Economia sănătății: Diferență între versiuni

← Diferența anterioară Diferența următoare →

Conținut șters Conținut adăugat

Aliniat

Versiunea de la 9 ianuarie 2024 15:58

Economia sănătății reprezintă o ramură a economiei care se ocupă de aspectele legate de eficiența, performanța, importanța și conduita în ceea ce privește procesul de producție și de consum al serviciilor de sănătate și de asistență medicală. Economia sănătății are un rol important în identificarea modalităților de îmbunătățire a performanțelor în domeniul sănătății și a stilului de trai prin intermediul interacțiunilor dintre indivizi, furnizorii de servicii medicale și unitățile clinice^[2]. În principiu, economiștii din domeniul sănătății se ocupă cu analizarea modului în care funcționează serviciile de sănătate și a factorilor care afectează sănătatea, cum ar fi fumatul, diabetul și obezitatea.

Una dintre cele mai mari dificultăți în ceea ce privește economia asistenței medicale este faptul că nu respectă regulile standard ale economiei. De multe ori, prețul și calitatea sunt obscure din cauza sistemului de terți plătitori al companiilor de asigurări și din cauza angajatorilor^[3]. În plus, QALY (Quality Adjusted Life Years – An de viață ajustat în funcție de calitate), deși este una dintre cele mai des utilizate metode de măsurare a calității tratamentelor, este foarte dificil de măsurat și se bazează pe presupuneri care sunt adesea lipsite de rațiune.

Un articol fundamental al lui Kenneth Arrow din 1963 este adesea considerat ca fiind cel care a determinat apariția economiei sănătății ca domeniu de studiu. Teoria sa a stabilit niște distincții conceptuale între sănătate și alte bunuri^[4]. Economia sănătății se remarcă prin factori unici, cum ar fi o intervenție a guvernului semnificativă, o incertitudine persistentă în mai multe aspecte, o asimetrie informațională, existența unor obstacole la intrarea pe piață și a unor externalități și prezența unui agent terț^[5]. În domeniul îngrijirii sănătății, agentul terț este cel care asigură sănătatea pacientului, având responsabilitatea financiară pentru bunurile și serviciile medicale furnizate pacientului care beneficiază de asigurare.

Economiștii din domeniul sănătății analizează o varietate de date financiare, inclusiv costuri, taxe și cheltuieli.

Incertitudinea este specifică domeniului sănătății, atât în ceea ce privește rezultatele pacienților, cât și aspectele financiare. Diferența de cunoștințe care există între un medic și un pacient creează o situație de avantaj evident pentru medic, situație numită asimetrie informațională.

Externalitățile apar frecvent în contextul sănătății și al asistenței medicale, în special în ceea ce privește impactul asupra sănătății, în cazul bolilor infecțioase sau al abuzului de opioide. De exemplu, eforturile depuse pentru evitarea răcelii comune afectează și alte persoane în afară de cea care ia inițiativa ^[6]^[7]^[8]: vii-xi^[9] sau găsirea unor soluții durabile, umane și eficiente pentru epidemia de opioide.

Sfera de aplicare

Sfera economiei sănătății este clar ilustrată de “diagrama instalației sanitare” a lui Alan Williams^[10] care împarte acest domeniul în opt subiecte distincte:

Care sunt factorii care influențează sănătatea? (în afară de asistența medicală)
Cum poate fi definită sănătatea și ce importanță are?
Cererea pentru asistență medicală
Oferta de asistență medicală
Evaluare microeconomică la nivelul tratamentului
Echilibrul pieței
Evaluare la nivelul întregului sistem
Mecanisme de planificare, bugetare și monitorizare.

Dezvoltarea economiei sănătății

În secolul al III-lea î.Hr., Aristotel, un străvechi gânditor grec, a vorbit cândva despre relația dintre fermieri și medici în producție și schimb^[11]. În secolul al XVII-lea, William Petty, un economist clasic britanic, a evidențiat importanța cheltuielilor medicale și de sănătate efectuate pentru muncitori, care ar aduce beneficii economice.

În prezent, economia sănătății contemporane se afirmă ca un remarcabil domeniu interdisciplinar, conectând teoria economică cu practica în domeniul sănătății, iar diversitatea ramurilor sale și domeniilor de cercetare este evidentă. Rădăcinile academice ale acestei cunoștințe sunt în mod obișnuit urmărite în tradiția din Statele Unite ^[12].

Asociația Medicală Americană (AMA) a fost înființată în 1848, având ca principale obiective avansarea științifică, crearea de standarde pentru educația medicală, lansarea unui program de etică medicală și obținerea îmbunătățirii sănătății publice. Cu toate acestea, abia în 1931, aspectele economice au devenit o parte a subiectelor care erau abordate sau discutate de Asociația Medicală Americană în acea perioadă, odată cu înființarea Biroului de Economie Medicală al AMA, al cărui rol este să studieze toate aspectele economice care afectează profesia medicală^[13].

După Al Doilea Război Mondial, cheltuielile medicale și de sănătate au crescut semnificativ în contextul îmbunătățirii rapide a nivelului tehnologic în cercetarea medicală, modernizării mijloacelor de diagnostic și tratament, a dotărilor și echipamentelor sanitare, îmbătrânirea populației, creșterea accentuată a bolilor cronice și creșterea cererii oamenilor pentru îngrijirea sănătății. De exemplu, cheltuielile totale de sănătate în Statele Unite au crescut constant ca procent din produsul intern brut (PIB), reflectând importanța tot mai mare pe care societatea o acorda îngrijirii sănătății în raport cu alte bunuri și servicii non-sanitare. Între anii 1960 și 2013, cheltuielile de sănătate ca procent din PIB au crescut de la 5,0 la 17,4 procente. În același timp, creșterea anuală medie a cheltuielilor naționale de sănătate în termeni nominali a fost de 9,2 procente, comparativ cu o creștere a PIB-ului nominal de 6,7 procente^[14].

În același timp, cheltuielile pentru îngrijirea sănătății în multe țări europene au crescut, reprezentând aproximativ 4% din PIB în anii 1950 și ajungând la 8% până la sfârșitul anilor 1970. În ceea ce privește rata de creștere, proporția cheltuielilor pentru îngrijirea sănătății în PNB (produsul național brut) în multe țări a crescut cu 1% în anii 1950, cu 1,5% în anii 1960 și cu 2% în anii 1970. Aceste cheltuieli mari pentru medicină și sănătate au fost o povară grea pentru guverne, antreprenori, muncitori și familii, care aveau nevoie de o modalitate de a restricționa creșterea lor^[15].

În plus, scala serviciilor de sănătate a crescut, echipamentele tehnice au devenit mai avansate, iar diviziunea muncii și specializarea au înregistrat, de asemenea, creșteri. Serviciile medicale și de sănătate au evoluat către o "industrie a sănătății" care ocupă atât o cantitate semnificativă de capital și forță de muncă, cât și o poziție importantă în viața socială și economică. Cercetarea asupra problemelor economice din sectorul sănătății a devenit un subiect important al cercetării economice^[16].

Selma Muskin a publicat "Spre definirea economiei sănătății" în 1958 și, patru ani mai târziu, lucrarea "Sănătatea ca investiție." În acea perioadă, sănătatea era considerată în general mai degrabă o ramură consumatoare a economiei. Analiza lui Muskin a fost o perspectivă inovatoare asupra faptului că investiția în sănătate avea consecințe benefice pe termen lung pentru comunitate. Probabil, cea mai faimoasă și citată contribuție în disciplina economiei de sănătate a fost lucrarea lui Kenneth Arrow "Incertitudinea și economia bunăstării a îngrijirii medicale," publicată în 1963^[12]^[17].

După anii 1960, cercetarea în economia sănătății s-a dezvoltat în continuare, iar un al doilea seminar academic privind economia sănătății a avut loc în Statele Unite în 1962, urmat de un al treilea în 1968. În 1968, Organizația Mondială a Sănătății a organizat primul seminar internațional de economie a sănătății la Moscova. Convocarea celor trei întâlniri a arătat că economia sănătății a intrat într-un forum academic ca disciplină independentă, marcând totodată formarea oficială a economiei sănătății^[18].

După anii 1970, economia sănătății a intrat într-o perioadă de dezvoltare rapidă, iar economia asistenței medicale a ieșit treptat la suprafață. În 1979, Paul Feldstein, un renumit economist american în domeniul sănătății, a folosit pentru prima dată principiile economiei pentru a discuta despre sectoarele de îngrijire pe termen lung, piața înregistrată și alte aspecte legate de economia asistenței medicale, punând astfel bazele apariției economiei asistenței medicale^[19].

În 1983, a fost înființată revista "Nursing Economic" în Statele Unite, iar principalele sale domenii de cercetare includeau dezvoltarea pieței de îngrijire medicală, contabilitatea costurilor în domeniul asistenței medicale, politici și gestionarea economică a asistenței medicale, etc. Publicarea revistei a reprezentat o marcă a formării oficiale a economiei asistenței medicale. În 1993, Centrul de Cercetare a Costurilor de la Universitatea din Iowa a realizat un studiu sistematic al costurilor în domeniul asistenței medicale, numit simplu Sistemul NIC. Practica specifică a inclus înființarea unei instituții de cercetare speciale dotate cu cercetători cu normă întreagă, ordonarea conținutului contabilității costurilor în domeniul asistenței medicale și, în final, identificarea a 433 de elemente în 6 categorii. În același timp, Centrul a adoptat tehnologia computerizată pentru a realiza gestionarea costurilor în domeniul asistenței medicale, inclusiv evaluarea costurilor, bugetarea rezonabilă, luarea deciziilor, etc., jucând un rol crucial în îmbunătățirea eficienței gestionării asistenței medicale și în ameliorarea crizei de gestionare a asistenței medicale^[20].

Cererea în domeniul sănătății

Cererea pentru serviciile de sănătate este o cerere derivată din cererea pentru sănătate. Serviciile de sănătate sunt solicitate pentru consumatori ca mijloc de a obține un stoc mai mare de "capital de sănătate". Cererea pentru sănătate este diferită de majoritatea celorlalte bunuri, deoarece indivizii alocă resurse pentru a consuma și produce sănătate.

Descrierea de mai sus oferă trei roluri ale persoanelor în economia sănătății. Raportul Organizației Mondiale a Sănătății (pag. 52) menționează că oamenii îndeplinesc patru roluri în sistemul de sănătate:

Contribuitori
Cetățeni
Furnizori
Consumatori

Modelul lui Michael Grossman din 1972 privind producția de sănătate ^[21] a avut o influență extrem de semnificativă în acest domeniu de studiu și prezintă mai multe elemente unice care îl fac remarcabil. Modelul lui Grossman consideră fiecare individ atât producător, cât și consumator de sănătate. Sănătatea este tratată ca un stoc care se degradează în timp în absența "investițiilor" în sănătate, astfel încât sănătatea este privită ca o formă de capital. Modelul recunoaște că sănătatea este atât un bun de consum care aduce satisfacție și utilitate directă, cât și un bun de investiții, care aduce satisfacție consumatorilor indirect prin reducerea zilelor de boală. Investiția în sănătate este costisitoare, deoarece consumatorii trebuie să facă compromisuri între timpul și resursele dedicate sănătății, cum ar fi exercițiile la o sală locală, și alte obiective. Acești factori sunt utilizați pentru a determina nivelul optim de sănătate pe care îl va solicita o persoană. Modelul face predicții cu privire la efectele schimbărilor în prețurile serviciilor de sănătate și alte bunuri, rezultatele pieței muncii precum angajarea și salariile, și schimbările tehnologice. Aceste predicții și altele din modele care extind lucrarea lui Grossman din 1972 stau la baza multor cercetări econometrice realizate de economiștii sănătății.

În modelul lui Grossman, nivelul optim de investiții în sănătate apare atunci când costul marginal al capitalului în sănătate este egal cu beneficiul marginal. Odată cu trecerea timpului, sănătatea se depreciază cu o anumită rată $\delta$ . Rata dobânzii cu care se confruntă consumatorul este indicată cu $r$ . Beneficiul marginal al capitalului de sănătate poate fi găsit prin adăugarea acestor variabile: $MC_{HK}=r+\delta \,$ . Beneficiul marginal al capitalului de sănătate este rata de rentabilitate a acestui capital în sectoarele de piață și non-profit. În acest model, stocul optim de sănătate poate fi influențat de factori precum vârstă, salarii și educație. De exemplu, $\delta \,$ crește odată cu vârsta, astfel încât devine tot mai costisitor să atingi același nivel de capital sau de de sănătate pe măsură cu imbatranirea persoanei. Vârsta, contribuie de asemenea la scăderea beneficiului marginal al stocului de sănătate. Astfel, stocul optim de sănătate va scădea pe măsura înaintării în vârstă.

Pe lângă aspectele legate de cererea fundamentală, "reală" pentru îngrijiri medicale, derivată din dorința de a avea o sănătate bună (și, astfel, influențată de funcția de producție pentru sănătate), există o distincție importantă între "beneficiul marginal" al îngrijirilor medicale (care este întotdeauna asociat cu această curba "reală" de cerere bazată pe cererea derivată) și o curbă separată de "cerere efectivă", care rezumă cantitatea de îngrijiri medicale solicitate la anumite prețuri de piață. Pentru că majoritatea îngrijirilor medicale nu sunt achiziționate direct de la furnizori, ci sunt obținute la prețuri subvenționate datorită asigurărilor, prețurile suportate direct de consumatori sunt, în mod tipic, mult mai mici decât prețul de piață. Consumatorul stabilește costurile directe $MB=MC$ , iar astfel "cererea efectivă" va avea o relație separată între preț și cantitate, în comparație cu curba "beneficiului marginal" sau relația de cerere reală. Această distincție este adesea descrisă sub rubrica "hazard moral ex-post" (care este din nou distinct de hazardul moral ex-ante, prezent în orice tip de piață cu asigurare).

Evaluarea tehnologiei sanitare

Evaluarea economică, mai ales analiza cost-eficacitate, a devenit o parte importantă a proceselor de evaluare a tehnologiei pentru agențiile din mai multe țări. De exemplu, Institutul pentru Calitate și Economie în Serviciile de Sănătate (Institut für Qualität und Wirtschaftlichkeit im Gesundheitswesen – IQWiG) din Germania și Institutul Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire (NICE) din Regatul Unit iau în considerare rentabilitatea costurilor produselor farmaceutice care apar noi pe piață.

Unele agenții, inclusiv NICE, recomandă analiza cost-eficiență (CEA). Această abordare măsoară rezultatele într-un registru complex atât a duratei, cât și a calității vieții, adică anul de viață ajustat în funcție de calitate (QALY).

Piețele de sănătate

Cele cinci piețe de sănătate analizate in mod obișnuit sunt:

Piața de finanțare a sănătății
Piața serviciilor de medici și asistenți medicali
Piața serviciilor instituționale
Piețele factorilor de intrare
Piața educației profesionale

Deși ipotezele eșantioanelor manuale ale piețelor economice se realizează în mod rezonabil piețelor de sănătate, există abateri importante. Multe state au creat grupuri de risc în care, cei înscriși relativ sănătoși susțin financiar îngrijirea celorlalți. Asigurătorii trebuie să reziste selecției adverse care apare atunci când nu sunt în măsură să prezică pe deplin cheltuielile medicale ale celor înscriși deja, iar selecția adversă poate distruge grupul de risc. Caracteristicile grupului de risc de pe piața de asigurări, cum ar fi achizițiile de grup, selecția preferențială („cherry-picking”) și excluderile afecțiunilor deja existente sunt menite să reziste selecției adverse.

Pacienții asigurați sunt, în mod normal, mai puțin preocupați de costurile asistenței medicale decât ar fi dacă ar plăti prețul integral al unei îngrijiri. Pericolul moral care apare, crește costurile, așa cum arată faimosul experiment RAND privind asigurările de sănătate. Asigurătorii folosesc mai multe tehnici pentru a limita costurile riscului moral, inclusiv impunerea de coplăți pacienților și limitarea stimulentelor medicului pentru a oferi îngrijiri costisitoare. Asigurătorii încearcă adesea prin alegerea ofertelor de servicii, cerințele de repartizare a costurilor și constrângeri asupra medicilor.

Clienții de pe piețele de asistență medicală au adesea lipsă de informații adecvate despre serviciile pe care trebuie să le cumpere și care furnizori oferă cea mai bună oferta. Economiștii din domeniul sănătății au cercetat o problemă cu cererea indusă de furnizor, prin care furnizorii bazează recomandările de tratament mai mult pe criterii economice, decât pe criterii medicale. De asemenea, cercetătorii au documentat „variații substanțiale de practică” prin care tratamentul se referă la disponibilitatea serviciilor pentru a reduce variațiile de stimulare și de practică.

Unii economiști susțin că solicitarea medicilor de a avea o licență medicală limitează intrările, inhibă inovația și crește costurile pentru consumatori, în timp ce marea majoritate beneficiază doar medicii înșiși^[22].

Rațiunea economică pentru intervenția guvernamentală pe piețele de sănătate

Folland, Godman și Stino, autorii cărții, "Economia sănătății și sănătate" ^[24] enumeră mai multe motive separate și independente pentru intervenția guvernelor în sistemele de asigurare a sănătății, în loc să lase aceasta în mâinile forțelor pieței private.

1. Primul motiv este de a se asigura că nivelul optim de producție și consum al bunurilor publice (spitale, vaccinuri) și a bunurilor cu caracter parțial public este disponibil.

2. În al doilea rând este rațională creșterea calității și corectitudinea asigurărilor pentru acele servicii care pot fi produse în sectorul privat, dar necesită împărțirea riscurilor din cauza cheltuielilor și incertitudinilor legate de nevoile existente. De exemplu, investiții pentru cercetare și dezvoltarea unor remedii noi și echipamente de îngrijire a sănătății. De obicei, guvernele îi finanțează pe cei care nu își permit asigurarea sau în anumite situații, acele activități și facilități au costuri reduse pe care si cetățenii cu veniturii medii să și le poată permite singuri. De exemplu, cel mai mare sistem de asigurări de sănătate din lume a fost lansată în India sub numele de Ayushman Bharat în 2018 ^[25].

3. Al treilea motiv pentru care guvernul ar putea dori să intervină este prevenirea eșecului pieței ^[26]. Un exemplu clasic de eșec al pieței este cauzat de puterea monopolistă. Mai multe piețe de asigurari medicale tind să aibă potențialul de a exercita controlul monopolului. Asistența medicală pe piețe are puține spitale, produse pe bază de rețetă protejate printr-o autorizație, iar unele piețe de asigurări de sănătate sunt motivul major pentru costurile sunt mai mari și mai ales în cazurile în care furnizorii fac parte din companii private^[27].

4. Cunoașterea poate fi percepută drept un public bun care are o valoare economică puternică. Informațiile sunt furnizate de către un utilizator care nu limitează informațiile disponibile pentru alt utilizator. În timp ce celor care nu plătesc li se refuză adesea accesul la informații, iar costul marginal al furnizării informațiilor unei alte persoane este adesea scăzut. Ca rezultat, s-ar putea argumenta că piețele private produc mai putine cunoștințe, necesitând o intervenția guvernamentală pentru a crește disponibilitatea acesteia. Intervenția guvernamentală, poate fi văzută, în acest caz drept o asistare la distribuirea publică a informațiilor consacrate, fie direct, fie prin finanțarea operațiunilor din sectorul privat.

5. Ultimul punct din această secțiune este legat de piețele incomplete. Piețele incomplete putând să apară atunci când piețele private se luptă să mulțumească cererile existente. Această situație poate apărea atunci când tratarea bolilor este foarte costisitoare, cum ar fi în cazul bolilor precum cancer sau o răspândire mai mare a unor noi boli precum HIV / SIDA sau COVID-19. În astfel de cazuri, fie asigurătorii privați solicită o primă mare, din cauza factorului de risc și al costurilor care sunt mari, fie este posibil să nu asigure persoanele pentru anumite cazuri. Acest lucru duce la un gol al pieței în care o anumită parte din populației nu își va putea permite asistența medicală. Anumite piețe de asigurări, cum ar fi cele pentru pacienții cu HIV/SIDA, cancer sau alte afecțiuni preexistente, care caută o nouă acoperire a costurilor pentru tratamente, pot sa nu fie îndeajuns, în sensul in care acei pacienți ar putea să nu își permită acoperirea costurilor. În astfel de cazuri, guvernul intervine de obicei și oferă o asigurare medicală în astfel de cazuri. De exemplu, în timpul pandemiei de COVID-19, nicio companie de asigurări privată nu a prezis (sau ar fi putut prezice) că va avea loc un astfel de focar de infectie. Ca urmare, intervenția statului a devenit necesară pentru tratarea oamenilor.

Cheltuielile publice și private

Extindeți graficele OCDE de mai jos pentru a putea observa descompunerea:

„Guvern/obligații”: Cheltuieli guvernamentale și asigurări obligatorii de sănătate.
„Voluntar”: asigurări de sănătate voluntare și fondurile private, cum ar fi plățile din buzunar ale gospodăriilor, ONG-urile și corporațiile private.
Ele sunt reprezentate de coloane care încep de la zero. Nu sunt stivuite. Cele doua sunt combinate pentru a obține totalul.
La sursă, puteți trece cursorul peste coloane pentru a obține anul și suma pentru acea țară. ^[28]
Daca apasati pe fila tabel de la sursă pentru a obține 3 liste (una după alta) de sume în funcție de țară: „Total”, „Guvern/obligatii” și „Voluntar”. ^[28]

Alte probleme

Economie medicală

Adesea folosită drept sinonim cu economia sănătății, "economia medicală", conform lui Culyer, ^[29] este ramura economiei care este preocupată de aplicarea teoriei economice în apariția fenomenelor și a problemelor asociate de obicei cu cea de-a doua și a treia piață a sănătății care sunt prezentate mai sus, anume medicii și furnizorii de servicii instituționale. De obicei, se referă la analiza cost-beneficiu a produselor farmaceutice și la rentabilitatea diferitelor tratamente medicale. Economia medicală utilizează adesea modele matematice pentru sintetizarea datelor din biostatistică și epidemiologie pentru a sprijini luarea deciziilor medicale, atât pentru indivizi, cât și pentru o politică mai largă de sănătate.

Economia sănătății mintale

Economia sanatatii mintale încorporează o gamă vasta de subiecte, iar acestea variaza de la farmacoeconomie la economia muncii și economia bunăstării. Sănătatea mintală poate fi direct legată de economie prin potențialul persoanelor afectate care contribuie drept capital uman . În 2009, Currie și Stabile au publicat „Sănătatea mintală în copilarie și în capitalul uman”, în care aceștia au evaluat modul în care problemele comune de sănătate mintală din copilărie pot modifica acumularea de capital uman al copiilor afectați ^[30] . Externalitățile pot include influența pe care indivizii afectați o au asupra capitalului uman din jur, cum ar fi la locul de muncă sau acasă ^[31]. De asemenea, economia afectează și individul, în special în lumina globalizării. De exemplu, există studii în India, care prezintă existența unei apariții din ce în ce mai mare a externalizării occidentale, acestea demonstrând o identitate hibridă în creștere la tinerii profesioniști care se confruntă cu asteptarii socio-culturale foarte diferite la locul de muncă, dar și acasă ^[32].

Economia sănătății mintale prezintă un set unic de provocări pentru cercetători. Este posibil ca persoanele cu dizabilități cognitive să nu fie capabile să comunice preferințele. Acești factori reprezintă provocări în ceea ce privește atribuirea de valoare stării de sănătate mintală a unui individ, în special în ceea ce privește potențialul individului în calitate de capital uman. Mai mult, statisticile privind ocuparea forței de muncă sunt adesea utilizate în studiile economice privind sănătatea mintală ca mijloc de evaluare a productivității individuale. Totuși, aceste statistici nu surprind "prezenteismul", atunci când un individ se află la locul de muncă cu un nivel de productivitate scăzut, nu cuantifică pierderea de timp de lucru neplătit și nici nu surprind externalitățile, cum ar fi faptul că un membru al familiei este afectat. De asemenea, având în vedere variația ratelor salariale la nivel mondial sau a valorilor societății, statisticile utilizate pot fi limitate din punct de vedere contextual, geografic, iar rezultatele studiilor pot să nu fie aplicabile la nivel internațional^[31].

Deși studiile au demonstrat că îngrijirea sănătății mintale poate reduce costurile generale ale îngrijirii medicale, dovedește eficacitatea și reduce absenteismul angajaților, îmbunătățind în același timp funcționarea acestora, disponibilitatea serviciilor complete de sănătate mintală este în declin. Petrasek și Rapin (2002) citează trei motive principale pentru acest declin: (1) stigmatizarea și preocupările legate de intimitate, (2) dificultatea de a cuantifica economiile medicale și (3) stimulentul medicilor de a administra medicamente fără a fi îndrumați de specialiști^[33] Evers et al. (2009) au sugerat că ar putea fi aduse îmbunătățiri prin promovarea unei diseminări mai active a analizelor economice privind sănătatea mintală, prin crearea de parteneriate prin intermediul factorilor de decizie politică și al cercetătorilor și prin utilizarea mai frecventă a intermediarilor financiari de cunoștințe^[31].

Sănătate și utilitate

În general, economiștii pornesc de la premisa că indivizii acționează rațional cu scopul de a-și maximiza utilitatea pe parcursul vieții, în timp ce toți sunt supuși faptului că nu pot cumpăra mai mult decât le permit resursele lor. Cu toate acestea, acest model devine complex, deoarece există incertitudinea cu privire la durata de viață a indivizilor. Ca atare, ar trebui să împărțim problema în două părți: 1. Cum produce sănătatea utilitatea și 2. Ce afectează sănătatea (de exemplu, îngrijirile medicale și alegerile privind stilul de viață)^[34].

Probabil cel mai fundamental lucru al teoriei cererii de consum este că bunul crește utilitatea unui individ. Sănătatea nu este cu adevărat un bun în sensul tradițional, insa sănătatea în sine produce fericire. Ne putem gândi la sănătate ca la un bun durabil, la fel ca la o mașină, o casă sau o educație, drept exemplu. Cu toții venim pe lume cu un anumit "stoc" inerent de sănătate, iar un copil sănătos are un stoc destul de mare de sănătate. Practic, fiecare decizie pe care o luăm pe parcursul vieții noastre poate să ne afecteze stocul de sănătate^[34].

Considerăm că X este un pachet de alte bunuri, iar H este un rezervor de sănătate. Având în vedere acest lucru, putem obține formula pentru utilitatea unui individ că utilitate = U(X, H). Pentru simplificare, continuăm să credem că rezervorul de sănătate produce utilitate, dar din punct de vedere tehnic, ceea ce produce utilitate este fluxul de servicii creat de stocul de sănătate. La fel ca în mod tradițional pentru bunuri, "mai mult este mai bine". Cu alte cuvinte, o creștere a sănătății duce la o creștere a utilității. Având în vedere acest lucru, pare logic ca X să crească odată cu sănătatea, fiindcă de exemplu, este mai plăcut să vizitezi grădina zoologică atunci când nu ai dureri de cap^[34].

Ca alte bunuri durabile, rezervorul de sănătate se uzează în timp, la fel ca și alte bunuri durabile. Acest proces poate fi numit îmbătrânire. Atunci când rezervorul nostru de sănătate a scăzut suficient de mult, ne vom pierde capacitatea de a funcționa. Putem spune, în terminologia economică, că stocul de sănătate se degradează. Deoarece speranța de viață a crescut mult în acest secol, aceasta implică faptul că, de exemplu, rata de degradare a scăzut în această perioadă. Eforturile de îngrijire a sănătății publice și îngrijirea medicală individuală sunt puse în aplicare pentru a restabili stocul de sănătate sau pentru a diminua rata de depreciere a stocului de sănătate. Dacă am reprezenta starea de sănătate a unei persoane pe parcursul vieții sale printr-un grafic, aceasta ar crește constant la început în perioada copilăriei, iar apoi ar scădea treptat din cauza îmbătrânirii, cu căderi bruște cauzate de evenimente aleatorii, cum ar fi accidente sau boli.^[34].

Există multe alte lucruri decât evenimentele "aleatorii" de îngrijire a sănătății, pe care indivizii le consumă sau le fac în timpul vieții lor, care afectează viteza de îmbătrânire, gravitatea și frecvența căderilor. Alegerile legate de stilul de viață ne pot îmbunătăți sau înrăutăți profund sănătatea. Dacă ne întoarcem la X, pachetul de bunuri și servicii poate întreprinde numeroase caracteristici, unele adaugă valoare, în timp ce altele scad în mod vizibil stocul nostru de sănătate. Printre aceste alegeri ale stilului de viață se remarcă decizia de a consuma alcool, de a fuma tutun, de a folosi droguri, compoziția dietei, cantitatea de exerciții fizice și așa mai departe. Nu numai că X și H pot funcționa ca înlocuitori unul altuia în producerea de utilitate, dar X poate, de asemenea, să afecteze H în sensul producției. X poate fi apoi împărțit în diferite categorii. În funcție de efectul pe care îl are asupra lui H, se enumeră: categorii "bune" (de exemplu, exerciții fizice moderate), categorii "rele" (de exemplu, alimente cu un nivel ridicat de colesterol) și categorii "neutre" (precum, concerte și cărți). Bunurile neutre nu au un efect vizibil asupra sănătății indivizilor^[34].

Journals

Journal of Health Economics
Jurnalul Internațional de Evaluare Tehnologică în Îngrijirea Sănătății
Economia Sănătății
Jurnalul European de Economie a Sănătății
PharmacoEconomics (revista)
Economia aplicată a sănătății și politica de sănătate
Jurnalul de Economie Medicală
Valoare în sănătate
Eficiența costurilor și alocarea resurselor
Economia sănătății, Politică și Drept
Expert Review of Pharmacoeconomics and Outcomes Research
Luarea deciziilor medicale (jurnal)
Științe Sociale și Medicină

Note

^ „World Health Expenditure as Share of Global GDP”. Our World in Data. Accesat în 5 martie 2020.
^ Howard, Brandon; Health, JH Bloomberg School of Public. "What Is Health Economics?". Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health, accesat pe 9 ianuarie 2024
^ Johnson, F. Reed; Scott, Frank I.; Reed, Shelby D.; Lewis, James D.; Bewtra, Meenakshi (2019-06), „Comparing the Noncomparable: The Need for Equivalence Measures That Make Sense in Health-Economic Evaluations”, Value in Health (în engleză), 22 (6), pp. 684–692, doi:10.1016/j.jval.2019.03.011, accesat în 9 ianuarie 2024 Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ „Uncertainty and the Welfare Economics of Medical Care (American Economic Review, 1963)”, Uncertain Times, Duke University Press, pp. 1–34, 31 decembrie 2020, accesat în 9 ianuarie 2024
^ Phelps, Charles E. (2003), Health economics, The Addison-Wesley series in economics (ed. 3. ed), Addison Wesley, ISBN 978-0-321-06898-9 |access-date= necesită |url= (ajutor)Mentenanță CS1: Text în plus (link)
^ Fuchs, Victor R. (1987), „Health Economics”, The New Palgrave Dictionary of Economics, Palgrave Macmillan UK, pp. 1–8, ISBN 978-1-349-95121-5, accesat în 9 ianuarie 2024
^ „Economics, Values, and Health Care Reform”, Health Economics and Policy, WORLD SCIENTIFIC, pp. 497–531, 29 aprilie 2018, accesat în 9 ianuarie 2024
^ Fuchs, Victor R. (2002), Who shall live? health, economics, and social choice, Economic ideas leading to the 21st century (ed. expanded ed., repr), World Scientific Publ, ISBN 978-981-02-3201-6 |access-date= necesită |url= (ajutor)
^ „Preface”, Virgil: Aeneid Book XI, pp. vii–vii, 30 ianuarie 2020, doi:10.1017/9781107775527.001, accesat în 9 ianuarie 2024
^ Williams, Alan (1987), „Health Economics: The Cheerful Face of the Dismal Science?”, Health and Economics, Palgrave Macmillan UK, pp. 1–11, ISBN 978-0-333-43735-3, accesat în 9 ianuarie 2024
^ Andriopoulos, D.Z. (2016), „Comments on Aristotle's Theory of Causality”, Philosophical Inquiry, 40 (3), pp. 120–130, doi:10.5840/philinquiry2016403/418, ISSN 1105-235X, accesat în 9 ianuarie 2024
^ ^a ^b Jakovljevic, Mihajlo (Michael); Ogura, Seiritsu (9 iunie 2016), „Health Economics at the Crossroads of Centuries – From the Past to the Future”, Frontiers in Public Health, 4, doi:10.3389/fpubh.2016.00115, ISSN 2296-2565, accesat în 9 ianuarie 2024
^ Laubichler, Manfred D. (2 martie 2007), „Does History Recapitulate Itself? Epistemological Reflections on the Origins of Evolutionary Developmental Biology”, From Embryology to Evo-Devo, The MIT Press, pp. 13–34, ISBN 978-0-262-27797-6, accesat în 9 ianuarie 2024
^ Hartman, Micah; Martin, Anne; McDonnell, Patricia; Catlin, Aaron (2009-01), „National Health Spending In 2007: Slower Drug Spending Contributes To Lowest Rate Of Overall Growth Since 1998”, Health Affairs, 28 (1), pp. 246–261, doi:10.1377/hlthaff.28.1.246, ISSN 0278-2715, accesat în 9 ianuarie 2024 Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ „Joanna Krakowska - Why Does Theatre Need War? Why Do Historians Need Theatre? Images of War and the Subject of Occupation in Polish Theatre After 1945”, World War II and Two Occupations, Peter Lang, accesat în 9 ianuarie 2024
^ „Economics textbooks”, From Economics to Political Economy, Routledge, pp. 88–105, 22 iulie 2016, accesat în 9 ianuarie 2024
^ „Uncertainty and the Welfare Economics of Medical Care (American Economic Review, 1963)”, Uncertain Times, Duke University Press, pp. 1–34, 31 decembrie 2020, accesat în 9 ianuarie 2024
^ „Matthews, Sir William (Thomas), (28 May 1888–26 July 1968)”, Who Was Who, Oxford University Press, 1 decembrie 2007, accesat în 9 ianuarie 2024
^ Klarman, Herbert E. (1979), „Health Economics and Health Economics Research”, The Milbank Memorial Fund Quarterly. Health and Society, 57 (3), p. 371, doi:10.2307/3349792, ISSN 0160-1997, accesat în 9 ianuarie 2024
^ Aiken, Linda H. (2008-05), „Economics of Nursing”, Policy, Politics, & Nursing Practice (în engleză), 9 (2), pp. 73–79, doi:10.1177/1527154408318253, ISSN 1527-1544, accesat în 9 ianuarie 2024 Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Grossman, Michael (1972-03), „On the Concept of Health Capital and the Demand for Health”, Journal of Political Economy (în engleză), 80 (2), pp. 223–255, doi:10.1086/259880, ISSN 0022-3808, accesat în 9 ianuarie 2024 Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ Svorny, Shirley (2004), „Licensing Doctors: Do Economists Agree?”, Econ Journal Watch, 1 (2), pp. 279–305
^ Link between health spending and life expectancy: US is an outlier. May 26, 2017. By Max Roser^⁠(d) at Our World in Data^⁠(d). Click the sources tab under the chart for info on the countries, healthcare expenditures, and data sources. See the later version of the chart here.
^ Folland, S., Goodman, A. C., & Stano, M. (2012). The Economics of Health and Health Care. Routledge.
^ National Health Policy. (2019, January 7). Ayushman Bharat. Retrieved from National Health Policy: https://www.nhp.gov.in/ayushman-bharat-yojana_pg
^ „Why government intervention in health care is necessary”. Erasmus University Rotterdam. nd.
^ „"Nobody talks about it"…”, Hospital Topics, 34 (9), pp. 44–46, 1956-09, doi:10.1080/00185868.1956.9949779, ISSN 0018-5868, accesat în 9 ianuarie 2024 Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b ^c ^d OECD Data. Health resources - Health spending. doi:10.1787/8643de7e-en. 2 bar charts: For both: From bottom menus: Countries menu > choose OECD. Check box for "latest data available". Perspectives menu > Check box to "compare variables". Then check the boxes for government/compulsory, voluntary, and total. Click top tab for chart (bar chart). For GDP chart choose "% of GDP" from bottom menu. For per capita chart choose "US dollars/per capita". Click fullscreen button above chart. Click "print screen" key. Click top tab for table, to see data.
^ A.J. Culyer^⁠(d) (1989) "A Glossary of the more common terms encountered in health economics" in MS Hersh-Cochran and KP Cochran (Eds.) Compendium of English Language Course Syllabi and Textbooks in Health Economics, Copenhagen, WHO, 215–34
^ Currie, Janet and Mark Stabile. "Mental Health in Childhood and Human Capital". The Problems of Disadvantaged Youth: An Economic Perspective ed. J. Gruber. Chicago: University of Chicago Press, 2009.
^ ^a ^b ^c Evers, S.; Salvador–Carulla, L.; Halsteinli, V.; McDaid, D.; MHEEN Group (aprilie 2007), „Implementing mental health economic evaluation evidence: Building a Bridge between theory and practice”, Journal of Mental Health, 16 (2), pp. 223–41, doi:10.1080/09638230701279881
^ Bhavsar, V.; Bhugra, D. (decembrie 2008), „Globalization: Mental health and social economic factors” (PDF), Global Social Policy, 8 (3), pp. 378–96, doi:10.1177/1468018108095634
^ Beckerman, B.L.; Rapin, I. (1975-07), „Ceroid Lipofuscinosis”, American Journal of Ophthalmology, 80 (1), pp. 73–77, doi:10.1016/0002-9394(75)90872-7, ISSN 0002-9394, accesat în 9 ianuarie 2024 Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
^ ^a ^b ^c ^d ^e Phelps, Charles E. (1 decembrie 2017), „Utility and Health”, Health Economics, Routledge, pp. 27–47, ISBN 978-1-315-46049-9, accesat în 9 ianuarie 2024

Lectură în continuare

Drummond, Michael F.; Sculpher, Mark J.; Claxton, Karl; Stoddart, Greg L.; Torrance, George W. (25 septembrie 2015). Methods for the Economic Evaluation of Health Care Programmes. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-164358-3.
Hurley, Jeremiah E. (2010). Health economics. Toronto: McGraw-Hill Ryerson. ISBN 978-0-07-091648-7.
Alastair M. Gray, Philip M. Clarke, Jane Wolstenholme, Sarah Wordsworth (2010) Applied Methods of Cost-effectiveness Analysis in Healthcare, Oxford University Press. ISBN: 0-19-922728-4 ISBN 0-19-922728-4
Drummond, Michael F. (2005) Methods for the Economic Evaluation of Health Care Programmes, Oxford University Press. ISBN: 0-19-852945-7 ISBN 0-19-852945-7
Mahar, Maggie, Money-Driven Medicine: The Real Reason Health Care Costs So Much, Harper/Collins, 2006. ISBN: 978-0-06-076533-0 ISBN 978-0-06-076533-0
Siegel, Joanna E.; Russell, Louise B.; Weinstein, Milton C.; Gold, Marthe R. (1996), Cost-effectiveness in health and medicine, New York [u.a.]: Oxford Univ. Press, ISBN 978-0-19-510824-8
Starr, Paul, The Social Transformation of American Medicine, Basic Books, 1982. ISBN: 0-465-07934-2 ISBN 0-465-07934-2
Wennberg J, Gittelsohn; Gittelsohn, A. (decembrie 1973), „Small area variations in health care delivery”, Science, 182 (4117), pp. 1102–08, Bibcode:1973Sci...182.1102W, doi:10.1126/science.182.4117.1102, PMID 4750608
Whittington, Ruth (2008). Introduction to Health Economics: A Beginners Guide Preview. ISBN: 978-0-9545494-5-9 ISBN 978-0-9545494-5-9.
Wise, David A. (2009), Developments in the Economics of Aging, University of Chicago Press, ISBN 978-0-226-90335-4
A.J. Culyer and J.P. Newhouse, ed. (2000). Handbook of Health Economics, Elsevier. 1A. Description. Elsevier.
_____ (2000). Handbook of Health Economics, 1B. Description. Elsevier.

[1] „World Health Expenditure as Share of Global GDP”. Our World in Data. Accesat în 5 martie 2020.

[2] Howard, Brandon; Health, JH Bloomberg School of Public. "What Is Health Economics?". Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health, accesat pe 9 ianuarie 2024

[3] Johnson, F. Reed; Scott, Frank I.; Reed, Shelby D.; Lewis, James D.; Bewtra, Meenakshi (2019-06), „Comparing the Noncomparable: The Need for Equivalence Measures That Make Sense in Health-Economic Evaluations”, Value in Health (în engleză), 22 (6), pp. 684–692, doi:10.1016/j.jval.2019.03.011, accesat în 9 ianuarie 2024 Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[4] „Uncertainty and the Welfare Economics of Medical Care (American Economic Review, 1963)”, Uncertain Times, Duke University Press, pp. 1–34, 31 decembrie 2020, accesat în 9 ianuarie 2024

[5] Phelps, Charles E. (2003), Health economics, The Addison-Wesley series in economics (ed. 3. ed), Addison Wesley, ISBN 978-0-321-06898-9 |access-date= necesită |url= (ajutor)Mentenanță CS1: Text în plus (link)

[6] Fuchs, Victor R. (1987), „Health Economics”, The New Palgrave Dictionary of Economics, Palgrave Macmillan UK, pp. 1–8, ISBN 978-1-349-95121-5, accesat în 9 ianuarie 2024

[7] „Economics, Values, and Health Care Reform”, Health Economics and Policy, WORLD SCIENTIFIC, pp. 497–531, 29 aprilie 2018, accesat în 9 ianuarie 2024

[8] Fuchs, Victor R. (2002), Who shall live? health, economics, and social choice, Economic ideas leading to the 21st century (ed. expanded ed., repr), World Scientific Publ, ISBN 978-981-02-3201-6 |access-date= necesită |url= (ajutor)

[9] „Preface”, Virgil: Aeneid Book XI, pp. vii–vii, 30 ianuarie 2020, doi:10.1017/9781107775527.001, accesat în 9 ianuarie 2024

[10] Williams, Alan (1987), „Health Economics: The Cheerful Face of the Dismal Science?”, Health and Economics, Palgrave Macmillan UK, pp. 1–11, ISBN 978-0-333-43735-3, accesat în 9 ianuarie 2024

[11] Andriopoulos, D.Z. (2016), „Comments on Aristotle's Theory of Causality”, Philosophical Inquiry, 40 (3), pp. 120–130, doi:10.5840/philinquiry2016403/418, ISSN 1105-235X, accesat în 9 ianuarie 2024

[:0-12] Jakovljevic, Mihajlo (Michael); Ogura, Seiritsu (9 iunie 2016), „Health Economics at the Crossroads of Centuries – From the Past to the Future”, Frontiers in Public Health, 4, doi:10.3389/fpubh.2016.00115, ISSN 2296-2565, accesat în 9 ianuarie 2024

[13] Laubichler, Manfred D. (2 martie 2007), „Does History Recapitulate Itself? Epistemological Reflections on the Origins of Evolutionary Developmental Biology”, From Embryology to Evo-Devo, The MIT Press, pp. 13–34, ISBN 978-0-262-27797-6, accesat în 9 ianuarie 2024

[14] Hartman, Micah; Martin, Anne; McDonnell, Patricia; Catlin, Aaron (2009-01), „National Health Spending In 2007: Slower Drug Spending Contributes To Lowest Rate Of Overall Growth Since 1998”, Health Affairs, 28 (1), pp. 246–261, doi:10.1377/hlthaff.28.1.246, ISSN 0278-2715, accesat în 9 ianuarie 2024 Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[15] „Joanna Krakowska - Why Does Theatre Need War? Why Do Historians Need Theatre? Images of War and the Subject of Occupation in Polish Theatre After 1945”, World War II and Two Occupations, Peter Lang, accesat în 9 ianuarie 2024

[16] „Economics textbooks”, From Economics to Political Economy, Routledge, pp. 88–105, 22 iulie 2016, accesat în 9 ianuarie 2024

[17] „Uncertainty and the Welfare Economics of Medical Care (American Economic Review, 1963)”, Uncertain Times, Duke University Press, pp. 1–34, 31 decembrie 2020, accesat în 9 ianuarie 2024

[18] „Matthews, Sir William (Thomas), (28 May 1888–26 July 1968)”, Who Was Who, Oxford University Press, 1 decembrie 2007, accesat în 9 ianuarie 2024

[19] Klarman, Herbert E. (1979), „Health Economics and Health Economics Research”, The Milbank Memorial Fund Quarterly. Health and Society, 57 (3), p. 371, doi:10.2307/3349792, ISSN 0160-1997, accesat în 9 ianuarie 2024

[20] Aiken, Linda H. (2008-05), „Economics of Nursing”, Policy, Politics, & Nursing Practice (în engleză), 9 (2), pp. 73–79, doi:10.1177/1527154408318253, ISSN 1527-1544, accesat în 9 ianuarie 2024 Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[21] Grossman, Michael (1972-03), „On the Concept of Health Capital and the Demand for Health”, Journal of Political Economy (în engleză), 80 (2), pp. 223–255, doi:10.1086/259880, ISSN 0022-3808, accesat în 9 ianuarie 2024 Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[22] Svorny, Shirley (2004), „Licensing Doctors: Do Economists Agree?”, Econ Journal Watch, 1 (2), pp. 279–305

[life-23] Link between health spending and life expectancy: US is an outlier. May 26, 2017. By Max Roser^⁠(d) at Our World in Data^⁠(d). Click the sources tab under the chart for info on the countries, healthcare expenditures, and data sources. See the later version of the chart here.

[24] Folland, S., Goodman, A. C., & Stano, M. (2012). The Economics of Health and Health Care. Routledge.

[25] National Health Policy. (2019, January 7). Ayushman Bharat. Retrieved from National Health Policy: https://www.nhp.gov.in/ayushman-bharat-yojana_pg

[EUR_nd-26] „Why government intervention in health care is necessary”. Erasmus University Rotterdam. nd.

[27] „"Nobody talks about it"…”, Hospital Topics, 34 (9), pp. 44–46, 1956-09, doi:10.1080/00185868.1956.9949779, ISSN 0018-5868, accesat în 9 ianuarie 2024 Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[OECD-barcharts-28] OECD Data. Health resources - Health spending. doi:10.1787/8643de7e-en. 2 bar charts: For both: From bottom menus: Countries menu > choose OECD. Check box for "latest data available". Perspectives menu > Check box to "compare variables". Then check the boxes for government/compulsory, voluntary, and total. Click top tab for chart (bar chart). For GDP chart choose "% of GDP" from bottom menu. For per capita chart choose "US dollars/per capita". Click fullscreen button above chart. Click "print screen" key. Click top tab for table, to see data.

[29] A.J. Culyer^⁠(d) (1989) "A Glossary of the more common terms encountered in health economics" in MS Hersh-Cochran and KP Cochran (Eds.) Compendium of English Language Course Syllabi and Textbooks in Health Economics, Copenhagen, WHO, 215–34

[30] Currie, Janet and Mark Stabile. "Mental Health in Childhood and Human Capital". The Problems of Disadvantaged Youth: An Economic Perspective ed. J. Gruber. Chicago: University of Chicago Press, 2009.

[Evers,_S._2007-31] Evers, S.; Salvador–Carulla, L.; Halsteinli, V.; McDaid, D.; MHEEN Group (aprilie 2007), „Implementing mental health economic evaluation evidence: Building a Bridge between theory and practice”, Journal of Mental Health, 16 (2), pp. 223–41, doi:10.1080/09638230701279881

[32] Bhavsar, V.; Bhugra, D. (decembrie 2008), „Globalization: Mental health and social economic factors” (PDF), Global Social Policy, 8 (3), pp. 378–96, doi:10.1177/1468018108095634

[33] Beckerman, B.L.; Rapin, I. (1975-07), „Ceroid Lipofuscinosis”, American Journal of Ophthalmology, 80 (1), pp. 73–77, doi:10.1016/0002-9394(75)90872-7, ISSN 0002-9394, accesat în 9 ianuarie 2024 Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

[:1-34] Phelps, Charles E. (1 decembrie 2017), „Utility and Health”, Health Economics, Routledge, pp. 27–47, ISBN 978-1-315-46049-9, accesat în 9 ianuarie 2024

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]

[28]

[29]

[30]

[31]

[32]

[33]

[34]

@@ Linia 2: / Linia 2: @@
 [[Fișier:How_much_did_the_UK_spend_on_healthcare_in_2012%3F.png|miniatura|873x873px| Cât a cheltuit Regatul Unit pentru sănătate în 2012?]]
-Economia sănătății reprezintă o ramură a economiei care se ocupă de aspectele legate de eficiența,performanta, importanta și conduita în ceea ce privește procesul de producție și de consum al serviciilor de sănătate și de asistență medicală . Economia sănătății are un rol important în identificarea modalităților de îmbunătățire a performanțelor în domeniul sănătății și a stilului de trai prin intermediul interacțiunilor dintre indivizi, furnizorii de servicii medicale și unitățile clinice<ref>Howard, Brandon; Health, JH Bloomberg School of Public. "What Is Health Economics?". ''Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health,'' accesat pe 9 ianuarie 2024</ref>. În principiu, economiștii din domeniul sănătății se ocupă cu analizarea modului în care funcționează serviciile de sănătate și a factorilor care afectează sănătatea, cum ar fi fumatul, diabetul și obezitatea.
+Economia sănătății reprezintă o ramură a [[Economie|economiei]] care se ocupă de aspectele legate de [[:en:Health_care_efficiency|eficiența]], performanța, importanța și conduita în ceea ce privește procesul de producție și de consum al serviciilor de [[sănătate]] și de [[asistență medicală]]. Economia sănătății are un rol important în identificarea modalităților de îmbunătățire a performanțelor în domeniul sănătății și a stilului de trai prin intermediul interacțiunilor dintre indivizi, furnizorii de servicii medicale și unitățile clinice<ref>Howard, Brandon; Health, JH Bloomberg School of Public. "What Is Health Economics?". ''Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health,'' accesat pe 9 ianuarie 2024</ref>. În principiu, economiștii din domeniul sănătății se ocupă cu analizarea modului în care funcționează serviciile de sănătate și a factorilor care afectează sănătatea, cum ar fi fumatul, diabetul și obezitatea.
 Una dintre cele mai mari dificultăți în ceea ce privește economia asistenței medicale este faptul că nu respectă regulile standard ale economiei. De multe ori, prețul și calitatea sunt obscure din cauza sistemului de terți plătitori al companiilor de asigurări și din cauza angajatorilor<ref>{{Citation|last=Johnson|first=F. Reed|title=Comparing the Noncomparable: The Need for Equivalence Measures That Make Sense in Health-Economic Evaluations|date=2019-06|url=https://linkinghub.elsevier.com/retrieve/pii/S1098301519301858|work=Value in Health|volume=22|issue=6|pages=684–692|language=en|doi=10.1016/j.jval.2019.03.011|access-date=2024-01-09|last2=Scott|first2=Frank I.|last3=Reed|first3=Shelby D.|last4=Lewis|first4=James D.|last5=Bewtra|first5=Meenakshi}}</ref>. În plus, QALY (Quality Adjusted Life Years – An de viață ajustat în funcție de calitate), deși este una dintre cele mai des utilizate metode de măsurare a calității tratamentelor, este foarte dificil de măsurat și se bazează pe presupuneri care sunt adesea lipsite de rațiune.
-Un articol fundamental al lui Kenneth Arrow din 1963 este adesea considerat ca fiind cel care a determinat apariția economiei sănătății ca domeniu de studiu. Teoria sa a stabilit niște distincții conceptuale între sănătate și alte bunuri. [4] Economia sănătății se remarcă prin factori unici, cum ar fi o intervenție semnificativă a guvernului, o incertitudine persistentă în mai multe aspecte, o asimetrie informațională, existența unor obstacole la intrarea pe piață si a unor externalități și prezența unui agent terț. [5] În domeniul îngrijirii sănătății, agentul terț este cel care asigură sănătatea pacientului, având responsabilitatea financiară pentru bunurile și serviciile medicale furnizate pacientului care beneficiază de asigurare.
+Un articol fundamental al lui [[Kenneth Arrow]] din 1963 este adesea considerat ca fiind cel care a determinat apariția economiei sănătății ca domeniu de studiu. Teoria sa a stabilit niște distincții conceptuale între sănătate și alte bunuri<ref>{{Citation|title=Uncertainty and the Welfare Economics of Medical Care (American Economic Review, 1963)|date=2020-12-31|url=http://dx.doi.org/10.1515/9780822385028-004|work=Uncertain Times|pages=1–34|publisher=Duke University Press|access-date=2024-01-09}}</ref>. Economia sănătății se remarcă prin factori unici, cum ar fi o [[:en:Economic_interventionism|intervenție a guvernului]] semnificativă, o [[incertitudine]] persistentă în mai multe aspecte, o [[:en:Information_asymmetry|asimetrie informațională]], [[:en:Barriers_to_entry|existența unor obstacole la intrarea pe piață]] și a unor [[Externalități negative|externalități]] și prezența unui agent terț<ref>{{Citation|last=Phelps|first=Charles E.|title=Health economics|date=2003|series=The Addison-Wesley series in economics|edition=3. ed|publisher=Addison Wesley|isbn=978-0-321-06898-9|access-date=2024-01-09}}</ref>. În domeniul îngrijirii sănătății, agentul terț este cel care asigură sănătatea pacientului, având responsabilitatea financiară pentru bunurile și serviciile medicale furnizate pacientului care beneficiază de asigurare.
 Economiștii din domeniul sănătății analizează o varietate de date financiare, inclusiv costuri, taxe și cheltuieli.
@@ Linia 12: / Linia 12: @@
 Incertitudinea este specifică domeniului sănătății, atât în ceea ce privește rezultatele pacienților, cât și aspectele financiare. Diferența de cunoștințe care există între un medic și un pacient creează o situație de avantaj evident pentru medic, situație numită ''asimetrie informațională''.
-Externalitățile apar frecvent în contextul sănătății și al asistenței medicale, în special în ceea ce privește impactul asupra sănătății,  în cazul bolilor infecțioase sau al abuzului de opioide. De exemplu, eforturile depuse pentru evitarea răcelii comune afectează și alte persoane în afară de persoana care ia inițiativa [6][7][8]: vii-xi [9] sau găsirea unor soluții durabile, umane și eficiente pentru epidemia de opioide.
+Externalitățile apar frecvent în contextul sănătății și al asistenței medicale, în special în ceea ce privește impactul asupra sănătății,  în cazul bolilor infecțioase sau al abuzului de opioide. De exemplu, eforturile depuse pentru evitarea [[:en:Common_cold|răcelii comune]] afectează și alte persoane în afară de cea care ia inițiativa <ref>{{Citation|last=Fuchs|first=Victor R.|title=Health Economics|date=1987|url=http://dx.doi.org/10.1057/978-1-349-95121-5_844-1|work=The New Palgrave Dictionary of Economics|pages=1–8|publisher=Palgrave Macmillan UK|isbn=978-1-349-95121-5|access-date=2024-01-09}}</ref><ref>{{Citation|title=Economics, Values, and Health Care Reform|date=2018-04-29|url=http://dx.doi.org/10.1142/9789813232877_0039|work=Health Economics and Policy|pages=497–531|publisher=WORLD SCIENTIFIC|access-date=2024-01-09}}</ref><ref>{{Citation|last=Fuchs|first=Victor R.|title=Who shall live? health, economics, and social choice|date=2002|series=Economic ideas leading to the 21st century|edition=expanded ed., repr|publisher=World Scientific Publ|isbn=978-981-02-3201-6|access-date=2024-01-09}}</ref>: vii-xi<ref>{{Citation|title=Preface|date=2020-01-30|url=http://dx.doi.org/10.1017/9781107775527.001|work=Virgil: Aeneid Book XI|pages=vii–vii|doi=10.1017/9781107775527.001|access-date=2024-01-09}}</ref> sau găsirea unor soluții durabile, [[Umanitate|umane]] și eficiente pentru epidemia de opioide.
 == Sfera de aplicare ==
-Sfera economiei sănătății este clar ilustrată de “diagrama instalației sanitare” a lui Alan Williams care împarte acest domeniul în opt subiecte distincte:
+Sfera economiei sănătății este clar ilustrată de “[https://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Plumbing_diagram&redirect=no diagrama instalației sanitare]” a lui Alan Williams<ref>{{Citation|last=Williams|first=Alan|title=Health Economics: The Cheerful Face of the Dismal Science?|date=1987|url=http://dx.doi.org/10.1007/978-1-349-18800-0_1|work=Health and Economics|pages=1–11|publisher=Palgrave Macmillan UK|isbn=978-0-333-43735-3|access-date=2024-01-09}}</ref> care împarte acest domeniul în opt subiecte distincte:
 * Care sunt factorii care influențează sănătatea? (în afară de asistența medicală)
 * Cum poate fi definită sănătatea și ce importanță are?
-* Cererea pentru asistență medicală
+* [[:en:Demand|Cererea]] pentru asistență medicală
-* Oferta de asistență medicală
+* [[:en:Supply_(economics)|Oferta]] de asistență medicală
-* Evaluare [[Microeconomie|microeconomică]] la nivelul tratamentului
+* Evaluare [[Microeconomie|microeconomică]] la nivelul [[:en:Therapy|tratamentului]]
 * [[Echilibru economic|Echilibrul pieței]]
 * Evaluare la nivelul întregului sistem
 * Mecanisme de planificare, [[Buget|bugetare]] și monitorizare.
-[[File:HealthEconPlumbing.gif|400x400px]]
 == Dezvoltarea economiei sănătății ==
-În secolul al III-lea î.Hr., Aristotel, un străvechi gânditor grec, a vorbit cândva despre relația dintre fermieri și medici în producție și schimb.[11] În secolul al XVII-lea, William Petty, un economist clasic britanic, a evidențiat importanța cheltuielilor medicale și de sănătate efectuate pentru muncitori, care ar aduce beneficii economice.
+În secolul al III-lea î.Hr., [[:en:Aristotle|Aristotel]], un străvechi gânditor grec, a vorbit cândva despre relația dintre fermieri și medici în producție și schimb<ref>{{Citation|last=Andriopoulos|first=D.Z.|title=Comments on Aristotle's Theory of Causality|date=2016|url=http://dx.doi.org/10.5840/philinquiry2016403/418|work=Philosophical Inquiry|volume=40|issue=3|pages=120–130|doi=10.5840/philinquiry2016403/418|issn=1105-235X|access-date=2024-01-09}}</ref>. În secolul al XVII-lea, [[:en:William_Petty|William Petty]], un economist clasic britanic, a evidențiat importanța cheltuielilor medicale și de sănătate efectuate pentru muncitori, care ar aduce beneficii economice.
-În prezent, economia sănătății contemporane se afirmă ca un remarcabil domeniu interdisciplinar, conectând teoria economică cu practica în domeniul sănătății, iar diversitatea ramurilor sale și domeniilor de cercetare este evidentă. Rădăcinile academice ale acestei cunoștințe sunt în mod obișnuit urmărite în tradiția din Statele Unite [12]
+În prezent, economia sănătății contemporane se afirmă ca un remarcabil domeniu interdisciplinar, conectând teoria economică cu practica în domeniul sănătății, iar diversitatea ramurilor sale și domeniilor de cercetare este evidentă. Rădăcinile academice ale acestei cunoștințe sunt în mod obișnuit urmărite în tradiția din Statele Unite <ref name=":0">{{Citation|last=Jakovljevic|first=Mihajlo (Michael)|title=Health Economics at the Crossroads of Centuries – From the Past to the Future|date=2016-06-09|url=http://journal.frontiersin.org/Article/10.3389/fpubh.2016.00115/abstract|work=Frontiers in Public Health|volume=4|doi=10.3389/fpubh.2016.00115|issn=2296-2565|access-date=2024-01-09|last2=Ogura|first2=Seiritsu}}</ref>.
-Asociația Medicală Americană (AMA) a fost înființată în 1848, având ca principale obiective avansarea științifică, crearea de standarde pentru educația medicală, lansarea unui program de etică medicală și obținerea îmbunătățirii sănătății publice. Cu toate acestea, abia în 1931, aspectele economice au devenit o parte a subiectelor care erau abordate sau discutate de Asociația Medicală Americană în acea perioadă, odată cu înființarea Biroului de Economie Medicală al AMA, al cărui rol este să studieze toate aspectele economice care afectează profesia medicală.[13]
+[[:en:American_Medical_Association|Asociația Medicală Americană]] (AMA) a fost înființată în 1848, având ca principale obiective avansarea științifică, crearea de standarde pentru educația medicală, lansarea unui program de etică medicală și obținerea îmbunătățirii sănătății publice. Cu toate acestea, abia în 1931, aspectele economice au devenit o parte a subiectelor care erau abordate sau discutate de Asociația Medicală Americană în acea perioadă, odată cu înființarea Biroului de Economie Medicală al AMA, al cărui rol este să studieze toate aspectele economice care afectează profesia medicală<ref>{{Citation|last=Laubichler|first=Manfred D.|title=Does History Recapitulate Itself? Epistemological Reflections on the Origins of Evolutionary Developmental Biology|date=2007-03-02|url=http://dx.doi.org/10.7551/mitpress/3128.003.0002|work=From Embryology to Evo-Devo|pages=13–34|publisher=The MIT Press|isbn=978-0-262-27797-6|access-date=2024-01-09}}</ref>.
-După Al Doilea Război Mondial, cheltuielile medicale și de sănătate au crescut semnificativ în contextul îmbunătățirii rapide a nivelului tehnologic în cercetarea medicală, modernizării mijloacelor de diagnostic și tratament, a dotărilor și echipamentelor sanitare, îmbătrânirea populației, creșterea accentuată a bolilor cronice și creșterea cererii oamenilor pentru îngrijirea sănătății. De exemplu, cheltuielile totale de sănătate în Statele Unite au crescut constant ca procent din produsul intern brut (PIB), reflectând importanța tot mai mare pe care societatea o acorda îngrijirii sănătății în raport cu alte bunuri și servicii non-sanitare. Între anii 1960 și 2013, cheltuielile de sănătate ca procent din PIB au crescut de la 5,0 la 17,4 procente. În același timp, creșterea anuală medie a cheltuielilor naționale de sănătate în termeni nominali a fost de 9,2 procente, comparativ cu o creștere a PIB-ului nominal de 6,7 procente.[14]
+După [[Al Doilea Război Mondial]], cheltuielile medicale și de sănătate au crescut semnificativ în contextul îmbunătățirii rapide a nivelului tehnologic în [[:en:Medical_research|cercetarea medicală]], modernizării mijloacelor de diagnostic și tratament, a dotărilor și echipamentelor sanitare, îmbătrânirea populației, creșterea accentuată a [[:en:Chronic_condition|bolilor cronice]] și creșterea cererii oamenilor pentru îngrijirea sănătății. De exemplu, cheltuielile totale de sănătate în Statele Unite au crescut constant ca procent din [[Produs intern brut|produsul intern brut]] (PIB), reflectând importanța tot mai mare pe care societatea o acorda îngrijirii sănătății în raport cu alte bunuri și servicii non-sanitare. Între anii 1960 și 2013, cheltuielile de sănătate ca procent din PIB au crescut de la 5,0 la 17,4 procente. În același timp, creșterea anuală medie a cheltuielilor naționale de sănătate în termeni nominali a fost de 9,2 procente, comparativ cu o creștere a PIB-ului nominal de 6,7 procente<ref>{{Citation|last=Hartman|first=Micah|title=National Health Spending In 2007: Slower Drug Spending Contributes To Lowest Rate Of Overall Growth Since 1998|date=2009-01|url=http://dx.doi.org/10.1377/hlthaff.28.1.246|work=Health Affairs|volume=28|issue=1|pages=246–261|doi=10.1377/hlthaff.28.1.246|issn=0278-2715|access-date=2024-01-09|last2=Martin|first2=Anne|last3=McDonnell|first3=Patricia|last4=Catlin|first4=Aaron}}</ref>.
-În același timp, cheltuielile pentru îngrijirea sănătății în multe țări europene au crescut, reprezentând aproximativ 4% din PIB în anii 1950 și ajungând la 8% până la sfârșitul anilor 1970. În ceea ce privește rata de creștere, proporția cheltuielilor pentru îngrijirea sănătății în PNB (produsul național brut) în multe țări a crescut cu 1% în anii 1950, cu 1,5% în anii 1960 și cu 2% în anii 1970. Aceste cheltuieli mari pentru medicină și sănătate au fost o povară grea pentru guverne, antreprenori, muncitori și familii, care aveau nevoie de o modalitate de a restricționa creșterea lor. [15]
+În același timp, cheltuielile pentru îngrijirea sănătății în multe țări europene au crescut, reprezentând aproximativ 4% din PIB în anii 1950 și ajungând la 8% până la sfârșitul anilor 1970. În ceea ce privește rata de creștere, proporția cheltuielilor pentru îngrijirea sănătății în PNB ([[:en:Gross_national_income|produsul național brut]]) în multe țări a crescut cu 1% în anii 1950, cu 1,5% în anii 1960 și cu 2% în anii 1970. Aceste cheltuieli mari pentru medicină și sănătate au fost o povară grea pentru guverne, antreprenori, muncitori și familii, care aveau nevoie de o modalitate de a restricționa creșterea lor<ref>{{Citation|title=Joanna Krakowska - Why Does Theatre Need War? Why Do Historians Need Theatre? Images of War and the Subject of Occupation in Polish Theatre After 1945|url=http://dx.doi.org/10.3726/978-3-653-05533-7/20|work=World War II and Two Occupations|publisher=Peter Lang|access-date=2024-01-09}}</ref>.
-În plus, scala serviciilor de sănătate a crescut, echipamentele tehnice au devenit mai avansate, iar diviziunea muncii și specializarea au înregistrat, de asemenea, creșteri. Serviciile medicale și de sănătate au evoluat către o "industrie a sănătății" care ocupă atât o cantitate semnificativă de capital și forță de muncă, cât și o poziție importantă în viața socială și economică. Cercetarea asupra problemelor economice din sectorul sănătății a devenit un subiect important al cercetării economice. [16]
+În plus, scala serviciilor de sănătate a crescut, echipamentele tehnice au devenit mai avansate, iar diviziunea muncii și specializarea au înregistrat, de asemenea, creșteri. Serviciile medicale și de sănătate au evoluat către o "[[:en:Healthcare_industry|industrie a sănătății]]" care ocupă atât o cantitate semnificativă de capital și forță de muncă, cât și o poziție importantă în viața socială și economică. Cercetarea asupra problemelor economice din sectorul sănătății a devenit un subiect important al cercetării economice<ref>{{Citation|title=Economics textbooks|date=2016-07-22|url=http://dx.doi.org/10.4324/9781315678740-7|work=From Economics to Political Economy|pages=88–105|publisher=Routledge|access-date=2024-01-09}}</ref>.
-Selma Muskin a publicat "Spre definirea economiei sănătății" în 1958 și, patru ani mai târziu, lucrarea "Sănătatea ca investiție." În acea perioadă, sănătatea era considerată în general mai degrabă o ramură consumatoare a economiei. Analiza lui Muskin a fost o perspectivă inovatoare asupra faptului că investiția în sănătate avea consecințe benefice pe termen lung pentru comunitate. Probabil, cea mai faimoasă și citată contribuție în disciplina economiei de sănătate a fost lucrarea lui Kenneth Arrow "Incertitudinea și economia bunăstării a îngrijirii medicale," publicată în 1963. [12][17]
+Selma Muskin a publicat "Spre definirea economiei sănătății" în 1958 și, patru ani mai târziu, lucrarea "Sănătatea ca investiție." În acea perioadă, sănătatea era considerată în general mai degrabă o ramură consumatoare a economiei. Analiza lui Muskin a fost o perspectivă inovatoare asupra faptului că investiția în sănătate avea consecințe benefice pe termen lung pentru comunitate. Probabil, cea mai faimoasă și citată contribuție în disciplina economiei de sănătate a fost lucrarea lui Kenneth Arrow "Incertitudinea și economia bunăstării a îngrijirii medicale," publicată în 1963<ref name=":0" /><ref>{{Citation|title=Uncertainty and the Welfare Economics of Medical Care (American Economic Review, 1963)|date=2020-12-31|url=http://dx.doi.org/10.1515/9780822385028-004|work=Uncertain Times|pages=1–34|publisher=Duke University Press|access-date=2024-01-09}}</ref>.
-După anii 1960, cercetarea în economia sănătății s-a dezvoltat în continuare, iar un al doilea seminar academic privind economia sănătății a avut loc în Statele Unite în 1962, urmat de un al treilea în 1968. În 1968, Organizația Mondială a Sănătății a organizat primul seminar internațional de economie a sănătății la Moscova. Convocarea celor trei întâlniri a arătat că economia sănătății a intrat într-un forum academic ca disciplină independentă, marcând totodată formarea oficială a economiei sănătății.[18]
+După anii 1960, cercetarea în economia sănătății s-a dezvoltat în continuare, iar un al doilea seminar academic privind economia sănătății a avut loc în Statele Unite în 1962, urmat de un al treilea în 1968. În 1968, [[Organizația Mondială a Sănătății]] a organizat primul seminar internațional de economie a sănătății la [[Moscova]]. Convocarea celor trei întâlniri a arătat că economia sănătății a intrat într-un forum academic ca disciplină independentă, marcând totodată formarea oficială a economiei sănătății<ref>{{Citation|title=Matthews, Sir William (Thomas), (28 May 1888–26 July 1968)|date=2007-12-01|url=http://dx.doi.org/10.1093/ww/9780199540884.013.u53015|work=Who Was Who|publisher=Oxford University Press|access-date=2024-01-09}}</ref>.
-După anii 1970, economia sănătății a intrat într-o perioadă de dezvoltare rapidă, iar economia asistenței medicale a ieșit treptat la suprafață. În 1979, Paul Feldstein, un renumit economist american în domeniul sănătății, a folosit pentru prima dată principiile economiei pentru a discuta despre sectoarele de îngrijire pe termen lung, piața înregistrată și alte aspecte legate de economia asistenței medicale, punând astfel bazele apariției economiei asistenței medicale. [19]
+După anii 1970, economia sănătății a intrat într-o perioadă de dezvoltare rapidă, iar economia asistenței medicale a ieșit treptat la suprafață. În 1979, Paul Feldstein, un renumit economist american în domeniul sănătății, a folosit pentru prima dată principiile economiei pentru a discuta despre sectoarele de îngrijire pe termen lung, piața înregistrată și alte aspecte legate de economia asistenței medicale, punând astfel bazele apariției economiei asistenței medicale<ref>{{Citation|last=Klarman|first=Herbert E.|title=Health Economics and Health Economics Research|date=1979|url=http://dx.doi.org/10.2307/3349792|work=The Milbank Memorial Fund Quarterly. Health and Society|volume=57|issue=3|pages=371|doi=10.2307/3349792|issn=0160-1997|access-date=2024-01-09}}</ref>.
-În 1983, a fost înființată revista "Nursing Economic" în Statele Unite, iar principalele sale domenii de cercetare includeau dezvoltarea pieței de îngrijire medicală, contabilitatea costurilor în domeniul asistenței medicale, politici și gestionarea economică a asistenței medicale, etc. Publicarea revistei a reprezentat o marcă a formării oficiale a economiei asistenței medicale. În 1993, Centrul de Cercetare a Costurilor de la Universitatea din Iowa a realizat un studiu sistematic al costurilor în domeniul asistenței medicale, numit simplu Sistemul NIC. Practica specifică a inclus înființarea unei instituții de cercetare speciale dotate cu cercetători cu normă întreagă, ordonarea conținutului contabilității costurilor în domeniul asistenței medicale și, în final, identificarea a 433 de elemente în 6 categorii. În același timp, Centrul a adoptat tehnologia computerizată pentru a realiza gestionarea costurilor în domeniul asistenței medicale, inclusiv evaluarea costurilor, bugetarea rezonabilă, luarea deciziilor, etc., jucând un rol crucial în îmbunătățirea eficienței gestionării asistenței medicale și în ameliorarea crizei de gestionare a asistenței medicale. [20]
+În 1983, a fost înființată revista "Nursing Economic" în Statele Unite, iar principalele sale domenii de cercetare includeau dezvoltarea pieței de îngrijire medicală, contabilitatea costurilor în domeniul asistenței medicale, politici și gestionarea economică a asistenței medicale, etc. Publicarea revistei a reprezentat o marcă a formării oficiale a economiei asistenței medicale. În 1993, Centrul de Cercetare a Costurilor de la [[:en:University_of_Iowa|Universitatea din Iowa]] a realizat un studiu sistematic al costurilor în domeniul asistenței medicale, numit simplu Sistemul NIC. Practica specifică a inclus înființarea unei instituții de cercetare speciale dotate cu cercetători cu normă întreagă, ordonarea conținutului contabilității costurilor în domeniul asistenței medicale și, în final, identificarea a 433 de elemente în 6 categorii. În același timp, Centrul a adoptat tehnologia computerizată pentru a realiza gestionarea costurilor în domeniul asistenței medicale, inclusiv evaluarea costurilor, bugetarea rezonabilă, luarea deciziilor, etc., jucând un rol crucial în îmbunătățirea eficienței gestionării asistenței medicale și în ameliorarea crizei de gestionare a asistenței medicale<ref>{{Citation|last=Aiken|first=Linda H.|title=Economics of Nursing|date=2008-05|url=http://journals.sagepub.com/doi/10.1177/1527154408318253|work=Policy, Politics, & Nursing Practice|volume=9|issue=2|pages=73–79|language=en|doi=10.1177/1527154408318253|issn=1527-1544|access-date=2024-01-09}}</ref>.
 == Cererea în domeniul sănătății ==
-Cererea pentru serviciile de sănătate este o cerere derivată din cererea pentru sănătate. Serviciile de sănătate sunt solicitate  pentru consumatori ca mijloc de a obține un stoc mai mare de "capital de sănătate". Cererea pentru sănătate este diferită de majoritatea celorlalte bunuri, deoarece indivizii alocă resurse pentru a consuma și produce sănătate.
+Cererea pentru serviciile de sănătate este o [[:en:Derived_demand|cerere derivată]] din cererea pentru sănătate. Serviciile de sănătate sunt solicitate  pentru consumatori ca mijloc de a obține un stoc mai mare de "capital de sănătate". Cererea pentru sănătate este diferită de majoritatea celorlalte bunuri, deoarece indivizii alocă resurse pentru a consuma și produce sănătate.
-Descrierea de mai sus oferă trei roluri ale persoanelor în economia sănătății. Raportul Mondial privind Sănătatea (pag. 52) menționează că oamenii îndeplinesc patru roluri în sistemul de sănătate:
+Descrierea de mai sus oferă trei roluri ale persoanelor în economia sănătății. Raportul [[:en:World_Health_Report|Organizației Mondiale a Sănătății]] (pag. 52) menționează că oamenii îndeplinesc patru roluri în sistemul de sănătate:
 # Contribuitori
@@ Linia 59: / Linia 57: @@
 # Consumatori
-Modelul lui Michael Grossman din 1972 privind producția de sănătate [21] a avut o influență extrem de semnificativă în acest domeniu de studiu și prezintă mai multe elemente unice care îl fac remarcabil. Modelul lui Grossman consideră fiecare individ atât producător, cât și consumator de sănătate. Sănătatea este tratată ca un stoc care se degradează în timp în absența "investițiilor" în sănătate, astfel încât sănătatea este privită ca o formă de capital. Modelul recunoaște că sănătatea este atât un bun de consum care aduce satisfacție și utilitate directă, cât și un bun de investiții, care aduce satisfacție consumatorilor indirect prin reducerea zilelor de boală. Investiția în sănătate este costisitoare, deoarece consumatorii trebuie să facă compromisuri între timpul și resursele dedicate sănătății, cum ar fi exercițiile la o sală locală, și alte obiective. Acești factori sunt utilizați pentru a determina nivelul optim de sănătate pe care îl va solicita o persoană. Modelul face predicții cu privire la efectele schimbărilor în prețurile serviciilor de sănătate și alte bunuri, rezultatele pieței muncii precum angajarea și salariile, și schimbările tehnologice. Aceste predicții și altele din modele care extind lucrarea lui Grossman din 1972 stau la baza multor cercetări econometrice realizate de economiștii sănătății.
+Modelul lui [[:en:Michael_Grossman_(economist)|Michael Grossman]] din 1972 privind producția de sănătate <ref>{{Citation|last=Grossman|first=Michael|title=On the Concept of Health Capital and the Demand for Health|date=1972-03|url=https://www.journals.uchicago.edu/doi/10.1086/259880|work=Journal of Political Economy|volume=80|issue=2|pages=223–255|language=en|doi=10.1086/259880|issn=0022-3808|access-date=2024-01-09}}</ref> a avut o influență extrem de semnificativă în acest domeniu de studiu și prezintă mai multe elemente unice care îl fac remarcabil. Modelul lui Grossman consideră fiecare individ atât producător, cât și consumator de sănătate. Sănătatea este tratată ca un stoc care se degradează în timp în absența "investițiilor" în sănătate, astfel încât sănătatea este privită ca o formă de [[Capital (economie)|capital]]. Modelul recunoaște că sănătatea este atât un [[:en:Goods|bun de consum]] care aduce satisfacție și [[utilitate]] directă, cât și un [[:en:Capital_(economics)|bun de investiții]], care aduce satisfacție consumatorilor indirect prin reducerea zilelor de boală. Investiția în sănătate este costisitoare, deoarece consumatorii trebuie să facă compromisuri între timpul și resursele dedicate sănătății, cum ar fi exercițiile la o sală locală, și alte obiective. Acești factori sunt utilizați pentru a determina nivelul optim de sănătate pe care îl va solicita o persoană. Modelul face predicții cu privire la efectele schimbărilor în prețurile serviciilor de sănătate și alte bunuri, rezultatele pieței muncii precum angajarea și salariile, și schimbările tehnologice. Aceste predicții și altele din modele care extind lucrarea lui Grossman din 1972 stau la baza multor cercetări econometrice realizate de economiștii sănătății.
 În modelul lui Grossman, nivelul optim de investiții în sănătate apare atunci când [[Cost marginal|costul marginal]] al capitalului în sănătate este egal cu [[Utilitate marginală|beneficiul marginal]]. Odată cu trecerea timpului, sănătatea se depreciază cu o anumită rată <math>\delta</math>. Rata dobânzii cu care se confruntă consumatorul este indicată cu <math>r</math>. Beneficiul marginal al capitalului de sănătate poate fi găsit prin adăugarea acestor variabile: <math>MC_{HK}=r+\delta\,</math>.  Beneficiul marginal al capitalului de sănătate este rata de rentabilitate a acestui capital în sectoarele de piață și non-profit. În acest model, stocul optim de sănătate poate fi influențat de factori precum vârstă, salarii și educație. De exemplu, <math>\delta\,</math> crește odată cu vârsta, astfel încât devine tot mai costisitor să atingi același nivel de capital sau de de sănătate pe măsură cu imbatranirea persoanei. Vârsta, contribuie de asemenea la scăderea beneficiului marginal al stocului de sănătate. Astfel, stocul optim de sănătate va scădea pe măsura înaintării în vârstă.
@@ Linia 67: / Linia 65: @@
 == Evaluarea tehnologiei sanitare ==
-Evaluarea economică, mai ales [[Analiza cost eficiență|analiza cost-eficacitate]], a devenit o parte importantă a proceselor de evaluare a tehnologiei pentru agențiile din mai multe țări. De exemplu, Institutul pentru Calitate și Economie în Serviciile de Sănătate (Institut für Qualität und Wirtschaftlichkeit im Gesundheitswesen – IQWiG) din Germania și Institutul Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire (NICE) din Regatul Unit iau în considerare rentabilitatea costurilor produselor farmaceutice care apar noi pe piață.
+[[:en:Economic_evaluation|Evaluarea economică]], mai ales [[Analiza cost eficiență|analiza cost-eficacitate]], a devenit o parte importantă a proceselor de evaluare a tehnologiei pentru agențiile din mai multe țări. De exemplu, Institutul pentru Calitate și Economie în Serviciile de Sănătate ([[:en:Institute_for_Quality_and_Efficiency_in_Health_Care|Institut für Qualität und Wirtschaftlichkeit im Gesundheitswesen – IQWiG]]) din Germania și [[:en:National_Institute_for_Health_and_Care_Excellence|Institutul Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire]] (NICE) din Regatul Unit iau în considerare rentabilitatea costurilor produselor farmaceutice care apar noi pe piață.
-Unele agenții, inclusiv NICE, recomandă analiza cost-utilitate (CUA). Această abordare măsoară rezultatele într-un registru complex atât a duratei, cât și a calității vieții, anul de viață ajustat în funcție de calitate (QALY).
+Unele agenții, inclusiv NICE, recomandă [[Analiza cost eficiență|analiza cost-eficiență]] (CEA). Această abordare măsoară rezultatele într-un registru complex atât a duratei, cât și a calității vieții, adică [[:en:Quality-adjusted_life_year|anul de viață ajustat în funcție de calitate]] (QALY).
 == Piețele de sănătate ==
-Cele cinci piețe de sănătate analizate in mod obisnuit  sunt:
+Cele cinci piețe de sănătate analizate in mod obișnuit sunt:
 * Piața [[Finanțare|de finanțare]] a sănătății
@@ Linia 80: / Linia 78: @@
 * Piața [[Educație|educației]] profesionale
-Deși ipotezele eșantioanelor manuale ale piețelor economice se realizează în mod rezonabil piețelor de sănătate, există abateri importante. Multe state au creat grupuri de risc în care, cei înscriși relativ sănătoși susțin financiar îngrijirea celorlalți. Asigurătorii trebuie să reziste selecției adverse care apare atunci când nu sunt în măsură să prezică pe deplin cheltuielile medicale ale celor înscriși deja; selecția adversă poate distruge grupul de risc. Caracteristicile grupului de risc de pe piața de asigurări, cum ar fi achizițiile de grup, selecția preferențială („cherry-picking”) și excluderile afecțiunilor deja existente   sunt menite să reziste selecției adverse.
+Deși ipotezele eșantioanelor manuale ale piețelor economice se realizează în mod rezonabil piețelor de sănătate, există abateri importante. Multe state au creat grupuri de risc în care, cei înscriși relativ sănătoși susțin financiar îngrijirea celorlalți. Asigurătorii trebuie să reziste selecției adverse care apare atunci când nu sunt în măsură să prezică pe deplin cheltuielile medicale ale celor înscriși deja, iar selecția adversă poate distruge grupul de risc. Caracteristicile grupului de risc de pe piața de asigurări, cum ar fi achizițiile de grup, selecția preferențială („cherry-picking”) și excluderile afecțiunilor deja existente sunt menite să reziste selecției adverse.
-Pacienții asigurați sunt, în mod normal, mai puțin preocupati de costurile asistenței medicale decât ar fi dacă ar plăti prețul integral al unei îngrijiri. [[Hazard moral|Pericolul moral]] care apare, crește costurile, așa cum arată faimosul experiment RAND privind asigurările de sănătate . Asigurătorii folosesc mai multe tehnici pentru a limita costurile riscului moral, inclusiv impunerea de coplăți pacienților și limitarea stimulentelor medicului pentru a oferi îngrijiri costisitoare. Asigurătorii încearcă adesea prin alegerea ofertelor de servicii, cerințele de repartizare a costurilor și constrângeri asupra medicilor.
+Pacienții asigurați sunt, în mod normal, mai puțin preocupați de costurile asistenței medicale decât ar fi dacă ar plăti prețul integral al unei îngrijiri. [[Hazard moral|Pericolul moral]] care apare, crește costurile, așa cum arată faimosul experiment RAND privind asigurările de sănătate. Asigurătorii folosesc mai multe tehnici pentru a limita costurile riscului moral, inclusiv impunerea de coplăți pacienților și limitarea stimulentelor medicului pentru a oferi îngrijiri costisitoare. Asigurătorii încearcă adesea prin alegerea ofertelor de servicii, cerințele de repartizare a costurilor și constrângeri asupra medicilor.
-Clienții de pe piețele de asistență medicală au adesea lipsă de informații adecvate despre serviciile pe care trebuie să le cumpere și care furnizori oferă cea mai bună oferta. Economiștii din domeniul sănătății au cercetat o problemă cu cererea indusă de furnizor, prin care furnizorii bazează recomandările de tratament mai mult pe criterii economice, decât pe criterii medicale. De asemenea, cercetătorii au documentat, „variații substanțiale de practică”, prin care tratamentul se referă la disponibilitatea serviciilor pentru a reduce variațiile de stimulare și de practică.
+Clienții de pe piețele de asistență medicală au adesea lipsă de informații adecvate despre serviciile pe care trebuie să le cumpere și care furnizori oferă cea mai bună oferta. Economiștii din domeniul sănătății au cercetat o problemă cu cererea indusă de furnizor, prin care furnizorii bazează recomandările de tratament mai mult pe criterii economice, decât pe criterii medicale. De asemenea, cercetătorii au documentat „variații substanțiale de practică” prin care tratamentul se referă la disponibilitatea serviciilor pentru a reduce variațiile de stimulare și de practică.
-Unii economiști susțin că solicitarea medicilor de a avea o licență medicală limitează intrările, inhibă inovația și crește costurile pentru consumatori, în timp ce marea majoritate beneficiază doar medicii înșiși. <ref>{{Citation|last=Svorny|first=Shirley|title=Licensing Doctors: Do Economists Agree?|url=http://www.aier.org/ejw/archive/complete-issues/doc_view/3685-ejw-200408?tmpl=component&format=raw|volume=1|issue=2|pages=279–305|year=2004|periodical=Econ Journal Watch}}</ref>
+Unii economiști susțin că solicitarea medicilor de a avea o licență medicală limitează intrările, inhibă inovația și crește costurile pentru consumatori, în timp ce marea majoritate beneficiază doar medicii înșiși<ref>{{Citation|last=Svorny|first=Shirley|title=Licensing Doctors: Do Economists Agree?|url=http://www.aier.org/ejw/archive/complete-issues/doc_view/3685-ejw-200408?tmpl=component&format=raw|volume=1|issue=2|pages=279–305|year=2004|periodical=Econ Journal Watch}}</ref>.
 == Rațiunea economică pentru intervenția guvernamentală pe piețele de sănătate ==
@@ Linia 94: / Linia 92: @@
 . Primul motiv este de a se asigura că nivelul optim de producție și consum al bunurilor publice (spitale, vaccinuri) și a bunurilor cu caracter parțial public este disponibil.
-. În al doilea rând este raționala cresterea calitatii și corectitudinea asigurărilor pentru acele servicii care pot fi produse în sectorul privat, dar necesită impartirea riscurilor din cauza cheltuielilor și incertitudinilor legate de nevoile existente. De exemplu; investiții pentru cercetare și dezvoltarea unor remedii noi și echipamente de îngrijire a sănătății. De obicei, guvernele ii finanteaza pe cei care nu își permit asigurarea sau în anumite situații, acele activități și facilități au costuri reduse pe care si cetățenii cu veniturii medii sa si le poata permite singuri. De exemplu; cel mai mare sistem de asigurări de sănătate din lume a fost lansată în India sub numele de Ayushman Bharat în 2018. <ref>National Health Policy. (2019, January 7). Ayushman Bharat. Retrieved from National Health Policy: https://www.nhp.gov.in/ayushman-bharat-yojana_pg</ref>
+. În al doilea rând este rațională creșterea calității și corectitudinea asigurărilor pentru acele servicii care pot fi produse în sectorul privat, dar necesită împărțirea riscurilor din cauza cheltuielilor și incertitudinilor legate de nevoile existente. De exemplu, investiții pentru cercetare și dezvoltarea unor remedii noi și echipamente de îngrijire a sănătății. De obicei, guvernele îi finanțează pe cei care nu își permit asigurarea sau în anumite situații, acele activități și facilități au costuri reduse pe care si cetățenii cu veniturii medii să și le poată permite singuri. De exemplu, cel mai mare sistem de asigurări de sănătate din lume a fost lansată în India sub numele de Ayushman Bharat în 2018 <ref>National Health Policy. (2019, January 7). Ayushman Bharat. Retrieved from National Health Policy: https://www.nhp.gov.in/ayushman-bharat-yojana_pg</ref>.
-. Al treilea motiv pentru care guvernul ar putea dori să intervină este prevenirea eșecului pieței . <ref name="EUR_nd">{{Citat web|url=https://www.coursera.org/lecture/regulated-competition-healthcare-systems/why-government-intervention-in-health-care-is-necessary-ms2vs|titlu=Why government intervention in health care is necessary|publisher=Erasmus University Rotterdam|date=nd}}</ref> Un exemplu clasic de eșec al pieței este cauzat de puterea monopolista . Mai multe piețe de asigurari medicale tind să aibă potențialul de a exercita controlul monopolului. Asistența medicală pe piete are puține spitale, produse pe bază de rețetă protejate printr-o autorizatie, iar unele piețe de asigurări de sănătate sunt motivul major pentru costurile sunt mai mari și mai ales în cazurile în care furnizorii fac parte din companii private.
+. Al treilea motiv pentru care guvernul ar putea dori să intervină este prevenirea [[:en:Market_failure|eșecului pieței]] <ref name="EUR_nd">{{Citat web|url=https://www.coursera.org/lecture/regulated-competition-healthcare-systems/why-government-intervention-in-health-care-is-necessary-ms2vs|titlu=Why government intervention in health care is necessary|publisher=Erasmus University Rotterdam|date=nd}}</ref>. Un exemplu clasic de eșec al pieței este cauzat de puterea monopolistă. Mai multe piețe de asigurari medicale tind să aibă potențialul de a exercita controlul monopolului. Asistența medicală pe piețe are puține spitale, produse pe bază de rețetă protejate printr-o autorizație, iar unele piețe de asigurări de sănătate sunt motivul major pentru costurile sunt mai mari și mai ales în cazurile în care furnizorii fac parte din companii private<ref>{{Citation|title=“Nobody talks about it”…|date=1956-09|url=http://dx.doi.org/10.1080/00185868.1956.9949779|work=Hospital Topics|volume=34|issue=9|pages=44–46|doi=10.1080/00185868.1956.9949779|issn=0018-5868|access-date=2024-01-09}}</ref>.
-. Cunoașterea poate fi percepută drept un public bun care are o valoare economică puternică. Informațiile sunt furnizate de catre un utilizator care nu limitează informațiile disponibile pentru alt utilizator. În timp ce celor care nu plătesc li se refuza adesea accesul la informatii, iar costul marginal al furnizării informațiilor unei alte persoane este adesea scăzut. Ca rezultat, s-ar putea argumenta că piețele private produc mai putine cunoștințe, necesitând o intervenția guvernamentală pentru a crește disponibilitatea acesteia. Intervenția guvernamentală, poate fi văzută, in acest caz drept o asistare la distribuirea publică a informațiilor consacrate, fie direct, fie prin finantarea operațiunilor din sectorului privat.
+. Cunoașterea poate fi percepută drept un public bun care are o valoare economică puternică. Informațiile sunt furnizate de către un utilizator care nu limitează informațiile disponibile pentru alt utilizator. În timp ce celor care nu plătesc li se refuză adesea accesul la informații, iar costul marginal al furnizării informațiilor unei alte persoane este adesea scăzut. Ca rezultat, s-ar putea argumenta că piețele private produc mai putine cunoștințe, necesitând o intervenția guvernamentală pentru a crește disponibilitatea acesteia. Intervenția guvernamentală, poate fi văzută, în acest caz drept o asistare la distribuirea publică a informațiilor consacrate, fie direct, fie prin finanțarea operațiunilor din sectorul privat.
-. In ultimul rand din aceasta sectiune prezinta piețele incomplete. Piețele incomplete putand sa apara atunci când piețele private se luptă să multumeasca cererile existente. Această situație poate apărea atunci când tratarea bolilor este foarte costisitoare, cum ar fi in cazul bolilor precum cancer, sau o răspândire mai mare a unor noi boli precum [[HIV]] / [[SIDA]] sau [[COVID-19]] . În astfel de cazuri, fie asigurătorii privați solicită o primă mare, din cauza factorului de risc și al costurilor care sunt mari, fie este posibil să nu asigure persoanele pentru anumite cazuri. Acest lucru duce la un lips al pietei în care o anumită parte din populației nu își va putea permite asistența medicală. Anumite piețe de asigurări, cum ar fi cele pentru pacienții cu HIV/SIDA, [[cancer]] sau alte afecțiuni preexistente care caută o nouă acoperire a costurilor pentru tratamente, pot sa nu fie indeajuns, în sensul in care acei pacienți ar putea să nu își permită acoperirea costurilor. În astfel de cazuri, guvernul intervine de obicei și oferă o asigurare medicală in astfel de cazuri. De exemplu, în timpul [[Pandemia de COVID-19|pandemiei de COVID-19]], nicio companie de asigurări privată nu a prezis (sau ar fi putut prezice) că va avea loc un astfel de focar de infectie; ca urmare, intervenția statului a devenit necesară pentru tratarea oamenilor.
+. Ultimul punct din această secțiune este legat de piețele incomplete. Piețele incomplete putând să apară atunci când piețele private se luptă să mulțumească cererile existente. Această situație poate apărea atunci când tratarea bolilor este foarte costisitoare, cum ar fi în cazul bolilor precum cancer sau o răspândire mai mare a unor noi boli precum [[HIV]] / [[SIDA]] sau [[COVID-19]]. În astfel de cazuri, fie asigurătorii privați solicită o primă mare, din cauza factorului de risc și al costurilor care sunt mari, fie este posibil să nu asigure persoanele pentru anumite cazuri. Acest lucru duce la un gol al pieței în care o anumită parte din populației nu își va putea permite asistența medicală. Anumite piețe de asigurări, cum ar fi cele pentru pacienții cu HIV/SIDA, [[cancer]] sau alte [[:en:Pre-existing_condition|afecțiuni preexistente]], care caută o nouă acoperire a costurilor pentru tratamente, pot sa nu fie îndeajuns, în sensul in care acei pacienți ar putea să nu își permită acoperirea costurilor. În astfel de cazuri, guvernul intervine de obicei și oferă o asigurare medicală în astfel de cazuri. De exemplu, în timpul [[Pandemia de COVID-19|pandemiei de COVID-19]], nicio companie de asigurări privată nu a prezis (sau ar fi putut prezice) că va avea loc un astfel de focar de infectie. Ca urmare, intervenția statului a devenit necesară pentru tratarea oamenilor.
 == Cheltuielile publice și private ==
@@ Linia 116: / Linia 114: @@
 === Economie medicală ===
-Adesea folosită drept sinonim cu economia sănătății, ''"economia medicala"'', conform lui Culyer, <ref>{{Ill-wd|Q18763987|3=A.J. Culyer}} (1989) "A Glossary of the more common terms encountered in health economics" in MS Hersh-Cochran and KP Cochran (Eds.) ''Compendium of English Language Course Syllabi and Textbooks in Health Economics'', Copenhagen, WHO, 215–34</ref> este ramura economiei cared este preocupată de aplicarea teoriei economice in aparitia fenomenelor si al problemelor asociate de obicei cu cea de-a doua și a treia piață a sănătății care sunt prezentate mai sus: medicii și furnizorii de servicii instituționale. De obicei, se referă la analiza cost-beneficiu al produselor farmaceutice și la rentabilitatea diferitelor tratamente medicale. Economia medicală utilizează adesea [[Modelare matematică|modele matematice]] pentru sintetizarea datelor din [[biostatistică]] și [[epidemiologie]] pentru a sprijini [[Procese decizionale|luarea deciziilor]] medicale, atât pentru indivizi, cât și pentru o politică mai largă de sănătate.
+Adesea folosită drept sinonim cu economia sănătății, ''"economia medicală"'', conform lui Culyer, <ref>{{Ill-wd|Q18763987|3=A.J. Culyer}} (1989) "A Glossary of the more common terms encountered in health economics" in MS Hersh-Cochran and KP Cochran (Eds.) ''Compendium of English Language Course Syllabi and Textbooks in Health Economics'', Copenhagen, WHO, 215–34</ref> este ramura economiei care este preocupată de aplicarea teoriei economice în apariția fenomenelor și a problemelor asociate de obicei cu cea de-a doua și a treia piață a sănătății care sunt prezentate mai sus, anume medicii și furnizorii de servicii instituționale. De obicei, se referă la analiza cost-beneficiu a produselor farmaceutice și la rentabilitatea diferitelor tratamente medicale. Economia medicală utilizează adesea [[Modelare matematică|modele matematice]] pentru sintetizarea datelor din [[biostatistică]] și [[epidemiologie]] pentru a sprijini [[Procese decizionale|luarea deciziilor]] medicale, atât pentru indivizi, cât și pentru o politică mai largă de sănătate.
 === Economia sănătății mintale ===
-Economia sanatatii mintale încorporează o gamă vasta de subiecte, iar acestea variaza de la farmacoeconomie la economia muncii si economia bunăstării . Sănătatea mintală poate fi direct legată de economie prin potențialul persoanelor afectate care contribuie drept [[Capitalul uman|capital uman]] . În 2009, Currie și Stabile au publicat „Sănătatea mintală în copilarie si in capitalul uman”, în care acestia au evaluat modul în care problemele comune de sănătate mintală din copilărie pot modifica acumularea de capital uman al copiilor afectați. <ref>Currie, Janet and Mark Stabile. "Mental Health in Childhood and Human Capital". ''The Problems of Disadvantaged Youth: An Economic Perspective'' ed. J. Gruber. Chicago: University of Chicago Press, 2009.</ref> Externalitățile pot include influența pe care indivizii afectați o au asupra capitalului uman din jur, cum ar fi la locul de muncă sau acasă. <ref name="Evers, S. 2007">{{Citation|last=Evers|first=S.|title=Implementing mental health economic evaluation evidence: Building a Bridge between theory and practice|date=April 2007|volume=16|issue=2|pages=223–41|periodical=Journal of Mental Health|doi=10.1080/09638230701279881|last2=Salvador–Carulla|first2=L.|last3=Halsteinli|first3=V.|last4=McDaid|first4=D.|last5=MHEEN Group}}</ref> De asemenea, economia afecteaza și individul, în special în lumina globalizării. De exemplu, exista studii in India, care prezinta existenta unei aparitii din ce în ce mai mare a externalizării occidentale, acestea au demonstrat o identitate hibridă în creștere la tinerii profesioniști care se confruntă cu asteptarii socio-culturale foarte diferite la locul de muncă dar si acasă. <ref>{{Citation|last=Bhavsar|first=V.|title=Globalization: Mental health and social economic factors|date=December 2008|url=https://hal.archives-ouvertes.fr/hal-00571825/file/PEER_stage2_10.1177%252F1468018108095634.pdf|volume=8|issue=3|pages=378–96|periodical=Global Social Policy|doi=10.1177/1468018108095634|last2=Bhugra|first2=D.}}</ref>
+Economia sanatatii mintale încorporează o gamă vasta de subiecte, iar acestea variaza de la [[:en:Pharmacoeconomics|farmacoeconomie]] la [[:en:Labour_economics|economia muncii]] și [[:en:Welfare_economics|economia bunăstării.]] Sănătatea mintală poate fi direct legată de economie prin potențialul persoanelor afectate care contribuie drept [[Capitalul uman|capital uman]] . În 2009, Currie și Stabile au publicat „Sănătatea mintală în copilarie și în capitalul uman”, în care aceștia au evaluat modul în care problemele comune de sănătate mintală din copilărie pot modifica acumularea de capital uman al copiilor afectați <ref>Currie, Janet and Mark Stabile. "Mental Health in Childhood and Human Capital". ''The Problems of Disadvantaged Youth: An Economic Perspective'' ed. J. Gruber. Chicago: University of Chicago Press, 2009.</ref> . Externalitățile pot include influența pe care indivizii afectați o au asupra capitalului uman din jur, cum ar fi la locul de muncă sau acasă <ref name="Evers, S. 2007">{{Citation|last=Evers|first=S.|title=Implementing mental health economic evaluation evidence: Building a Bridge between theory and practice|date=April 2007|volume=16|issue=2|pages=223–41|periodical=Journal of Mental Health|doi=10.1080/09638230701279881|last2=Salvador–Carulla|first2=L.|last3=Halsteinli|first3=V.|last4=McDaid|first4=D.|last5=MHEEN Group}}</ref>. De asemenea, economia afectează și individul, în special în lumina globalizării. De exemplu, există studii în India, care prezintă existența unei apariții din ce în ce mai mare a externalizării occidentale, acestea demonstrând o identitate hibridă în creștere la tinerii profesioniști care se confruntă cu asteptarii socio-culturale foarte diferite la locul de muncă, dar și acasă <ref>{{Citation|last=Bhavsar|first=V.|title=Globalization: Mental health and social economic factors|date=December 2008|url=https://hal.archives-ouvertes.fr/hal-00571825/file/PEER_stage2_10.1177%252F1468018108095634.pdf|volume=8|issue=3|pages=378–96|periodical=Global Social Policy|doi=10.1177/1468018108095634|last2=Bhugra|first2=D.}}</ref>.
-Economia sănătății mintale prezintă un set unic de provocări pentru cercetători. Este posibil ca persoanele cu dizabilități cognitive să nu fie capabile să comunice preferințele. Acești factori reprezintă provocări în ceea ce privește atribuirea de valoare stării de sănătate mintală a unui individ, în special în ceea ce privește potențialul individului ca și capital uman. Mai mult, statisticile privind ocuparea forței de muncă sunt adesea utilizate în studiile economice privind sănătatea mintală ca mijloc de evaluare a productivității individuale; cu toate acestea, aceste statistici nu surprind "prezenteismul", atunci când un individ se află la locul de muncă cu un nivel de productivitate scăzut, nu cuantifică pierderea de timp de lucru neplătit și nici nu surprind externalitățile, cum ar fi faptul că un membru al familiei este afectat. De asemenea, având în vedere variația ratelor salariale la nivel mondial sau a valorilor societății, statisticile utilizate pot fi limitate din punct de vedere contextual, geografic, iar rezultatele studiilor pot să nu fie aplicabile la nivel internațional.
+Economia sănătății mintale prezintă un set unic de provocări pentru cercetători. Este posibil ca persoanele cu dizabilități cognitive să nu fie capabile să comunice preferințele. Acești factori reprezintă provocări în ceea ce privește atribuirea de valoare stării de sănătate mintală a unui individ, în special în ceea ce privește potențialul individului în calitate de capital uman. Mai mult, statisticile privind ocuparea forței de muncă sunt adesea utilizate în studiile economice privind sănătatea mintală ca mijloc de evaluare a productivității individuale. Totuși, aceste statistici nu surprind "[[:en:Presenteeism|prezenteismul]]", atunci când un individ se află la locul de muncă cu un nivel de productivitate scăzut, nu cuantifică pierderea de timp de lucru neplătit și nici nu surprind externalitățile, cum ar fi faptul că un membru al familiei este afectat. De asemenea, având în vedere variația ratelor salariale la nivel mondial sau a valorilor societății, statisticile utilizate pot fi limitate din punct de vedere contextual, geografic, iar rezultatele studiilor pot să nu fie aplicabile la nivel internațional<ref name="Evers, S. 2007" />.
-Cu toate că studiile au demonstrat că asistența medicală mentală reduce costurile generale cu asistența medicală, demonstrează eficacitatea și reduce absenteismul angajaților, îmbunătățind în același timp funcționarea acestora, disponibilitatea serviciilor complete de sănătate mintală este în declin. Petrasek și Rapin (2002) citează trei motive principale pentru acest declin: (1) stigmatizarea și preocupările legate de intimitate, (2) dificultatea de a cuantifica economiile medicale și (3) stimulentul medicilor de a administra medicamente fără a fi îndrumați de specialiști[33] Evers et al. (2009) au sugerat că ar putea fi aduse îmbunătățiri prin promovarea unei diseminări mai active a analizelor economice privind sănătatea mintală, prin crearea de parteneriate prin intermediul factorilor de decizie politică și al cercetătorilor și prin utilizarea mai frecventă a brokerilor de cunoștințe.
+Deși studiile au demonstrat că îngrijirea sănătății mintale poate reduce costurile generale ale îngrijirii medicale, dovedește eficacitatea și reduce absenteismul angajaților, îmbunătățind în același timp funcționarea acestora, disponibilitatea serviciilor complete de sănătate mintală este în declin. Petrasek și Rapin (2002) citează trei motive principale pentru acest declin: (1) stigmatizarea și preocupările legate de intimitate, (2) dificultatea de a cuantifica economiile medicale și (3) stimulentul medicilor de a administra medicamente fără a fi îndrumați de specialiști<ref>{{Citation|last=Beckerman|first=B.L.|title=Ceroid Lipofuscinosis|date=1975-07|url=http://dx.doi.org/10.1016/0002-9394(75)90872-7|work=American Journal of Ophthalmology|volume=80|issue=1|pages=73–77|doi=10.1016/0002-9394(75)90872-7|issn=0002-9394|access-date=2024-01-09|last2=Rapin|first2=I.}}</ref> Evers et al. (2009) au sugerat că ar putea fi aduse îmbunătățiri prin promovarea unei diseminări mai active a analizelor economice privind sănătatea mintală, prin crearea de parteneriate prin intermediul factorilor de decizie politică și al cercetătorilor și prin utilizarea mai frecventă a [[:en:Knowledge_broker|intermediarilor financiari de cunoștințe]]<ref name="Evers, S. 2007" />.
 == Sănătate și utilitate ==
-În general, economiștii pornesc de la premisa că indivizii acționează rațional cu scopul de a-și maximiza utilitatea pe parcursul vieții, în timp ce toți sunt supuși faptului că nu pot cumpăra mai mult decât le permit resursele lor. Cu toate acestea, acest model devine complex, deoarece există incertitudinea cu privire la durata de viață a indivizilor. Ca atare, ar trebui să împărțim problema în două părți: 1. Cum produce sănătatea utilitatea și 2. Cum produce sănătatea utilitatea. Ce afectează sănătatea (de exemplu, îngrijirile medicale și alegerile privind stilul de viață).
+În general, economiștii pornesc de la premisa că indivizii acționează rațional cu scopul de a-și maximiza utilitatea pe parcursul vieții, în timp ce toți sunt supuși faptului că nu pot cumpăra mai mult decât le permit resursele lor. Cu toate acestea, acest model devine complex, deoarece există incertitudinea cu privire la durata de viață a indivizilor. Ca atare, ar trebui să împărțim problema în două părți: 1. Cum produce sănătatea utilitatea și 2. Ce afectează sănătatea (de exemplu, îngrijirile medicale și alegerile privind stilul de viață)<ref name=":1">{{Citation|last=Phelps|first=Charles E.|title=Utility and Health|date=2017-12-01|url=http://dx.doi.org/10.4324/9781315460499-2|work=Health Economics|pages=27–47|publisher=Routledge|isbn=978-1-315-46049-9|access-date=2024-01-09}}</ref>.
-Probabil cel mai fundamental lucru al teoriei cererii de consum este că bunul crește utilitatea unui individ. Sănătatea nu este cu adevărat un bun în sensul tradițional, insa sănătatea în sine produce fericire. Ne putem gândi la sănătate ca la un bun durabil, la fel ca la o mașină, o casă sau o educație, drept exemplu. Cu toții venim pe lume cu un anumit "stoc" inerent de sănătate, iar un copil sănătos are un stoc destul de mare de sănătate. Practic, fiecare decizie pe care o luăm pe parcursul vieții noastre poate sa ne afecteze stocul de sănătate.
-Considerăm că X este un pachet de alte bunuri, iar H este un rezervor de sănătate. Având în vedere acest lucru, putem obține formula pentru utilitatea unui individ ca: Utilitate = U(X, H). Pentru simplificare, continuăm să credem că rezervorul de sănătate produce utilitate, dar, din punct de vedere tehnic, ceea ce produce utilitate este fluxul de servicii creat de stocul de sănătate. La fel ca în mod tradițional pentru bunuri, "mai mult este mai bine", cu alte cuvinte, o creștere a sănătății duce la o creștere a utilității. Având în vedere acest lucru, pare logic ca X să crească odată cu sănătatea, de exemplu, este mai plăcut să vizitezi grădina zoologică atunci când nu ai dureri de cap.
+Probabil cel mai fundamental lucru al teoriei cererii de consum este că bunul crește utilitatea unui individ. Sănătatea nu este cu adevărat un bun în sensul tradițional, insa sănătatea în sine produce fericire. Ne putem gândi la sănătate ca la un bun durabil, la fel ca la o mașină, o casă sau o educație, drept exemplu. Cu toții venim pe lume cu un anumit "stoc" inerent de sănătate, iar un copil sănătos are un stoc destul de mare de sănătate. Practic, fiecare decizie pe care o luăm pe parcursul vieții noastre poate să ne afecteze stocul de sănătate<ref name=":1" />.
-Ca și alte bunuri durabile, rezervorul de sănătate se uzează în timp, la fel ca și alte bunuri durabile. Acest proces poate fi numit îmbătrânire. Atunci când rezervorul nostru de sănătate a scăzut suficient de mult, ne vom pierde capacitatea de a funcționa. Putem spune, în terminologia economică, că stocul de sănătate se degradează. Deoarece speranța de viață a crescut mult în acest secol, aceasta implică faptul că, de exemplu, rata de degradare a scăzut în această perioadă. Eforturile de îngrijire a sănătății publice și îngrijirea medicală individuală sunt puse în aplicare pentru a restabili stocul de sănătate sau pentru a diminua rata de depreciere a stocului de sănătate. Dacă ar fi să reprezentăm pe un grafic stocul de sănătate al unui individ de-a lungul întregii sale vieți, acesta ar crește constant la început, în timpul copilăriei, iar după aceea ar scădea treptat din cauza îmbătrânirii, între timp, scăderi bruște create de evenimente aleatorii, cum ar fi accidentele sau bolile.
+Considerăm că X este un pachet de alte bunuri, iar H este un rezervor de sănătate. Având în vedere acest lucru, putem obține formula pentru utilitatea unui individ că utilitate = U(X, H). Pentru simplificare, continuăm să credem că rezervorul de sănătate produce utilitate, dar din punct de vedere tehnic, ceea ce produce utilitate este fluxul de servicii creat de stocul de sănătate. La fel ca în mod tradițional pentru bunuri, "mai mult este mai bine". Cu alte cuvinte, o creștere a sănătății duce la o creștere a utilității. Având în vedere acest lucru, pare logic ca X să crească odată cu sănătatea, fiindcă de exemplu, este mai plăcut să vizitezi grădina zoologică atunci când nu ai dureri de cap<ref name=":1" />.
-Există multe alte lucruri decât evenimentele "aleatorii" de îngrijire a sănătății, pe care indivizii le consumă sau le fac în timpul vieții lor, care afectează viteza de îmbătrânire și gravitatea și frecvența căderilor. Alegerile legate de stilul de viață ne pot îmbunătăți sau înrăutăți profund sănătatea. Dacă ne întoarcem la X, pachetul de bunuri și servicii, poate întreprinde numeroase caracteristici, unele adaugă valoare, în timp ce altele scad în mod vizibil stocul nostru de sănătate. Printre aceste alegeri ale stilului de viață se remarcă decizia de a consuma alcool, de a fuma tutun, de a folosi droguri, compoziția dietei, cantitatea de exerciții fizice și așa mai departe. Nu numai că X și H pot funcționa ca înlocuitori unul altuia în producerea de utilitate, dar X poate, de asemenea, să afecteze H în sensul producției. X poate fi apoi împărțit în diferite categorii în funcție de efectul pe care îl are asupra lui H, se enumera: categorii "bune" (de exemplu, exerciții fizice moderate), categorii "rele" (de exemplu, alimente cu un nivel ridicat de colesterol) și categorii "neutre" (de exemplu, concerte și cărți). Bunurile neutre nu au un efect vizibil asupra sănătății indivizilor.
+Ca alte bunuri durabile, rezervorul de sănătate se uzează în timp, la fel ca și alte bunuri durabile. Acest proces poate fi numit îmbătrânire. Atunci când rezervorul nostru de sănătate a scăzut suficient de mult, ne vom pierde capacitatea de a funcționa. Putem spune, în terminologia economică, că stocul de sănătate se degradează. Deoarece speranța de viață a crescut mult în acest secol, aceasta implică faptul că, de exemplu, rata de degradare a scăzut în această perioadă. Eforturile de îngrijire a sănătății publice și îngrijirea medicală individuală sunt puse în aplicare pentru a restabili stocul de sănătate sau pentru a diminua rata de depreciere a stocului de sănătate. Dacă am reprezenta starea de sănătate a unei persoane pe parcursul vieții sale printr-un grafic, aceasta ar crește constant la început în perioada copilăriei, iar apoi ar scădea treptat din cauza îmbătrânirii, cu căderi bruște cauzate de evenimente aleatorii, cum ar fi accidente sau boli.<ref name=":1" />.
+Există multe alte lucruri decât evenimentele "aleatorii" de îngrijire a sănătății, pe care indivizii le consumă sau le fac în timpul vieții lor, care afectează viteza de îmbătrânire, gravitatea și frecvența căderilor. Alegerile legate de stilul de viață ne pot îmbunătăți sau înrăutăți profund sănătatea. Dacă ne întoarcem la X, pachetul de bunuri și servicii poate întreprinde numeroase caracteristici, unele adaugă valoare, în timp ce altele scad în mod vizibil stocul nostru de sănătate. Printre aceste alegeri ale stilului de viață se remarcă decizia de a consuma alcool, de a fuma tutun, de a folosi droguri, compoziția dietei, cantitatea de exerciții fizice și așa mai departe. Nu numai că X și H pot funcționa ca înlocuitori unul altuia în producerea de utilitate, dar X poate, de asemenea, să afecteze H în sensul producției. X poate fi apoi împărțit în diferite categorii. În funcție de efectul pe care îl are asupra lui H, se enumeră: categorii "bune" (de exemplu, exerciții fizice moderate), categorii "rele" (de exemplu, alimente cu un nivel ridicat de colesterol) și categorii "neutre" (precum, concerte și cărți). Bunurile neutre nu au un efect vizibil asupra sănătății indivizilor<ref name=":1" />.
 === Journals ===