Tulburare bipolară: Diferență între versiuni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Navighează interactiv prin istoric
← Diferența anterioarăDiferența următoare →
Conținut șters Conținut adăugat
VizualWikitext
Linia 42: Linia 42:


În tulburarea bipolară, starea mixtă este o condiție în timpul căreia atât simptomele de manie cât și cele de depresie au loc simultan.<ref name="Swann2013">{{cite journal |vauthors=Swann AC, Lafer B, Perugi G, Frye MA, Bauer M, Bahk WM, Scott J, Ha K, Suppes T | title = Bipolar mixed states: an international society for bipolar disorders task force report of symptom structure, course of illness, and diagnosis | journal = Am J Psychiatry | volume = 170 | issue = 1 | pages = 31–42 | date = Ianuarie n2013 | pmid = 23223893 | doi = 10.1176/appi.ajp.2012.12030301 }}</ref> Indivizii care experimentează starea mixtă pot avea simptome maniacale precum gânduri de grandoare în timp ce în mod simultan experimentează simptome depresive precum vinovăția excesivă sau idei suicidare.<ref name="Swann2013" /> Stările mixte sunt considerate de mare risc pentru comportamentul suicidar întrucât emoții depresive precum lipsa de speranță sunt adesea împerecheate cu oscilări de dispoziție sau dificuiltăți de control a impulsurilor.<ref name="Swann2013" /> [[Tulburare de anxietate|Tulburările de anxietate]] au loc mai frecvent ca comorbiditate în episoadele bipolare mixte decât în mania sau depresia bipolară non-mixtă.<ref name="Swann2013" /> Abuzul de substanțe (inclusiv de alcool) de asemenea urmează acest trend, de aici părând înfățișeze simptomele bipolare ca nimic mai mult decât o consecință a abuzului de substanțe.<ref name="Swann2013" />
În tulburarea bipolară, starea mixtă este o condiție în timpul căreia atât simptomele de manie cât și cele de depresie au loc simultan.<ref name="Swann2013">{{cite journal |vauthors=Swann AC, Lafer B, Perugi G, Frye MA, Bauer M, Bahk WM, Scott J, Ha K, Suppes T | title = Bipolar mixed states: an international society for bipolar disorders task force report of symptom structure, course of illness, and diagnosis | journal = Am J Psychiatry | volume = 170 | issue = 1 | pages = 31–42 | date = Ianuarie n2013 | pmid = 23223893 | doi = 10.1176/appi.ajp.2012.12030301 }}</ref> Indivizii care experimentează starea mixtă pot avea simptome maniacale precum gânduri de grandoare în timp ce în mod simultan experimentează simptome depresive precum vinovăția excesivă sau idei suicidare.<ref name="Swann2013" /> Stările mixte sunt considerate de mare risc pentru comportamentul suicidar întrucât emoții depresive precum lipsa de speranță sunt adesea împerecheate cu oscilări de dispoziție sau dificuiltăți de control a impulsurilor.<ref name="Swann2013" /> [[Tulburare de anxietate|Tulburările de anxietate]] au loc mai frecvent ca comorbiditate în episoadele bipolare mixte decât în mania sau depresia bipolară non-mixtă.<ref name="Swann2013" /> Abuzul de substanțe (inclusiv de alcool) de asemenea urmează acest trend, de aici părând înfățișeze simptomele bipolare ca nimic mai mult decât o consecință a abuzului de substanțe.<ref name="Swann2013" />

=== Trăsături asociate ===
Trăsăturile asociate sunt fenomene clinice care adesea acompaniază tulburarea, dar nu sunt parte a criteriilor de diagnostic. La adulții cu această condiție, tulburarea bipolară este adesea acompaniată de schimbări în procesele și abilitățile cognitive.<ref name="MacQueen2017">{{cite journal | vauthors = MacQueen GM, Memedovich KA | title = Cognitive dysfunction in major depression and bipolar disorder: Assessment and treatment options | journal = Psychiatry and Clinical Neurosciences | volume = 71 | issue = 1 | pages = 18–27 | date = Ianuarie 2017 | pmid = 27685435 | doi = 10.1111/pcn.12463 | type = Review }}</ref> Printre acestea sunt reducerea capacităților executive și de atenție și subminarea memoriei.<ref name="Cipriani2017">{{cite journal | vauthors = Cipriani G, Danti S, Carlesi C, Cammisuli DM, Di Fiorino M | title = Bipolar Disorder and Cognitive Dysfunction: A Complex Link | journal = The Journal of Nervous and Mental Disease | volume = 205 | issue = 10 | pages = 743–756 | date = Octombrie 2017 | pmid = 28961594 | doi = 10.1097/NMD.0000000000000720 | type = Review }}</ref> Cum individul procesează universul depinde de asemenea de faza tulburării, cu caracteristici diferite în funcție de stările maniacale, hipomaniacale și depresive.<ref name="Mansell2008">{{cite journal | vauthors = Mansell W, Pedley R | title = The ascent into mania: a review of psychological processes associated with the development of manic symptoms | journal = Clinical Psychology Review | volume = 28 | issue = 3 | pages = 494–520 | date = Martie 2008 | pmid = 17825463 | doi = 10.1016/j.cpr.2007.07.010 }}</ref> Cei cu tulburare bipolară pot avea dificultăți în păstrarea relațiilor.{{sfn|Goodwin|Jamison|2007|p=338}} Există câțiva precursori obișnuiți ai copilăriei observați la copiii care mai târziu primesc diagnostic de tulburare bipolară, precum anomalii ale dispoziției (inclusiv episoade depresive majore) și [[ADHD|tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție]].<ref name="Reinhardt2013">{{cite journal | vauthors = Reinhardt MC, Reinhardt CA | title = Attention deficit-hyperactivity disorder, comorbidities, and risk situations | journal = Jornal de Pediatria | volume = 89 | issue = 2 | pages = 124–30 | date = Martie-aprilie 2013 | pmid = 23642421 | doi = 10.1016/j.jped.2013.03.015 }}</ref>


== Evoluția și prognosticul ==
== Evoluția și prognosticul ==

Versiunea de la 19 august 2019 01:58

Dezvoltare
Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut.

Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă.

Pagina a fost modificată ultima oară de către Voloh28 (Contribuții • Jurnal) acum 4 ani.

Tulburarea bipolară, cunoscută anterior ca depresie maniacală, este o tulburare mentală care cauzează perioade de depresie și perioade de dispoziție anormal de crescută.[1][2][3] Dispoziția crescută este considerabilă și este cunoscută ca manie, sau - dacă este mai puțin intensă și simptomele de psihoză sunt absente - hipomanie.[1] În timpul maniei, individul se comportă sau se simte anormal de energetic, fericit sau iritabil.[1] Indivizii adesea fac decizii nu prea gândite fără a lua prea mult în seamă consecințele.[2] Nevoia de somn este de obicei redusă în timpul fazelor maniacale.[2] În timpul perioadelor de depresie, ei pot plânge, avea o perspectivă negativă asupra vieții și contact vizual slab cu alții.[1] Riscul de suicid în rândul celor cu această boală este de peste 6 procente în timpul a 20 de ani, pe când auto-vătămarea are loc la 30–40 procente.[1] Alte probleme de sănătate mentală precum tulburările de anxietate și tulburarea de abuz de substanțe sunt în mod obișnuit asociate cu tulburarea bipolară.[1]

Cauzele nu sunt clar înțelese, dar atât factorii de mediu cât și cei genetici joacă un rol.[1] Multe gene cu efect mic contribuie la risc.[1][4] Printre factorii de risc de mediu sunt o istorie de abuz din copilărie și stresul pe termen lung.[1] Aproximativ 85% din risc este atribuit geneticii.[5] Condiția este clasificată ca tulburare bipolară de tip I dacă a avut loc cel puțin un episod maniacal, cu sau fără episoade depresive, și ca tulburare bipolară de tip II dacă a avut loc cel puțin un episod hipomaniacal (dar nu și episoade maniacale depline) și un episod depresiv major.[2] La cei cu simptome mai puțin severe cu o durată prelungită, condiția poate fi diagnosticată ca tulburare ciclotimică.[2] Dacă simptomele sunt de la droguri sau probleme medicale, este clasificată separat.[2] Alte condiții care se pot manifesta în mod asemănător sunt tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție, tulburări de personalitate, schizofrenia și tulburarea de abuz de substanțe.[1] Controalele medicale nu sunt cerute pentru diagnostic, deși analize de sânge sau imagistică medicală pot fi făcute pentru a se exclude alte probleme.[6]

Tulburarea bipolară este tratată cu medicamente, precum stabilizatoare de dispoziție și antipsihotice, precum și cu psihoterapie.[1][7] Stabilizatoarele de dispoziție pot ameliora perturbările de dispoziție, aici fiind incluși litiul și anumiți anticonvulsivante precum valproatul și carbamazepina.[1] Tratamentul involuntat într-un spital de psihiatrie poate fi necesar dacă persoana este un risc pentru sine sau pentru alții, dar refuză tratamentul.[1] Probleme comportamentale severe, precum agitația și combativitatea, pot fi stăpânite prin antipsihotice pe termen scurt sau benzodiazepine.[1] În perioadele de manie, se recomandă a se înceta consumul de antidepresive.[1] Dacă antidepresivele sunt utilizate pentru perioadele de depresie, trebuie utilizate ca stabilizatoare de dispoziție.[1] Terapia electroconvulsivă (TEC), deși nu este foarte bine studiată, poate fi încercată pentru cei care nu reacționează la alte tratamente.[1][8] Dacă tratamentele sunt oprite, se recomandă ca aceasta să se facă încet.[1] Mulți indivizi au probleme financiare, sociale și legate de serviciu din cauza bolii.[1] Aceste dificultăți au loc de la un sfert până la o treime din timp, în medie.[1] Din cauza alegerilor legate de stilul de viață și efectelor adverse ale medicamentelor, riscul de deces din cauze naturale precum boala de inimă la persoanele cu tulburare bipolară este de două ori mai mare decât la populația generală.[1]

Tulburarea bipolară afectează aproximativ 1% din populația globală.[9] În Statele Unite, se estimează că aproximativ 3% sunt afectați la un anumit punct al vieții lor; ratele par a fi asemănătoare la femei și bărbați.[10][11] Cea mai comună vârstă la care simptomele încep este 25 de ani.[1] Costul economic al tulburării s-a estimat a fi de $45 miliarde pentru Statele Unite în 1991.[12] O largă populație cu această boală a fost pusă în legătură cu un număr mai mare de zile de absențe de la serviciu, estimate a fi de 50 per an.[12] Persoanele cu tulburare bipolară adesea se confruntă cu probleme legate de stigmatizarea socială.[1]

Semne și simptome

Schimbări de dispoziție bipolare

Atât mania cât și depresia se caracterizează prin deteriorări ale dispoziției normale, activității psihomotorii, ritmului circadian și cogniției. Mania poate fi prezentă cu diferite niveluri de perturbare a dispoziției, de la euforie, care este asociată cu „mania clasică” la disforie și iritabilitate. Simptomul principal al maniei implică o creștere a energiei activității psihomotorii. Mania se poate de asemenea manifesta prin stimă de sine crescută sau grandoare, vorbire rapidă, simțământul subiectiv de gânduri rapide, comportament social dezinhibat sau impulsivitate.[13] Mania se distinge de hipomanie prin lungime, întrucât hipomania necesită patru zile consecutive, iar mania - mai mult de o săptămână. Spre deosebire de manie, hipomania nu este întotdeauna asociată cu subminarea activităților.[9] Mecanismele biologice responsabile de trecere de la un episod maniacal sau hipomaniacal la un episod depresiv, sau vice versa, rămân slab înțelese.[14]

Episoade maniacale

Litografie colorată din 1892 înfățișând o femeie diagnosticată cu „manie veselă”

Mania este o perioadă distinctă de cel puțin o săptămână de dispoziție crescută sau iritabilă, care se poate manifesta de la euforie la delir, iar cei care experimentează hipomanie sau manie în general expun mai multe din următoarele comportamente: vorbire într-o manieră rapidă, neîntreruptibilă, nevoie scăzută de somn, scădere a atenției, gânduri rapide, sporire a activităților orientate spre scopuri, agitație sau expunerea de comportamente caracterizate drept impulsive sau cu risc mare, precum hipersexualitatea sau cheltuieli excesive.[15][16][17] Pentru a îndeplini criteriile pentru un episod maniacal, aceste comportamente trebuie să submineze abilitatea individului de a socializa sau lucra.[15][17] Dacă nu este tratat, un episod maniacal durează de obicei de la trei până la șase luni.[18]

Adesea, indivizii maniacali au o istorie de abuz de substanțe dezvoltată de-a lungul anilor ca formă de „auto-medicație”.[19] În cele mai extreme cazuri, o persoană cu stare maniacală deplină poate experimenta psihoză: o rupere de realitate, o stare în care gândirea este afectată împreună cu dispoziția.[17] Se poate simți de neoprit sau de parcă ar fi „aleasă” și este într-o „misiune specială”, sau alte idei de grandoare sau delir.[20] Aceasta poate duce la comportament violent și, uneori, la spitalizarea într-un spital de psihiatrie.[16][17] Severitatea simptomelor maniacale poate fi măsurată prin scale de rating precum Scala Young de Evaluare a Maniei, deși rămân întrebări cu privire la exactitatea acestor scale.[21]

Declanșarea unui episod maniacal sau depresiv este adesea prevestită de perturbări ale somnului.[22] Schimbări de dispoziție, schimbări psihomotorii și de apetit și o creștere a anxietății pot de asemenea avea loc cu până la trei săpătămâni înainte ca un episod maniacal să se dezvolte.[23]

Episoade hipomaniacale

Litografie din 1858 intitulată 'Melancolie trecând în manie'

Hipomania este forma mai ușoară a maniei, definită ca durând cel puțin patru zile cu aceleași criterii ca și mania,[17] dar care nu cauzează diminuări semnificative în abilitatea individului de a socializa sau lucra, îi lipsește trăsăturile psihotice precum delirurile sau halucinațiile, și nu necesită spitalizare psihiatrică.[15] Funcționarea generală poate efectiv crește în timpul episoadelor de hipomanie și unii cred că servește ca un mecanism defensiv împotriva depresiei.[24] Episoadele hipomaniacale rar evoluează în episoade maniacale depline.[24] Unele persoane care experimentează hipomanie prezintă creativitate crescută[17][25] în timp ce alții sunt iritabili sau demonstrează judecată săracă.

Hipomania poate părea bună pentru unele persoane care o experimentează, deși cel mai mulți oameni care experimentează hipomaniei afirmă că stresul experienței este foarte dureros.[17] Persoanele bipolare care experimentează hipomanie, în orice caz, tind să uite efectele acțiunilor lor asupra celor din jurul lor. Chiar dacă familia și prietenii recunosc oscilările de dispoziție, individul adesea va nega că ceva nu este în regulă.[26] Ceea ce poate fi numit „eveniment hipomaniacal”, dacă nu este acompaniat de episoade depresive, adesea nu este considerat problematic, atât timp cât schimbările dispoziție nu sunt incontrolabile sau volatile.[24] Cel mai frecvent, simtpomele continuă să dureze de la câteva săptămâni la câteva luni.[27]

Episoade depresive

Articol principal: Depresie.
'Melancolie' de W. Bagg după o fotografie de Hugh Welch Diamond

Simptomele fazei depresive a tulburării bipolare constau în simțăminte persistente de tristețe, iritabilitate sau furie, lipsa interesului pentru activități anterior plăcute, vinovăție excesivă sau inadecvată, lipsă de speranță, dormit prea mult sau prea puțin, schimbări în apetit și/sau greutate, oboseală, probleme de concentrare, silă de sine sau simțăminte de lipsă de valoare, și gânduri la moarte sau suicid.[28] În cazuri severe, individul poate dezvolta simptome de psihoză, condiție cunoscută și ca tulburare bipolară severă cu trăsături psihotice. Aici sunt incluse simptome de deliruri și halucinații. Un episod depresiv major persistă cel puțin două săptămâni și poate rezulta în sinucidere dacă rămâne netratat.[29]

Cu cât vârsta de declanșare e mai timpurie, cu atât e mai probabil ca primele câteva episoade să fie depresive.[30] Întrucât un diagnostic de tulburare bipolară cere un episod maniacal sau hipomaniacal, mulți indivizi afectați sunt inițial diagnosticați greșit ca având depresie majoră, iar apoi sunt tratați incorect cu antidepresive prescrise.[31]

Episoade afective mixte

În tulburarea bipolară, starea mixtă este o condiție în timpul căreia atât simptomele de manie cât și cele de depresie au loc simultan.[32] Indivizii care experimentează starea mixtă pot avea simptome maniacale precum gânduri de grandoare în timp ce în mod simultan experimentează simptome depresive precum vinovăția excesivă sau idei suicidare.[32] Stările mixte sunt considerate de mare risc pentru comportamentul suicidar întrucât emoții depresive precum lipsa de speranță sunt adesea împerecheate cu oscilări de dispoziție sau dificuiltăți de control a impulsurilor.[32] Tulburările de anxietate au loc mai frecvent ca comorbiditate în episoadele bipolare mixte decât în mania sau depresia bipolară non-mixtă.[32] Abuzul de substanțe (inclusiv de alcool) de asemenea urmează acest trend, de aici părând înfățișeze simptomele bipolare ca nimic mai mult decât o consecință a abuzului de substanțe.[32]

Trăsături asociate

Trăsăturile asociate sunt fenomene clinice care adesea acompaniază tulburarea, dar nu sunt parte a criteriilor de diagnostic. La adulții cu această condiție, tulburarea bipolară este adesea acompaniată de schimbări în procesele și abilitățile cognitive.[33] Printre acestea sunt reducerea capacităților executive și de atenție și subminarea memoriei.[34] Cum individul procesează universul depinde de asemenea de faza tulburării, cu caracteristici diferite în funcție de stările maniacale, hipomaniacale și depresive.[23] Cei cu tulburare bipolară pot avea dificultăți în păstrarea relațiilor.[35] Există câțiva precursori obișnuiți ai copilăriei observați la copiii care mai târziu primesc diagnostic de tulburare bipolară, precum anomalii ale dispoziției (inclusiv episoade depresive majore) și tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție.[36]

Evoluția și prognosticul

Persoanele maniaco-depresive au accese depresive sau maniacale succesive, repetabile și, între fiecare episod al bolii, ele își regăsesc o funcționare psihologică absolut normală. Numărul acceselor este imposibil de prevăzut. Este de altfel legat de diferiți factori, precum evoluția naturală a bolii, personalitatea și vârsta pacientului, evenimentele care au loc de-a lungul existenței sale, contextul general. Unele persoane dezvoltă un episod maniaco-depresiv la intervale de 20 de ani, în timp ce la altele se înlănțuie an după an.

Ca urmare a acestor crize afective - individul cu această tulburare poate uneori strica relațiile familiale, de prietenie și profesionale, are probleme la locul de muncă, performanțe scăzute, putând ajunge chiar la sinucidere.

Prognosticul acestei boli depinde de altfel, înainte de toate, de personalitatea bolnavului. Acesta va avea o mare influență asupra calității îngrijirii medicale, asupra modului în care bolnavul va utiliza mijloace pe care psihiatrul i le poate pune la dispoziție pentru a trata accesele, a limita consecințele lor și preveni accesele ulterioare. Aceste mijloace sunt la ora actuală foarte eficace. Boala maniaco-depresivă frecventă poate fi gravă prin consecința acceselor. Prognosticul se bazează deci, înainte de toate, pe o supraveghere psihiatrică regulată și pe o bună colaborare dintre pacient și medic.

Cauzele

Cercetările clinice și de laborator nu au reușit să pună în evidență o singură cauză care să stea la baza psihozei maniacal depresive.. Se consideră că există un model diferit de structurare și funcționare a creierului persoanelor cu psihoză maniacal depresivă. Una dintre ipotezele legate de cauzele afecțiunii este dezechilibrul neurotransmițătorilor dopamină, serotinină, noradrenalină. Simplist, episoadele maniacale ar putea fi descrise printr-o creștere a nivelului de noradrenalină, iar cele depresive printr-o scădere a acestui neuromediator. Conform studiilor știm că psihoza maniaco-depresivă apare mai frecvent la femei. Deci presupunem că există o cuplare conexiune de gene responsabile pentru dezvoltarea bolii, X-linked. De asemenea, s-a observat predispoziția spre anumite stări în funcție de anotimp. Vara sunt frecvente episoadele maniacale, iar iarna cele depresive. În egală măsură, mania mai poate fi declanșată și de privarea de somn. În privința declanșării simptomelor maniacale sau depresive sunt incriminate, de cele mai multe ori, medicația sau abuzul de substanțe . Tratamentul de lungă durată și necontrolat cu antidepresive poate determina simptome maniacale, Consumul de alcool sau droguri poate induce atât simptome de manie, cât și specifice depresiei. În privința medicației,mania poate fi generată de anumite medicamente care se administrează în răceală, cele utilizate pentru reducerea apetitului alimentar, cofeina, corticoterapia, unele tratamente administrate în afecțiunile tiroidiene.

Vezi și


Referințe

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w Anderson IM, Haddad PM, Scott J (). „Bipolar disorder”. BMJ (Clinical Research Ed.). 345: e8508. doi:10.1136/bmj.e8508. PMID 23271744. 
  2. ^ a b c d e f American Psychiatry Association (). Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (ed. 5th). Arlington: American Psychiatric Publishing. pp. 123–154. ISBN 978-0-89042-555-8. 
  3. ^ „DSM IV Criteria for Manic Episode”. Arhivat din originalul de la . 
  4. ^ Goodwin, Guy M. (). „Bipolar disorder”. Medicine. 40 (11): 596–598. doi:10.1016/j.mpmed.2012.08.011. 
  5. ^ Charney A, Sklar P (). „Genetics of Schizophrenia and Bipolar Disorder”. În Charney D, Nestler E, Sklar P, Buxbaum J. Charney & Nestler's Neurobiology of Mental Illness (ed. 5th). New York: Oxford University Press. p. 162. 
  6. ^ NIMH (Aprilie 2016). „Bipolar Disorder”. National Institutes of Health. Arhivat din originalul de la 27 iulie 2016. Accesat în 13 august 2016.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  7. ^ Goodwin GM, Haddad PM, Ferrier IN, Aronson JK, Barnes T, Cipriani A, Coghill DR, Fazel S, Geddes JR, Grunze H, Holmes EA, Howes O, Hudson S, Hunt N, Jones I, Macmillan IC, McAllister-Williams H, Miklowitz DR, Morriss R, Munafò M, Paton C, Saharkian BJ, Saunders K, Sinclair J, Taylor D, Vieta E, Young AH (iunie 2016). „Evidence-based guidelines for treating bipolar disorder: Revised third edition recommendations from the British Association for Psychopharmacology”. Journal of Psychopharmacology. 30 (6): 495–553. doi:10.1177/0269881116636545. PMC 4922419 Accesibil gratuit. PMID 26979387. Currently, medication remains the key to successful practice for most patients in the long term. ... At present the preferred strategy is for continuous rather than intermittent treatment with oral medicines to prevent new mood episodes. 
  8. ^ Versiani M, Cheniaux E, Landeira-Fernandez J (iunie 2011). „Efficacy and safety of electroconvulsive therapy in the treatment of bipolar disorder: a systematic review”. The Journal of ECT. 27 (2): 153–64. doi:10.1097/yct.0b013e3181e6332e. PMID 20562714. 
  9. ^ a b Grande I, Berk M, Birmaher B, Vieta E (aprilie 2016). „Bipolar disorder”. Lancet (Review). 387 (10027): 1561–72. doi:10.1016/S0140-6736(15)00241-X. PMID 26388529. 
  10. ^ Schmitt A, Malchow B, Hasan A, Falkai P (Februarie 2014). „The impact of environmental factors in severe psychiatric disorders”. Front Neurosci. 8 (19): 19. doi:10.3389/fnins.2014.00019. PMC 3920481 Accesibil gratuit. PMID 24574956.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  11. ^ Diflorio A, Jones I (). „Is sex important? Gender differences in bipolar disorder”. International Review of Psychiatry. 22 (5): 437–52. doi:10.3109/09540261.2010.514601. PMID 21047158. 
  12. ^ a b Hirschfeld RM, Vornik LA (Iunie 2005). „Bipolar disorder--costs and comorbidity”. The American Journal of Managed Care. 11 (3 Suppl): S85–90. PMID 16097719.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  13. ^ Akiskal, Hagop (). „13.4 Mood Disorders: Clinical Features”. În Sadock, Benjamin; Sadock, Virginia; Ruiz, Pedro name-list-format = vanc. Kaplan and Sadock's Comprehensive Textbook of Psychiatry (ed. 10th). New York: Wolters Kluwer. 
  14. ^ Salvadore G, Quiroz JA, Machado-Vieira R, Henter ID, Manji HK, Zarate CA (Noiembrie 2010). „The neurobiology of the switch process in bipolar disorder: a review”. The Journal of Clinical Psychiatry. 71 (11): 1488–501. doi:10.4088/JCP.09r05259gre. PMC 3000635 Accesibil gratuit. PMID 20492846.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  15. ^ a b c Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Barnett2009
  16. ^ a b Tarr GP, Glue P, Herbison P (Noiembrie 2011). „Comparative efficacy and acceptability of mood stabilizer and second generation antipsychotic monotherapy for acute mania—a systematic review and meta-analysis”. J Affect Disord. 134 (1–3): 14–9. doi:10.1016/j.jad.2010.11.009. PMID 21145595.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  17. ^ a b c d e f g Beentjes TA, Goossens PJ, Poslawsky IE (Octombrie 2012). „Caregiver burden in bipolar hypomania and mania: a systematic review”. Perspect Psychiatr Care. 48 (4): 187–97. doi:10.1111/j.1744-6163.2012.00328.x. PMID 23005586.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  18. ^ Titmarsh S (). „Characteristics and duration of mania: implications for continuation treatment”. Progress in Neurology and Psychiatry. 17 (3): 26–7. doi:10.1002/pnp.283. 
  19. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Post2013
  20. ^ Knowles R, McCarthy-Jones S, Rowse G (iunie 2011). „Grandiose delusions: a review and theoretical integration of cognitive and affective perspectives”. Clin Psychol Rev. 31 (4): 684–96. doi:10.1016/j.cpr.2011.02.009. PMID 21482326. 
  21. ^ Furukawa TA (). „Assessment of mood: Guides for clinicians”. Journal of Psychosomatic Research. 68 (6): 581–589. doi:10.1016/j.jpsychores.2009.05.003. PMID 20488276. 
  22. ^ McKenna BS, Eyler LT (noiembrie 2012). „Overlapping prefrontal systems involved in cognitive and emotional processing in euthymic bipolar disorder and following sleep deprivation: a review of functional neuroimaging studies”. Clin Psychol Rev. 32 (7): 650–63. doi:10.1016/j.cpr.2012.07.003. PMC 3922056 Accesibil gratuit. PMID 22926687. 
  23. ^ a b Mansell W, Pedley R (Martie 2008). „The ascent into mania: a review of psychological processes associated with the development of manic symptoms”. Clinical Psychology Review. 28 (3): 494–520. doi:10.1016/j.cpr.2007.07.010. PMID 17825463.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  24. ^ a b c Bowins B (). „Cognitive regulatory control therapies”. Am J Psychother. 67 (3): 215–36. doi:10.1176/appi.psychotherapy.2013.67.3.215. PMID 24236353. 
  25. ^ Srivastava S, Ketter TA (decembrie 2010). „The link between bipolar disorders and creativity: evidence from personality and temperament studies”. Current Psychiatry Reports. 12 (6): 522–30. doi:10.1007/s11920-010-0159-x. PMID 20936438. 
  26. ^ „Bipolar Disorder: NIH Publication No. 95-3679”. U.S. National Institutes of Health. septembrie 1995. Arhivat din original la . 
  27. ^ „Bipolar II Disorder Symptoms and Signs”. Web M.D. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  28. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite Muneer2013
  29. ^ American Psychiatric Association (). „Practice Guideline for the Treatment of Patients With Bipolar Disorder Second Edition”. APA Practice Guidelines for the Treatment of Psychiatric Disorders: Comprehensive Guidelines and Guideline Watches. 1. doi:10.1176/appi.books.9780890423363.50051. ISBN 978-0-89042-336-3. 
  30. ^ Bowden CL (Ianuarie 2001). „Strategies to reduce misdiagnosis of bipolar depression”. Psychiatr Serv. 52 (1): 51–5. doi:10.1176/appi.ps.52.1.51. PMID 11141528.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  31. ^ Muzina DJ, Kemp DE, McIntyre RS (Octombrie–decembrie 2007). „Differentiating bipolar disorders from major depressive disorders: treatment implications”. Ann Clin Psychiatry. 19 (4): 305–12. doi:10.1080/10401230701653591. PMID 18058287.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  32. ^ a b c d e Swann AC, Lafer B, Perugi G, Frye MA, Bauer M, Bahk WM, Scott J, Ha K, Suppes T (Ianuarie n2013). „Bipolar mixed states: an international society for bipolar disorders task force report of symptom structure, course of illness, and diagnosis”. Am J Psychiatry. 170 (1): 31–42. doi:10.1176/appi.ajp.2012.12030301. PMID 23223893.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  33. ^ MacQueen GM, Memedovich KA (Ianuarie 2017). „Cognitive dysfunction in major depression and bipolar disorder: Assessment and treatment options”. Psychiatry and Clinical Neurosciences (Review). 71 (1): 18–27. doi:10.1111/pcn.12463. PMID 27685435.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  34. ^ Cipriani G, Danti S, Carlesi C, Cammisuli DM, Di Fiorino M (Octombrie 2017). „Bipolar Disorder and Cognitive Dysfunction: A Complex Link”. The Journal of Nervous and Mental Disease (Review). 205 (10): 743–756. doi:10.1097/NMD.0000000000000720. PMID 28961594.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  35. ^ Goodwin & Jamison 2007, p. 338.
  36. ^ Reinhardt MC, Reinhardt CA (Martie-aprilie 2013). „Attention deficit-hyperactivity disorder, comorbidities, and risk situations”. Jornal de Pediatria. 89 (2): 124–30. doi:10.1016/j.jped.2013.03.015. PMID 23642421.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)

Note

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tulburare_bipolară&oldid=13038521