorare a tusei și congestiei nocturne, precum și a dificultății de a dormi[66].

Antibiotice și antivirale

Antibioticele nu au niciun efect în infecțiile de natură virală și nici nu au efect în răceala comună.[67] Antibioticele se prescriu de obicei chiar dacă efectele secundare ale antibioticelor cauzează deteriorarea stării generale.[67][68] Antibioticele sunt prescrise de obicei deoarece oamenii se așteaptă ca medicii să le prescrie, iar medicii doresc să ajute oamenii. Prescrierea de antibiotice apare și pentru că este dificil să se excludă cauzele infecției ce pot fi tratate prin antibiotice.[69] Nu există un medicament antiviral eficient pentru răceala comună, chiar dacă unele cercetări preliminarii au arătat unele beneficii.[52][70]

Medicină alternativă

Deși există mai multe tratamente alternative utilizate pentru răceala comună, nu există suficiente probe științifice pentru a susține utilizarea celor mai multe dintre ele.[52] În anul 2010, există insuficiente dovezi care să recomande sau să condamne mierea sau spălăturile nazale.[71][72] Suplimentele de zinc pot reduce gravitatea și durata simptomelor atunci când sunt luate în termen de 24 de ore de la debut.[49] Efectul vitaminei C asupra răcelii comune, deși îndelung cercetat, este dezamăgitor.[50][73] Probele privind utilitatea echinaceea nu sunt consistente.[74][75] Diferite tipuri de suplimente de echinaceea pot avea eficiență diferită.[74]

Prognostic

Răceala comună este în general ușoară și trece singură, cu ameliorarea celor mai multe simptome, în decurs de o săptămână.[5] Complicațiile severe, dacă apar, se manifestă în general la persoane foarte vârstnice, foarte tinere și la persoane cu imunosupresie (care au un sistem imunitar slăbit).[76] Pot apărea infecții secundare de natură bacteriană, ducând la sinuzite, faringite sau infecții ale urechii.[77] Se estimează că în 8% din cazuri apare sinuzita. Infecțiile urechii apar în 30% din cazuri.[78]

Epidemiologie

Răceala comună este cea mai obișnuită boală umană.[76] și toți oamenii sunt afectați de ea.[27] În mod obișnuit, adulții au două – cinci infecții pe an.[5][6] Copiii pot face șase – zece răceli pe an (și până la douăsprezece răceli pe an pentru copiii de vârstă școlară).[52] Incidența infecțiilor simptomatice crește la persoanele de vârsta a treia din cauza unui sistem imunitar slăbit.[35]

Istoricul bolii

Deși cauza răcelii comune a fost identificată abia în anii 1950, boala a fost prezentă la om din timpuri străvechi.[79] Simptomele sale și tratamentul sunt descrise în papirusul egiptean Ebers, cel mai vechi text medical existent, scris înainte de secolul 16 î.e.n.[80] Numele de "răceală comună" intră în uz în secolul al 16-lea, din cauza similarității dintre simptomele sale și cele ale expunerii la vremea rece.[81]

În Marea Britanie, Common Cold Unit (Unitatea pentru cercetarea răcelii comune - CCU) a fost înființată de Medical Research Council (Consiliul pentru cercetare medicală) în 1946 și aici s-a descoperit în 1956 rinovirusul.[82] În anii '70, CCU a demonstrat că tratamentul cu interferon în timpul fazei de incubație a infecției cu rinovirus a oferit protecție la boală.[83] Nu s-a putut dezvolta niciun tratament practic. Unitatea a fost închisă în 1989, la doi ani după ce a încheiat cercetarea privind rolul pastilelor de gluconat de zinc în prevenirea și tratamentul răcelilor cu rinovirus. Zincul a fost singurul tratament de succes dezvoltat în istoria CCU.[84]

Impactul economic

Poster britanic din al doilea război mondial ce arată costul virozei respiratorii[85]

Impactul economic al răcelii comune este puțin înțeles în cea mai mare parte a lumii.[78] În Statele Unite, răceala comună duce la 75 - 110 de milioane de vizite la medic pe an, la un preț moderat de 7,7 miliarde de dolari pe an. Americanii cheltuiesc 2,9 miliarde de dolari pe medicamente fără prescripție medicală (OTC). Americanii mai cheltuiesc în plus 400 de milioane de dolari pe medicamentele prescrise pentru tratamentul simptomatic.[86] Mai mult de o treime dintre oamenii care merg la medic primesc o prescripție de antibiotic. Utilizarea prescripțiilor de antibiotice are implicații asupra rezistenței la antibiotice.[86] Un număr estimat de 22 - 189 de milioane de zile școlare sunt absentate din cauza unei răceli. Ca urmare, părinții au lipsit 126 de milioane de zile lucrătoare pentru a sta acasă cu copiii bolnavi. Când acestea se adaugă la cele 150 de milioane de zile lucrătoare absentate de angajații care suferă de răceală, impactul economic total al pierderilor de muncă aferente răcelii este de 20 de miliarde de dolari pe an.[22][86] Aceasta înseamnă 40% din timpul de lucru pierdut în Statele Unite.[87]

Cercetare

Mai multe antivirale au fost testate pentru a se stabili eficiența lor în cazul răcelii comune. În 2009, niciun antiviral nu a fost găsit eficient și nu a primit licență de utilizare.[70] În prezent se fac teste pentru medicamentul antiviral pleconaril. Acesta pare promițător contra picornavirusurilor. Există și alte testări pentru BTA-798.[88] Forma orală a pleconaril prezintă probleme legate de siguranță și în prezent se studiază o formă de aerosol.[88]

Cercetătorii de la Universitatea din Maryland, College Park și Universitatea Wisconsin–Madison au mapat genomul pentru toate coloniile de virusuri care provoacă răceala comună.[89]

Referințe

  1. ^ Disease Ontology, accesat în  
  2. ^ Monarch Disease Ontology release 2018-06-29[*][[Monarch Disease Ontology release 2018-06-29 (Release of the Monarch Disease Ontology)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor);
  3. ^ John, Pramod R. John (). Textbook of Oral Medicine. Jaypee Brothers Publishers. p. 336. ISBN 9788180615627. 
  4. ^ a b Eccles Pg. 24
  5. ^ a b c d e f Arroll, B (2011 Mar 16). „Common cold”. Clinical evidence. 2011 (03). PMID 21406124.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  6. ^ a b c d e f g h i Eccles R (). „Understanding the symptoms of the common cold and influenza” (PDF). Lancet Infect Dis. 5 (11): 718–25. doi:10.1016/S1473-3099(05)70270-X. PMID 16253889. 
  7. ^ Eccles Pg.26
  8. ^ Eccles Pg. 129
  9. ^ Eccles Pg.50
  10. ^ Eccles Pg.30
  11. ^ Textbook of therapeutics : drug and disease management (ed. 8.). Philadelphia, Pa. [u.a.]: Lippincott Williams & Wilkins. . p. 1882. ISBN 9780781757348.  |first1= lipsă |last1= în Authors list (ajutor)
  12. ^ al.], edited by Helga Rübsamen-Waigmann ... [et (). Viral Infections and Treatment. Hoboken: Informa Healthcare. p. 111. ISBN 9780824756413. 
  13. ^ Heikkinen T, Järvinen A (). „The common cold”. Lancet. 361 (9351): 51–9. doi:10.1016/S0140-6736(03)12162-9. PMID 12517470. 
  14. ^ Ebell, M. H.; Lundgren, J.; Youngpairoj, S. (Jan – Feb 2013). „How long does a cough last? Comparing patients' expectations with data from a systematic review of the literature”. Annals of Family Medicine. 11 (1): 5–13. doi:10.1370/afm.1430. PMC 3596033 Accesibil gratuit. PMID 23319500.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  15. ^ Dicpinigaitis PV (mai 2011). „Cough: an unmet clinical need”. Br. J. Pharmacol. 163 (1): 116–24. doi:10.1111/j.1476-5381.2010.01198.x. PMC 3085873 Accesibil gratuit. PMID 21198555. 
  16. ^ Goldsobel AB, Chipps BE (martie 2010). „Cough in the pediatric population”. J. Pediatr. 156 (3): 352–358.e1. doi:10.1016/j.jpeds.2009.12.004. PMID 20176183. 
  17. ^ Palmenberg AC, Spiro D, Kuzmickas R, Wang S, Djikeng A, Rathe JA, Fraser-Liggett CM, Liggett SB (). „Sequencing and Analyses of All Known Human Rhinovirus Genomes Reveals Structure and Evolution”. Science. 324 (5923): 55–9. doi:10.1126/science.1165557. PMID 19213880. 
  18. ^ Eccles p. 77
  19. ^ Pelczar (). Microbiology:Application Based Approach. p. 656. ISBN 9780070151475. 
  20. ^ medicine, s cecil. Goldman (ed. 24th ed.). Philadelphia: Elsevier Saunders. p. 2103. ISBN 9781437727883. 
  21. ^ a b Michael Rajnik; Robert W Tolan (). „Rhinovirus Infection”. Medscape Reference. Accesat în . 
  22. ^ a b c „Common Cold”. National Institute of Allergy and Infectious Diseases. . Accesat în . 
  23. ^ Eccles Pg.107
  24. ^ a b c editors, Ronald Eccles, Olaf Weber, (). Common cold (ed. Online-Ausg.). Basel: Birkhäuser. p. 197. ISBN 978-3-7643-9894-1. 
  25. ^ Năstase C I - Dicționar Medical, Ed. Medicală, București 1998
  26. ^ a b Eccles pp. 211, 215
  27. ^ a b c d al.], edited by Arie J. Zuckerman ... [et (). Principles and practice of clinical virology (ed. 6th). Hoboken, N.J.: Wiley. p. 496. ISBN 978-0-470-51799-4. 
  28. ^ Gwaltney JM Jr; Halstead SB.  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor); |contribution= ignorat (ajutor) Invited letter in „Questions and answers”. Journal of the American Medical Association. 278 (3): 256–257. . doi:10.1001/jama.1997.03550030096050. Accesat în . 
  29. ^ Zuger, Abigail (). „'You'll Catch Your Death!' An Old Wives' Tale? Well.”. The New York Times. 
  30. ^ Eccles p. 79
  31. ^ a b „Common cold – Background information”. National Institute for Health and Clinical Excellence. Accesat în . 
  32. ^ a b Eccles p. 80
  33. ^ a b Mourtzoukou EG, Falagas ME (septembrie 2007). „Exposure to cold and respiratory tract infections”. The international journal of tuberculosis and lung disease : the official journal of the International Union against Tuberculosis and Lung Disease. 11 (9): 938–43. PMID 17705968. 
  34. ^ Eccles p. 157
  35. ^ a b c Eccles Pg. 78
  36. ^ Eccles p. 166
  37. ^ Cohen S, Doyle WJ, Alper CM, Janicki-Deverts D, Turner RB (ianuarie 2009). „Sleep habits and susceptibility to the common cold”. Arch. Intern. Med. 169 (1): 62–7. doi:10.1001/archinternmed.2008.505. PMC 2629403 Accesibil gratuit. PMID 19139325. 
  38. ^ Eccles pp. 160–165
  39. ^ McNiel, ME; Labbok, MH; Abrahams, SW (iulie 2010). „What are the risks associated with formula feeding? A re-analysis and review”. Breastfeeding review : professional publication of the Nursing Mothers' Association of Australia. 18 (2): 25–32. PMID 20879657. 
  40. ^ Lawrence, Ruth A. Lawrence, Robert M. (). Breastfeeding a guide for the medical profession (ed. 7th). Maryland Heights, Mo.: Mosby/Elsevier. p. 478. ISBN 9781437735901. 
  41. ^ Williams, [edited by] Kenrad E. Nelson, Carolyn F. Masters (). Infectious disease epidemiology : theory and practice (ed. 2nd ed.). Sudbury, Mass.: Jones and Bartlett Publishers. p. 724. ISBN 9780763728793. 
  42. ^ a b Eccles p. 112
  43. ^ Eccles p. 116
  44. ^ a b Eccles p. 122
  45. ^ a b Eccles pp. 51–52
  46. ^ a b c Eccles p. 209
  47. ^ Lawrence DM (mai 2009). „Gene studies shed light on rhinovirus diversity”. Lancet Infect Dis. 9 (5): 278. doi:10.1016/S1473-3099(09)70123-9. 
  48. ^ a b c Jefferson T, Del Mar CB, Dooley L, Ferroni E, Al-Ansary LA, Bawazeer GA, van Driel ML, Nair S, Jones MA, Thorning S, Conly JM (iulie 2011). Jefferson, Tom, ed. „Physical interventions to interrupt or reduce the spread of respiratory viruses”. Cochrane Database of Systematic Reviews (7): CD006207. doi:10.1002/14651858.CD006207.pub4. PMID 21735402. 
  49. ^ a b Singh M, Das RR (februarie 2011). Singh, Meenu, ed. „Zinc for the common cold”. Cochrane Database of Systematic Reviews (2): CD001364. doi:10.1002/14651858.CD001364.pub3. PMID 21328251. 
  50. ^ a b Hemilä, Harri; Chalker, Elizabeth; Douglas, Bob; Hemilä, Harri (). Hemilä, Harri, ed. „Vitamin C for preventing and treating the common cold”. Cochrane database of systematic reviews (3): CD000980. doi:10.1002/14651858.CD000980.pub3. PMID 17636648. 
  51. ^ „Common Cold: Treatments and Drugs”. Mayo Clinic. Accesat în . 
  52. ^ a b c d e Simasek M, Blandino DA (). „Treatment of the common cold”. American Family Physician. 75 (4): 515–20. PMID 17323712. 
  53. ^ Eccles Pg.261
  54. ^ Kim SY, Chang YJ, Cho HM, Hwang YW, Moon YS (). Kim, Soo Young, ed. „Non-steroidal anti-inflammatory drugs for the common cold”. Cochrane Database Syst Rev (3): CD006362. doi:10.1002/14651858.CD006362.pub2. PMID 19588387. 
  55. ^ Eccles R (). „Efficacy and safety of over-the-counter analgesics in the treatment of common cold and flu”. Journal of Clinical Pharmacy and Therapeutics. 31 (4): 309–319. doi:10.1111/j.1365-2710.2006.00754.x. PMID 16882099. 
  56. ^ Smith SM, Schroeder K, Fahey T (). Smith, Susan M, ed. „Over-the-counter (OTC) medications for acute cough in children and adults in ambulatory settings”. Cochrane Database Syst Rev (1): CD001831. doi:10.1002/14651858.CD001831.pub3. PMID 18253996. 
  57. ^ a b Shefrin AE, Goldman RD (noiembrie 2009). „Use of over-the-counter cough and cold medications in children” (PDF). Can Fam Physician. 55 (11): 1081–3. PMC 2776795 Accesibil gratuit. PMID 19910592. 
  58. ^ Vassilev ZP, Kabadi S, Villa R (martie 2010). „Safety and efficacy of over-the-counter cough and cold medicines for use in children”. Expert opinion on drug safety. 9 (2): 233–42. doi:10.1517/14740330903496410. PMID 20001764. 
  59. ^ Smith, SM (). Smith, Susan M, ed. „Over-the-counter (OTC) medications for acute cough in children and adults in ambulatory settings”. Cochrane database of systematic reviews (Online). 8: CD001831. doi:10.1002/14651858.CD001831.pub4. PMID 22895922. 
  60. ^ Eccles Pg. 246
  61. ^ Taverner D, Latte GJ (). Latte, G. Jenny, ed. „Nasal decongestants for the common cold”. Cochrane Database Syst Rev (1): CD001953. doi:10.1002/14651858.CD001953.pub3. PMID 17253470. 
  62. ^ Albalawi ZH, Othman SS, Alfaleh K (iulie 2011). Albalawi, Zaina H, ed. „Intranasal ipratropium bromide for the common cold”. Cochrane Database of Systematic Reviews (7): CD008231. doi:10.1002/14651858.CD008231.pub2. PMID 21735425. 
  63. ^ Pratter MR (ianuarie 2006). „Cough and the common cold: ACCP evidence-based clinical practice guidelines”. Chest. 129 (1 Suppl): 72S–74S. doi:10.1378/chest.129.1_suppl.72S. PMID 16428695. 
  64. ^ Guppy MP, Mickan SM, Del Mar CB, Thorning S, Rack A (februarie 2011). Guppy, Michelle PB, ed. „Advising patients to increase fluid intake for treating acute respiratory infections”. Cochrane Database of Systematic Reviews (2): CD004419. doi:10.1002/14651858.CD004419.pub3. PMID 21328268. 
  65. ^ Singh M, Singh M (mai 2011). Singh, Meenu, ed. „Heated, humidified air for the common cold”. Cochrane Database of Systematic Reviews (5): CD001728. doi:10.1002/14651858.CD001728.pub4. PMID 21563130. 
  66. ^ Paul IM, Beiler JS, King TS, Clapp ER, Vallati J, Berlin CM (decembrie 2010). „Vapor rub, petrolatum, and no treatment for children with nocturnal cough and cold symptoms”. Pediatrics. 126 (6): 1092–9. doi:10.1542/peds.2010-1601. PMC 3600823 Accesibil gratuit. PMID 21059712. 
  67. ^ a b Arroll B, Kenealy T (). Arroll, Bruce, ed. „Antibiotics for the common cold and acute purulent rhinitis”. Cochrane Database Syst Rev (3): CD000247. doi:10.1002/14651858.CD000247.pub2. PMID 16034850. 
  68. ^ Eccles Pg.238
  69. ^ Eccles Pg.234
  70. ^ a b Eccles Pg.218
  71. ^ Oduwole, O (2010 Jan 20). „Honey for acute cough in children”. Cochrane database of systematic reviews (Online) (1): CD007094. doi:10.1002/14651858.CD007094.pub2. PMID 20091616.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  72. ^ Kassel, JC (2010 Mar 17). „Saline nasal irrigation for acute upper respiratory tract infections”. Cochrane database of systematic reviews (Online) (3): CD006821. doi:10.1002/14651858.CD006821.pub2. PMID 20238351.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  73. ^ Heiner, Kathryn A; Hart, Ann Marie; Martin, Linda Gore; Rubio-Wallace, Sherrie (). „Examining the evidence for the use of vitamin C in the prophylaxis and treatment of the common cold”. Journal of the American Academy of Nurse Practitioners. 21 (5): 295–300. doi:10.1111/j.1745-7599.2009.00409.x. PMID 19432914. 
  74. ^ a b Linde K, Barrett B, Wölkart K, Bauer R, Melchart D (). Linde, Klaus, ed. „Echinacea for preventing and treating the common cold”. Cochrane Database Syst Rev (1): CD000530. doi:10.1002/14651858.CD000530.pub2. PMID 16437427. 
  75. ^ Sachin A Shah, Stephen Sander, C Michael White, Mike Rinaldi, Craig I Coleman (). „Evaluation of echinacea for the prevention and treatment of the common cold: a meta-analysis”. The Lancet Infectious Diseases. 7 (7): 473–480. doi:10.1016/S1473-3099(07)70160-3. PMID 17597571. 
  76. ^ a b Eccles Pg. 1
  77. ^ Eccles Pg.76
  78. ^ a b Eccles Pg.90
  79. ^ Eccles Pg. 3
  80. ^ Eccles Pg.6
  81. ^ „Cold”. Online Etymology Dictionary. Accesat în . 
  82. ^ Eccles Pg.20
  83. ^ Tyrrell DA (). „Interferons and their clinical value”. Rev. Infect. Dis. 9 (2): 243–9. doi:10.1093/clinids/9.2.243. PMID 2438740. 
  84. ^ Al-Nakib, W; Higgins, PG; Barrow, I; Batstone, G; Tyrrell, DA (). „Prophylaxis and treatment of rhinovirus colds with zinc gluconate lozenges”. J Antimicrob Chemother. 20 (6): 893–901. doi:10.1093/jac/20.6.893. PMID 3440773. 
  85. ^ „The Cost of the Common Cold and Influenza”. Imperial War Museum: Posters of Conflict. vads. 
  86. ^ a b c Fendrick AM, Monto AS, Nightengale B, Sarnes M (). „The economic burden of non-influenza-related viral respiratory tract infection in the United States”. Arch. Intern. Med. 163 (4): 487–94. doi:10.1001/archinte.163.4.487. PMID 12588210. 
  87. ^ Kirkpatrick GL (). „The common cold”. Prim. Care. 23 (4): 657–75. doi:10.1016/S0095-4543(05)70355-9. PMID 8890137. 
  88. ^ a b Eccles Pg.226
  89. ^ „Genetic map of cold virus a step toward cure, scientists say”. Val Willingham. CNN. . Accesat în . 
References
  • Ronald Eccles, Olaf Weber (eds) (). Common cold (ed. Online-Ausg.). Basel: Birkhäuser. ISBN 978-3764398941. 

Legături externe

Format:Legătură AB

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Viroză_respiratorie&oldid=8363112