Sari la conținut

Păianjeni țesători sferici aurii: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
creare
(Nicio diferență)

Versiunea de la 10 mai 2010 17:25

Golden silk orb-weaver
Nephila clavipes
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Arthropoda
Clasă: Arachnida
Ordin: Araneae
Subordin: Opisthothelae
Infraordin: Araneomorphae
Suprafamilie: Araneoidea
Familie: Nephilidae
Gen: Nephila
Leach, 1815
Specii

Mai multe, printre care:
Nephila clavata
Nephila clavipes
Nephila edulis
Nephila inaurata
Nephila pilipes
Nephila senegalensis
Nephila komaci

Nephila, sau Păianjeni ţesători aurii, este un gen de păianjeni araneomorfi din familia Nephilidae. Ganul include cei mai mari păianjeni ţesători de pânze. Ei se numesc ţesători aurii nu din cauza culorii corpului, ci a firelor de mătase de culoare galbenă, în lumina soarelui căpătând nuanţe aurii. Pe lângă acest nume, sunt numiţi şi păianjeni banană sau păianjeni gigantici de lemn.

Etimologie

Numele genului Nephila provine de la cuvintele greceşti νήμα (nema) - fir, aţă, fibră şi φίλος (philos) - a iubi, a plăcea; adică iubitori de a ţese.

Nephila sp. Masculul şi femela

Descriere

Dimensiunile corpului variază de la 1 până la 4 cm, inclusiv picioarele - 12 cm. Dimorfismul sexual este foarte pronunţat, masculii sunt de 4 - 5 ori mai mici decât femelele. Culoarea corpului e foarte variată. Se întâlnesc reprezentanţi cu nuanţe de roşu, portocaliu, galben, argintiu, alb, gri şi negru. Contrastul dintre culori avertizează duşmanii despre toxicitatea pe care o prezintă. Opistosoma este voluminoasă şi, de regulă, tubulară. Forma alungită măreşte suprafaţa de contact a corpului cu aerul prevenind supraîncălzirea. Vârful picioarelor, în special perechii a treia, posedă ghiare utilizate la ţeserea mătase.

Modul de viaţă

Nephila senegalensis

Pânza

Un fapt foarte uimitor, spre deosebire de alţi păianjeni, aceştia ţes o mătase de culoare galbenă. Reflectând lumina soarelui mătasea străluceşte asemenea aurului. Culoare galbenă se datorează prezenţei în mătase a acidului xanthurenic, doua chinone şi plus o substanţă necunoscută. Ultemele experimente demonstrează că culoarea are un efect dublu: atrgae unele insecte în plasă, care devin prada păianjenilor şi acţionează ca un camuflaj pe fonul frunzelor îngălbenite sau uscate. Păianjenul e capabil să modifice componenţa chimică a mătasei, schimbând astfel şi nuanţa mătasei, fiind adaptate vederii insectelor.
Păianjenii Nephila construiesc plase complexe cu diferite crenguţe, frunze, cuticula neconsumată a victemelor, îndeplinind rolul unor bariere, care văzute de păsări sau de animale mai mari împiedică distrugerea lor. Pânză este de formă rotundă, ţesută din radiare şi spirale cu ochiuri puţin neregulate. Ea este reînnoit în mod regulat, pentru a menţine adezivitatea la nivelul cuvenit. Când vremea este bună, sunt refăcute doar părţile deteriorate ale pânzei. Păianjenii consumă porţiunea care urmează să fie înlocuită, să ţes întâi elemente radiare, apoi spirele noi. Această reînnoire parţială este diferită de ceilalţi păianjeni care înlocuioesc întreagă pânza.
Firele radiare sunt nelipicioase, cele spirale alternează una nelipicioasă şi 20 lipicioase (adezive)[1] . Mai întâi, păianjenul întinde firele radiare, apoi cele spirale nelipicioase. La urmă în locurile dintre spirele nelipicioase sunt ţesute cele lipicioase. Pgmenţii galbeni sunt prezenţi numai în mătasea adezivă. Densitatea spirelor variază în funcţie de mărimea păianjenului.
Pânza este verticală şi asimetrică. Firele ce pleacă dinspre centru în sus se unesc într-un smoc comun, formând locul de retragere a păianjenului.
Pe pânzele specie Nephila clavipes s-a observat stabilimentum fabricat din mătase amestecată cu cuticulă rămasă de la năpârlirile anterioare, şi dispuse în fâşii radiare, de unde a primit denumirea de pânză năpârlită sau pânză schelet. Nephila edulis a fost observată că în timpul vântului puternic şi zilele ploioase, ea desface partea ionferioară a pânzei pentru trcerea vântului fără să distrugă întreaga plasă.
Datorită mărimii pânzei (la unele specii ea poate avea în diametru până la 1 -2 metri) cât şi proprietăţilor, aceşti păianjeni au fost văzuţi mâncând păsări mici[2] [3].

Parazitism

Parazitul Argyrodes flavescens

Unele specii (de exemplu Nephila clavipes) devin frecvent victime ale păianjenilor Argyrodes, un gen cu reprezentanţi foarte mici albi-argintii. Uneori câteva zeci de indivizi pot infesta o singură pânză, hrănindu-se cu prada prinsă de păianjen gazdă. Reconstruirea frecventă sau abandonarea pânze poate fi şi o tactică de eliminare a acestor mici paraziţi.

Ciclul de viaţă

Păianjeni tinere nu construiesc pânze din mătase de culoare galbenă, de aceea uneori pot fi cunfundaţi cu juvenilii Leucauge. Culoarea şi forma ambelor genuri se aseamănă, opistosomă posedă dungi arginii. Cea mai mare diferenţă dintre aceştia constă în structura pânzei. Leucauge tinde să construiască un pânza orizontală, care este un cerc perfect, în timp ce Nephila construiesc pânze verticale, eliptice care sunt asimetrice. La apropierea prădătorilor, tinerii produc vibraţia pânzei şi în cele din urmă sar pe plantele din jur[4].


Veninul

Veninul ţesătorilor aurii este foarte puternic, dar neletal pentru om. Aceasta are un efect neurotoxic similară cu cea a Văduvii negre. Muscatura produce durere locală, roşeaţă, vezicule care în mod normal dispar într-un interval de 24 de ore. În cazuri rare, s-ar putea declanşa reacţii alergice, crampe musculare involuntare, iar la persoanele afectate de astm provoacă difilcutăţi în respiraţie respiratorii. Din cauza că genul posedă chelicere puternicăe, muşcătura ar putea lasă o cicatrice.

Interacţiunea cu omul

Aceşti păianjeni nu sunt mari dăunători pentru oameni. Construindu-şi pânza pe arbuştii şi florile din grădini, aduce incomodităţi sau afecta esteticul grădinarilor. Însă prezenţa păianjenului lângă fructe poate respinge dăunătorii, fără a folosi insecticide.
S-au depus eforturi pentru a produce haine din mătase. Dar, din punct de vedere comercial această nu a avut succes, materialul rezulta era prea scump[5].
O pânză ţesută de peste 1 milion de şesători aurii (femele) este expus la Muzeul American de Istorie Naturală[6][7].
Pescarii de pe coastele Oceanelor Indian şi Pacific strâng mătase şi fabrică mingi utilizate la pescuit[5].

Răspândire

Păianjenii ţesători aurii sunt răspândiţi în regiunile calde din întreaga lume: Australia, Africa, Asia tropicală, insulele din sudul Pacificului, în cele două Americi se găseşte o singură specie Nephila clavipes.

Note

Wikispecies
Wikispecies
Wikispecies conține informații legate de Păianjeni țesători sferici aurii
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Păianjeni țesători sferici aurii
  1. ^ [1]
  2. ^ Malkin, Bonnie (). „Giant Spider Eating a Bird Caught on Camera”. Telegraph. London. Accesat în . 
  3. ^ „Second devouring bird-spider strikes”. Ninemsn. 
  4. ^ [2]
  5. ^ a b Heimer, S. (1988). Wunderbare Welt der Spinnen. Urania. p.14
  6. ^ 1 Million Spiders Make Golden Silk for Rare Cloth, Wired Science, 2009-09-23
  7. ^ Rare Spider Silk on Exhibit at AMNH, YouTube.com, 2009-09-24

Referinţe

  • Kuntner M., Coddington J.A., Schneider J.M. (2009). Intersexual arms race? Genital coevolution in nephilid spiders (Araneae, Nephilidae). Evolution 63: 1451–1463.
  • Kuntner M., Coddington J.A., Hormiga G. (2008). Phylogeny of extant nephilid orb-weaving spiders (Araneae, Nephilidae): testing morphological and ethological homologies. Cladistics 24: 147–217.

Legături externe

General

Imagini

Video