Adenoviride

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Erste hilfe.svg Vedeți: Indicații!

Adenoviride (în latină Adenoviridae) este o familie de virusuri cu potențial patogenic la diferite specii. S-au izolat, ca serotipuri patogene, 51 la om, 9 la bovine, 4 la porcine, 2 la canine, 2 la murinc, 8 aviare, etc.

Morfologia adenovirusului[modificare | modificare sursă]

În această familie sunt încadrate virusuri cu genom ADN dublu catenar, cu o masă moleculară de 20-25x10 6 D. Capsida icosaedrică este alcătuită din 252 capsomere, din care 240 sunt hexamere și 12 sunt pentamere. Din fiecare pentonă pornește câte o prelungire asemănătoare cu un ac cu gămălie. Aceste prelungiri sunt diferite de la o specie virală la alta. Ele conțin un antigen specific cu rol în fixarea virusului pe celula gazdă și tot ele posedă și activitate hemaglutinantă. Pentonele conțin în structura lor o toxină responsabilă de efectul citopatic precoce, care apare atunci când în culturile de celule primare sunt inoculate doze mari de virus. Particulele virale au un diametru de 70-90 nm fără prelungiri.

Maturarea virionilor se produce în nucleul celulei gazdă.

Serotipuri[modificare | modificare sursă]

Adenovirusurile sunt rezistente la tratamentul cu eter și la pH-ul acid. Prin reacția de seroneutralizare au fost identificate mai multe serotipuri patogene pentru fiecare specie (51 la om, 9 bovine, 4 porcine, 2 canine, 2 murinc, 8 aviare etc).

Adenovirus bovin tip 3[modificare | modificare sursă]

Adenovirus bovin tip 3 a fost izolat în culturi de celule renale primare de vițel, imunoelectronomicroscopic, captare făcută cu ser specific anti-adenovirus tip 3 preparat pe iepure (mărirea 100.000 x., bara reprezintă 100 nm).

Patologia[modificare | modificare sursă]

În culturile celulare virusurile sunt recunoscute prin efectul citopatic produs, manifestat prin rotunjiri și reducerea dimensiunilor celulei, condensări citoplasmatice și apariția de incluzii intranucleare abnormale.

Adenovirusurile au tropism pentru mucoase și produc sindroame enterice și/sau pulmonare. La câine produce hepatită contagioasă. La păsări provoacă hepatită cu incluzii.

Adenovirusul uman 36 - cauza obezității transmisibile?[modificare | modificare sursă]

Adenovirusul uman 36 (Human adenovirus 36, HAdV-36, AD-36) afost suspectat de legături cu obezitatea aviară în anul 2006 de câtre Dr. Nikhil Dhurandhar[1][2] și colaboratorii, care au gasit o corelație pozitivă între cantitatea de grăsime din organism și prezența de anticorpi AD-36 în sânge[3].

Cercetări ulterioare au demonstrat experimental o creștere statistic-significantă a creșterii în greutate la găini și șoareci după infestarea cu tulpini similare de virusuri[1].

Deocamdată, AD-36 este singurul adenovirus uman care ar putea fi implicat în obezitatea umană, în afară de găini, șoareci, șobolani și maimuțe[4].

Se presupune că procesul patologic ar fi următorul: infecția cu AD-36 duce la creșterea numărului celulelor adipoase din organism prin inducerea diferențierii celulare pe deoparte și amplificarea numerică prin diviziune a pre-adipocitelor (3T3-L1) și a celulelor mamă (stem cells) derivate din țesutul adipos uman, pe de alta[5].

Impactul public și mediatic[modificare | modificare sursă]

Rezultatele cercetărilor grupului Dr. Nikhil Dhurandhar (Pennington Biomedical Research Centre, Louisiana) și ale lui Richard Atkinson (University of Wisconsin), publicate la 18 martie 2006 în câteva websites au trezit un interes deosebit și au declanșat o serie de alte cercetări. Testele de laborator efectuate la 2000 de australieni au relevat că peste 20% dintre participanți sunt pozitivi la Ad-36 Ab.

La 26 ianuarie 2009 portaluri internetice de știri acuzau virusul AD-36 ca o cauză potențială a tendinței populației britanice la obezitate (vezi mai jos: Legături externe)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b en Dhurandhar, N V (2000). „Increased adiposity in animals due to a human virus”. International Journal of Obesity 24: 989–996. doi:10.1038/sj.ijo.0801319. 
  2. ^ en Whigham, Leah D. (2006). „Adipogenic potential of multiple human adenoviruses in vivo and in vitro in animals”. Am J Physiol Regul Integr Comp Physiol 290: R190–R194. 
  3. ^ en Augustus A.S., Atkinson R.L. (2005). „Human adenovirus-36 is associated with increased body weight and paradoxical reduction of serum lipids.”. International Journal of Obesity 29: 281-286. PMID 15611785. 
  4. ^ en Atkinson, RL: Viruses as an etiology of obesity, Mayo Clin. Proc. 82:10, pp.1192–8, 2007 (pmid=17908526 |doi)
  5. ^ en Rogers, PM, Fusinski, KA, Rathod, MA, ș.a.: Human adenovirus Ad-36 induces adipogenesis via its E4 orf-1 gene, Int J Obes (Lond.), 32:397, 2007 (pmid=17984979 |doi=10.1038/sj.ijo.0803748)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Elvira Sînziana Ciufescu. Virusologie medicală. Editura Medicală Națională. 2003
  • Costin Cernescu. Virusologie medicală. Editura Medicală. 2012
  • Aurel Ivan. Tratat de epidemiologie a bolilor transmisibile. Polirom 2002

Legături externe[modificare | modificare sursă]

http://www.medindia.net/news/view_news_main.asp?x=8595


Azureus.pngWikiProiectul Biologie