Lepus fagani: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Conținut șters Conținut adăugat
Pagină nouă: {{Titlu cursiv}} {{taxobox | name = ''Lepus fagani'' | image = | status = LC | status_system = IUCN3.1 | status_ref = <ref name="IUCN" /> | regnum = Animalia |...
(Nicio diferență)

Versiunea de la 11 martie 2020 21:45

Lepus fagani
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Lagomorpha
Familie: Leporidae
Gen: Lepus
Specie: L. fagani
Nume binomial
Lepus fagani
Thomas, 1903[2][3]
Arealul speciei Lepus fagani

Lepus fagani este o specie de mamifer din familia Leporidae. A fost descrisă pentru prima oară în anul 1903 de către zoologul britanic Oldfield Thomas. Blana de pe partea dorsală este de un maroniu bej, având și porțiuni mici de gri și negru. Blana de pe partea ventrală este ciufulită și albă. Această specie este endemică în Africa, fiind găsită în Afromontane, Etiopia și la granițele Savanei Sudaneze. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat această specie ca având risc scăzut de dispariție.

Taxonomie

Lepus fagani este o specie care face parte din familia Leporidae și care nu are subspecii cunoscute.[3][4] Aparține subgenului Sabanalagus.[3] A fost descrisă pentre prima dată în anul 1903 de către zoologul britanic Oldfield Thomas în Proceedings of the Zoological Society of London. A numit-o Lepus fagani după Charles E. Fagan, care era secretarul adjunct al Muzeului de Istorie Naturală din Londra.[2] Descriind în anul 1986 taxonomia iepurelui de câmp, Derek Yalden și colegii săi au scris că „istoria sa terminologică a fost foarte confuză”.[5]

În anul 1959, respectiv 1964, Francis Petter⁠(fr)[traduceți] și A. A. Gureev au clasificat specia Lepus fagani ca subspecie a speciei L. crawhayi, care este acum considerată un sinonim al speciei L. microtis.[3][6] În anul 1972, Gordon Barclay Corbet⁠(de)[traduceți] și Derek Yalden au sugerat că ar putea fi un sinonim al speciei L. whytei, care este acum clasificată ca subspecie a speciei L. microtis.[7] Apoi, în anul 1963, Petter a clasificat-o ca subspecie a speciei Lepus habessinicus.[8] În anul 1987, Maria Luisa Azzaroli Puccetti a restabilit statutul său de specie independentă, deoarece are o trăsătură constantă pe tot cuprinsul arealului său.[9] De atunci, a fost considerată specie independentă în diverse lucrări.[3][10][4] În nordul provinciei Rift Valley, în Munții Etiopieni, populația de Lepus fagani este probabil separată geografic în șesurile înconjurătoare de cea de Lepus capensis. Flux și Angermann au segerat că această separare a dus la evoluarea speciei Lepus fagani ca specie diferită.[9] În 1990, Flux și Angermann au scris că „probabil” este o subspecie a L. victoriae sau a L. saxatilis.[9] Este adesea considerată parte a complexului format din L. victoriae și L. saxatilis.[9][4] The Kingdon Field Guide to African Mammals o tratează ca pe o subspecie a L. capensis.[11] Un studiu genetic sugerează că Lepus fagani se trage din specia L. habessinicus.[12]

Numărul său de cromozomi este exact la fel ca al altor specii din genul său.[4] Edward Degen a colectat un specimen de pe Peninsula Zege, Lacul Tana, Etiopia, la o altitudine de circa 1.200 m.[a][5]

Descriere

Lepus fagani este un iepure de mărime medie, de culoare închisă,[5] care măsoară cam 45-54 cm în lungime. Are o coadă ciufulită, de dimensiune medie, de circa 5-8,2 cm lungime, albă-bej dedesubt și neagră deasupra, cu nuanțe de bej pe laterale. Craniul măsoară aproximativ 8,33-9 cm în lungime.[4] Are o blană deasă, lungă și aspră. Firele depăr de pe partea dorsală au lungimea de circa are 2-2,5 cm. Sunt maronii-bej, și au și puțin negru. Blana este gri deschis la bază, are benzi terminale bej, brenzi albicioase apropiate de capăt și în general vârfuri negre. Firele de blană sunt gri-albicioase în partea de jos. Blana capului este mai închisă la culoare decât blana de pe partea dorsală, iar creștetul este mai negru.[4] Bărbia, pântecele și gâtul sunt albe.[4][9] Are gri dedesubtul bărbiei.[9] Blana de pe partea ventrală este ciufulită și albă.[4] Părțile superioare sunt de un maro-bej asemănător cu culoarea ocrului. Pieptul și ceafa (spatele gâtului) sunt roșiatice.[9] Culoarea asemănătoare cu ghimbirul și scorțișoara a zonei nucale se extind până la gât.[4] Urechile au mărime medie,[5] sunt bej și măsoară circa 8,1-9,5 cm în lungime. Marginile exterioare și inferioare ale urechilor sunt bej sau albe, marginile exterioare superioare sunt bej iar suprafețele interioare ale vârfurilor urechilor au margini înguste și negre. Incisivii principali au șanțuri adânci umplute cu cement. Părțile dorsale ale incisivilor de sus sunt înclinate în laterală, formând o suprafață unghiulară anterioară. Labele din față sunt maro, de culoarea scorțișoarei, și au tălpile negricioase. Labele din spate sunt dedesubt albe, desaupra maronii-bej și măsoară aproximativ 9-11 cm în lungime. Tălpile labelor din spate sunt negricioase sau maro-roșcate.[4]

Specia L. habessinicus este asemănătoare cu Lepus fagani, dar are blana dorsală fină iar urechile și coada mai lungi. L. starcki este, de asemenea, o specie similară, dar are urechile și coada mai lungi iar șanțurile incisivilor principali de sus nu sunt umplute cu cement. L. capensis este și ea o specie similară cu L. fagani, dar are urechile mai lungi, firele de blană cu puțin gri și o pată roz-maronie în zona nucală.[4]

Răspândire și habitat

Specia L. fagani este endemică în Africa și trăiește în Afromontane, Etiopia și la granițele Savanei Sudaneze; se găsește și în vestul provinciei Rift Valley, în Munții Etiopieni[4] și din belșug în jurul lacului Tana din Etiopia.[9][13] De asemenea, este posibil să fi fost înregistrată în sud-estul Sudanului și în extrema de nord-vest a țării Kenya.[4]

A preluat habitatul care era ocupat de L. habessinicus.[14] Trăiește pe pășuni, în stepe, în zone ierboase de pădure[1] și în periferii de pădure. Preferă un habitat relativ mai puțin deschis decât L. habessinicus, preferință similară cu cea a speciei L. victoriae în Kenya.[4] Este găsită la altitudini de circa 500-2.500 m deasupra nivelului mării. Ditribuirea sa este alopatrică sau palapatrică cu cea a speciei L. victoriae.[1]

Comportament și ecologie

Reprezentare artistică a unui mascul din specia Rhipicephalus pulchellus

Nu există multe date despre comportamentul, ecologia și reproducerea acestei specii de iepure.[9] Crocuta crocuta este un prădător pentru aeastă specie.[15] Căpușa Rhipicephalus pulchellus a fost găsită parazitând specia L. fagani.[16]

Stare de conservare

Începând cu anul 1996, starea stabilită de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii pentru Lepus fagani a fost „Data Deficient”, ceea ce înseamnă că nu se cunosc destule date pentru a se stabili o stare de conservare. Acest lucru este provocat de faptul că, deși este o specie răspândită, se cunosc puține despre starea și ecologia sa. Starea curentă a populației este necunoscută. Nu există amenințări cunoscute și deosebite pentru acestă specie. Se găsește în Parcul Național Abijatta-Shalla și în Parcul Național Gambela. Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii a clasificat această specie ca având risc scăzut de dispariție.[1]

Note explicative

  1. ^ Thomas a scris asta ca: „Zegi, Lake Tsana”.

Note

  1. ^ a b c d Johnston, C.H. & Tolesa, Z. 2019. Lepus fagani. The IUCN Red List of Threatened Species 2019: e.T11798A45178437. https://doi.org/10.2305/IUCN.UK.2019-1.RLTS.T11798A45178437.en. Downloaded on 19 July 2019.
  2. ^ a b Beolens, Bo; Watkins, Michael; Grayson, Michael (), „Fagan”, The Eponym Dictionary of Mammals, Baltimore: JHU Press, p. 131, ISBN 978-0-8018-9533-3 
  3. ^ a b c d e Wilson, D.E.; Reeder, D.M., ed. (). „Species Lepus (Sabanalagus) fagani. Mammal Species of the World: A Taxonomic and Geographic Reference (ed. 3rd). Johns Hopkins University Press. p. 199. ISBN 978-0-8018-8221-0. OCLC 62265494. 
  4. ^ a b c d e f g h i j k l m n Happold, D. C. D. (). Lepus fagani Ethiopian Hare”. În Happold, David C. D. Rodents, Hares and Rabbits. Mammals of Africa. 3. London: Bloomsbury. pp. 701–702. ISBN 978-1-4081-8992-4. 
  5. ^ a b c d Thomas, Oldfield (). „On a Collection of Mammals from Abyssinia, including some from Lake Tsana, collected by Mr. Edward Degen”. Proceedings of the Zoological Society of London. 1902 (2): 315–316. 
  6. ^ Petter, Francis (). „Éléments d'une révision des lièvres africains du sous-genre Lepus”. Mammalia. 23 (1): 53. doi:10.1515/mamm.1959.23.1.41. 
  7. ^ Corbet, Gordon Barclay; Yalden, Derek William (). „Recent records of mammals (other than bats) from Ethiopia”. Bulletin of the British Museum (Natural History). Zoology. 22 (8): 213–252. 
  8. ^ Petter, Francis (). „Nouveaux éléments d'une révision des lièvres africains”. Mammalia. 27 (2): 238–255. doi:10.1515/mamm.1963.27.2.238. 
  9. ^ a b c d e f g h i Flux, John E. C.; Angermann, Renate (). „The Hares and Jackrabbits”. În Chapman, Joseph A.; Flux, John E. C. Rabbits, Hares and Pikas: Status Survey and Conservation Action Plan. Gland, Switzerland: IUCN. p. 78. ISBN 9782831700199. 
  10. ^ Alves, Paulo C.; Hackländer, Klaus (). „Lagomorph Species: Geographical Distribution and Conservation Status”. În Alves, Paulo C.; Ferrand, Nuno; Hackländer, Klaus. Lagomorph Biology: Evolution, Ecology, and Conservation. Berlin: Springer. ISBN 978-3-540-72445-2. 
  11. ^ Kingdon, Jonathan (), „Cape Hare Lepus capensis (includes L. fagani and L. habessinicus, The Kingdon Field Guide to African Mammals (ed. 2nd), London: Bloomsbury Publishing, p. 309, ISBN 978-1-4729-2135-2 
  12. ^ Tolesa, Zelalem; Bekele, Endashaw; Tesfaye, Kassahun; Ben Slimen, Hichem; Valqui, Juan; Getahun, Abebe; Hartl, Günther B.; Suchentrunk, Franz (). „Mitochondrial and nuclear DNA reveals reticulate evolution in hares (Lepus spp., Lagomorpha, Mammalia) from Ethiopia”. PLOS ONE. 12 (8): e0180137. doi:10.1371/journal.pone.0180137. PMC 5540492Accesibil gratuit. PMID 28767659. 
  13. ^ Aynalem, Shimelis; Mengistu, Abebe Ameha (). „Herpetofauna and Mammals”. În Stave, Krystyna; Goshu, Goraw; Aynalem, Shimelis. Social and Ecological System Dynamics: Characteristics, Trends, and Integration in the Lake Tana Basin, Ethiopia. Cham, Switzerland: Springer. pp. 219, 228. doi:10.1007/978-3-319-45755-0_14. ISBN 978-3-319-45755-0. 
  14. ^ Leach, Katie; Montgomery, W. Ian; Reid, Neil (). „Biogeography, macroecology and species' traits mediate competitive interactions in the order Lagomorpha” (PDF). Mammal Review. 45 (2): 92, 97. doi:10.1111/mam.12035. 
  15. ^ Yirga, Gidey; Ersino, Wondimu; De Iongh, Hans H.; Leirs, Herwig; Gebrehiwot, Kindeya; Deckers, Jozef; Bauer, Hans (). „Spotted hyena (Crocuta crocuta) coexisting at high density with people in Wukro district, northern Ethiopia”. Mammalian Biology – Zeitschrift für Säugetierkunde. 78 (3): 193–197. doi:10.1016/j.mambio.2012.09.001. 
  16. ^ Walker, Jane B.; Keirans, James E.; Horak, Ivan G. (). Rhipicephalus pulchellus (Gerstäcker, 1873)”. The Genus Rhipicephalus (Acari, Ixodidae) A Guide to the Brown Ticks of the World. Cambridge: Cambridge University Press. p. 373. doi:10.1017/CBO9780511661754.008. ISBN 9780511661754.