Sari la conținut

Zvi Zelman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Zvi Zelman
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Căprești, gubernia Basarabia, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (60 de ani) Modificați la Wikidata
Ufa, RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba ebraică
limba idiș Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba idiș  Modificați la Wikidata

Zvi Zelman (în idiș צבֿי הערשל צעלמאַן‏‎; în rusă Цви Цельман, transliterat: Țvi Țelman; n. , Căprești, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. , Ufa, RSFS Rusă, URSS) a fost un evreu basarabean, poet român și sovietic în limbile idiș și ebraică.[1]

S-a născut în colonia evreiască Căprești (acum în raionul Florești, Republica Moldova) din ținutul Soroca, gubernia Basarabia, (Imperiul Rus), în familia lui Moișe și Zlote Zelman.[2] A studiat la heder, iar din 1931 la Seminarul pedagogic din Cernăuți (specialitatea, profesor de idiș și ebraică) împreună cu alți viitori scriitori evrei basarabeni: Ihil Șraibman, Leizer Podriacik, Meir Haratz și Boris Roisen. A început să publice în ebraică poezii în anii săi de seminar.

După absolvirea seminarului, s-a mutat la București, unde a publicat poezii în idiș. La sfârșitul anilor 1930, la București, în editura Inainam („Împreună”), a publicat 3 colecții de poezie în idiș: מאַסקן-קאַראַכאָד (Maskn-Karahod. Lead und tfile – „Dans de măști, poezii și rugăciuni” în 1937), marele poem בלוט (Blut – „Sânge” în 1939) și ציגײַנער-מאָטיװן (Tsigayner-motivn – „Motive țigănești” în 1940). A publicat poezii în ebraică în ziarul ha-Olam („Lumea”, Berlin), fiind probabil singurul scriitor evreu din Basarabia care a fost publicat exclusiv în afara regiunii.[3]

După ocuparea Basarabiei de către URSS, a locuit în Căprești, dar nu s-a mai publicat. Odată cu începutul celui de-al doilea război mondial, a fost înscris într-un batalion de construcții de drumuri, până la sfârșitul războiului fiind transferat împreună cu batalionul pentru lucrări de restaurare în Bașchiria.

După război, a servit ca comandant al uzinei „Stroimontaj” din Ufa. Din 1959 a lucrat ca alimentator de autoturisme și lucrător de depozit de trenuri în Ufa. S-a retras din activitatea profesională la 6 iunie 1972, murind la 5 octombrie a aceluiași an. Nu a încercat să-și publice lucrările în URSS. Manuscrisele nepublicate și arhiva scriitorului au fost păstrate de fiul său.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]